Critică şi ironie

Publicat în Dilema Veche nr. 1027 din 14 decembrie – 20 decembrie 2023
image

# Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Polirom, 2020.

În peisajul criticii universitare de la noi, vocea lui Eugen Negrici pare cu totul singulară. Sub capota onorabilă a unui demers care îşi respectă blazonul academic – prin calitatea şi acurateţea informaţiilor, a resurselor, a conceptelor, a analizelor –, motorul este turat fără milă, alimentat de izbucnirile sarcastice ale unui limbaj aproape literaturizat, cu care, de regulă, critica academică nu este obişnuită. Reflecţia, nu atît sociologizantă, cît subiectiv-mentalitară, însoţeşte verdictele criticului şi istoricului literar. 

Odată încheiată lectura masivului tom Literatura română sub comunism, nici unul dintre cititorii ei nu va rămîne neatins. În propriile lor biblioteci, cu titluri poate ştiute pe de rost, unele citite ori răscitite, alcătuite probabil şi din ediţii ale unor clasici, întocmite prin anii ’50, se vor fi strecurat, ca nişte umbre, primele îndoieli. Ediţii ciuntite, falsificate, cenzurate, care le vor fi legănat poate copilăria ori adolescenţa, nu vor mai putea fi acum privite la fel. Nume – cîndva inocente, cîndva simple adieri nostalgice ale manualelor de română – precum Dan Deşliu, Eugen Jebeleanu, Maria Banuş, Veronica Porumbacu ş.a. se vor colora în alte nuanţe. Nu e vorba aici, nicidecum, de bătălii în genul celor revizioniste, de anii ’90, mînate adesea mai degrabă de fantasme resentimentare ale eticului şi de zgomotoase anateme brăzdînd cerul la amiază. Însuşi Negrici scrie, în prefaţa la ediţia a treia şi nu fără un strop de amărăciune, că e prea tîrziu pentru aşa ceva.

Această abandonare a straielor „diplomatice” ale discursului critic (să recunoaştem, astăzi mult prea adesea căldicel) şi scrisul pe şleau, necircumstanţial, dublate de văditul interes pentru publicul tînăr, îi conferă demersului un efect şi o forţă nebănuite, o directeţe demnă de stilul unui album de muzică rap ori hip-hop. Un fals disclaimer anunţă, cu tonul unei blazări mimate, că prezenta ediţie „va fi scutită de asprimi, încrîncenări şi lamentaţii”. Nu doar că subiectul critic nu îşi onorează promisiunea – şi bine face! –, dar mai mult: croşetează subversiv, contaminat parcă de vremurile cărora şi-a dedicat munca, formule menite să înşele vigilenţa cititorilor neatenţi. 

Or, între teza „eforturilor excepţionale” ale scriitorilor români de a salva instituţia literaturii, anunţată încă din primele rînduri, şi probele „aservirii”, prelevate pe tot parcursul scenariului istoric şi critic de către cinismul auctorial, contradicţia este evidentă. Tot aşa se petrec lucrurile şi în privinţa promisei obiectivări. Patetice, cinice, sarcastice, măştile subiectului critic nu vor fi abandonate. Continentul ironiei fixează în efigie cronotopul critic şi devine principalul ferment al limbajului dezinhibat, dezlănţuit, savuros: „li s-a năzărit”, „plevuşca provinciei”, „masa de manevră a rataţilor”, „fripturişti”, „momîi rizibile”, ‚reţetă pedagogică leşinată”, „metafore de 20 de waţi” etc. Din acelaşi registru fac parte şi erotizarea limbajului, respectiv subiectivizarea deliberată a perspectivei, prin indirectul liber, trădînd nevoia, deşi discretă, a exorcizării propriului trecut, cum reieşea, de astă dată fără mănuşi, din splendidul jurnal „revizitat” Sesiunea de toamnă (Cartea Românească, 2015). 

Textele lui Negrici sînt, în linii mari, pledoarii. Sînt platforme ale unui cititor care ştie să îşi susţină teza pînă la capăt, întreţinînd viu suspansul în jurul ei, cu talentul unui veritabil prozator. Revăzută astăzi, teza cu greu mai poate fi dezrădăcinată. A devenit un adevăr de ordin comun pentru specialiştii în istorie contemporană şi recentă (poate mai puţin pentru anumiţi ideologi) faptul că mimarea normalităţii, izbînzile propagandistice (între care dureroasa constatare că regimul dictatorial a reuşit, pînă la urmă, să creeze o mentalitate de durată), jocul complicat al eschivelor, dedogmatizările şi redogmatizările succesive alcătuiesc un portret extrem de fidel a ceea ce s-a întîmplat între 1948 şi 1989. Naşterea, de pildă, a romanului obsedantului deceniu trebuie pusă în directă legatură cu denunţarea de către Ceauşescu, într-o plenară din 1966, a abuzurilor comise în regimul lui Dej, iar nu cu alte subtilităţi literare. 

Eugen Negrici restituie coordonatele unei veritabile morfopatologii literare, chiar dacă urmăreşte îndeaproape şi punctele de fugă ale discursurilor unei „grupări a normalizării”, alcătuită din scriitorii aparţinînd unor generaţii diferite, îndeobşte tineri, şi alăturîndu-se celor ieşiţi din puşcării, care vor dobîndi drept de semnătură. Paranteză, vorba autorului: nu l-aş putea încadra, decît cu mari eforturi, în această categorie a „normalizării” pe – altfel remarcabilul poet – Ion Caraion, cîtă vreme identitatea şi delaţiunile odioase din dreptul numelui de cod „Artur” sînt, de aproape douăzeci de ani, deconspirate.

Simptomatologia terorii profilactice 

În centrul cărţii se află, totuşi, bine camuflată şi dozată, o dezbatere de ordin etic. Probabil că puţini dintre adolescenţii de astăzi îşi pot imagina cum, cu „arginţii” primiţi pe o singură poezie „pe linie”, publicată într-un ziar de partid, se putea locui cîteva zile la un hotel de lux. După cum probabil puţini dintre români înţeleg astăzi cabotinismul, ineficienţa şi complacerea în aşa-zisele „şopîrle” cu iz politic, intens elogiate ori chiar mitologizate după 1990, resorturile bulimiei patriotice din anii ’80 şi nocivitatea acţiunilor fals-agitatorii ale lui Adrian Păunescu (spre deosebire de rolul şi strategia adoptate de Mircea Dinescu). De sarcasm nu scapă nici D. Ţepeneag din raţiuni estetice ori de receptare literară, onirismul său fiind echivalat cu o „grupare literară de mansardă”, iar statutul său de opozant al regimului fiind subtil ironizat. Grav sancţionat este, însă, Petru Dumitriu, pentru eficacitatea propagandistică a textelor lui. Geo Bogza este învinuit pentru a fi fost mentorul jurnalismului encomiastic comunist. Camil Petrescu iese ceva mai onorabil, iar cu Sadoveanu istoricul literar este destul de îngăduitor. 

Regimul superlativelor pare a fi deblocat atunci cînd subiectul critic întîlneşte cîteva dintre prozele lui E. Barbu şi „cinismul lor vizionar”, ori cînd surprinde neverosimilul apariţiei Moromeţilor în spaţiul maculaturii realist-socialiste şi capacitatea lui Marin Preda de „a aprofunda simplificînd”. Evidenţiază totodată meritele unor prozatori precum Constantin Ţoiu şi Augustin Buzura, dar şi pe Gabriela Adameşteanu, pe Dana Dumitriu sau pe Ileana Mălăncioiu, din „discografia” ultimei lipsind totuşi nemotivat tocmai piesa de rezistenţă care este volumul Urcarea muntelui (1985). Pe Matei Călinescu îl consideră criticul nr. 1 al generaţiei ’60. De acelaşi tratament se bucură şi Mircea Cărtărescu, chiar dacă reţinerile deja binecunoscute ale lui Negrici faţă de optzecişti îl determină să minimalizeze ori să le conteste sediţionismul, pe care alţi comentatori, de regulă, îl exaltă (ca, de pildă, Gheorghe Perian).

Fireşte, ca orice mare regizor, Negrici are şi actori-fetiş. Unul dintre aceştia este Mircea Ciobanu, înfăşurat encomiastic: „Puterea de însufleţire a gîndului e uriaşă”, „o carte copleşitoare”, „poate cel mai important scriitor român religios”, „un rafinament demn de orice mare literatură”, „nenumăratele pagini antologice” etc. Dacă luăm în calcul şi mărturisirile din Sesiunea de toamnă, unde Ciobanu apare ca unul dintre cei mai fideli prieteni ai săi, partizanatul, altminteri asumat, capătă o motivaţie specială. Un alt aspect asupra căruia se insistă, uneori redundant şi obositor, este echivalarea „dogmelor” regimului cu dogmele creştine. Cele din urmă suferă o nedreaptă deformare maniheistă, în scopul probării unei paralele (explicabile, pînă la un punct), şi totuşi forţată ulterior, căci trecută printr-o grilă reducţionistă. Echivalarea discursului creştin cu un motor în doi timpi (adoratio – imprecatio) s-ar putea justifica în privinţa primului termen, dar l-ar supralicita şi falsifica pe cel de-al doilea (smerenia ori mila – cum bine ştia şi Nietzsche – devansează, în ordinea virtuţilor creştine, combaterea adversarului vizibil ori invizibil, după cum liturghia devansează în importanţă molitfele Sf. Vasile cel Mare). Asezonarea nefericitelor producţii ale versificatorului Eugen Frunză („Urîţi! Urîţi! Căci nimic nu-i mai sfînt / Ca ura strajă vieţii pe pămînt”) la mediul teologiei creştine rămîne, totuşi, un deziderat nefuncţional. 

Ceea ce nu se poate spune, în schimb, despre reflecţiile cu iz mentalitar şi/sau anticlerical, unde Negrici nu se mai lansează în consideraţii metafizic-doctrinare, ci vizează – ca în Sesiunea de toamnă – defecţiunile de transmisie survenite între teorie şi practică: „Din credinţa noastră răsăriteană nu am preluat, ca popor, decît ceremonialul şi cîteva vagi rudimente de doctrină, bălmăjite de o preoţime semidoctă şi coruptă, departe de ceea ce ar fi trebuit ea să reprezinte”. Cînd observă că, la modul cel mai practic cu putinţă, singurele căi „salubre” de evitare totală a compromisului intelectual în epoca represiunii staliniste erau clandestinitatea, „tăcerea demnă a literaturii de sertar” sau, „dacă te încumetai, samizdatul”, Negrici se apropie vertiginos de cîteva referinţe, pe care nu le numeşte ca atare, dar pe care în mod firesc discuţia ori contextul i le-ar fi impus, ca, de exemplu, de proza memorialistică a lui I.D. Sîrbu ori de „Testamentul politic” cu care se deschide Jurnalul lui Steinhardt, difuzat în samizdat. 

Aştept cu speranţă ca o nouă ediţie a cărţii să trateze inclusiv complicatul caz literar al lui Paul Goma, mai ales că Biserica neagră a lui A.E. Baconsky beneficiază deja aici de o analiză comprehensivă, deşi aparţine, la fel ca titlurile ori autorii sugeraţi mai sus, aceleiaşi literaturi de sertar (prezentul reproş a fost deja formulat parţial şi de Ion Simuţ, deşi într-o formă discutabilă, mai degrabă cantitativ-şcolărească, v. Cum se scrie istoria literară, Şcoala Ardeleană, 2022). Un capitol care să trateze şi această ultimă epistemă ar închide cercul unei contribuţii cu totul remarcabile la studiul literaturii române sub comunism, şi nu, nu cred că ar contrazice în vreun fel teza generală a cărţii, din contra. 

În fapt, teza lui Negrici, privită din unghiul istoriei politice, particularizează conceptul de teroare profilactică, la care un istoric al socialismului sovietic precum Martin Malia, respectiv omologul său român, profesorul Ioan Stanomir, apelează cu profit. Paşii înapoi şi paşii înainte pe care îi efectuează regimul, binomul restalinizare/destalinizare (ori, în simptomatologia lui Negrici, aservire – tolerare), ca o dilemă originară a comunismului care nu poate menţine constantă intensitatea represiunii, rămîn însă, fără excepţie, apanajul strict al Partidului.  

Adrian Mureşan este critic literar. Ultima carte publicată: Vîrstele subversiunii. N. Steinhardt şi deconstrucţia utopiilor, OMG, 2020.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.