Critica de întîmpinare: slugă sau stăpîn?

Publicat în Dilema Veche nr. 374 din 14-20 aprilie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Premieră epocală în hurducăita-mi existenţă profesională: miercuri 30 martie, graţie stăruinţelor lui Radu Voinescu (vechi colaborator al LA&I-ului), am luat parte pentru prima dată în viaţă la un colocviu organizat de Secţia de critică a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În Valahia, să fi debutat editorial în 1982, să fii din 1990 membru USR şi să nu fi fost niciodată invitat la colocviile  breslei pînă în 2011 pare ceva absolut firesc! Nu glumesc. (Ha-ha, cine să te creadă?!?) 

Tema întîlnirii: critica de întîmpinare. Moderator Horia Gârbea. (La urma urmei, în România tuturor paradoxurilor, de ce nu?) La prezidiu şi în sală: Gabriel Dimisianu, Florin Mihăilescu, Cornel Ungureanu, Tudorel Urian, Irina Petraş, Andrei Terian, Gelu Negrea, Felix Nicolau, Vasile Spiridon. Şi Viorica Răduţă (am văzut-o). Şi Ana Dobre (scrie în program). Taman la subiectul ăsta nu erau în eleganta sală pusă la dispoziţie de primarul Neculai Onţanu nici Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ion Pop, Gheorghe Grigurcu, Alex. Ştefănescu, Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ştefan Borbely, Ioan Buduca, Marian Popa, Marius Chivu, Simona Sora, Ioan Holban şi nici Antonio Patraş, Cosmin Ciotloş, Doris Mironescu, Bogdan Creţu (ştiu: era vorba doar de Bucureşti, să nu extrapolăm!), dar nici M. Iovănel, R. Voncu, C. Rogozanu. Erau acolo însă, slavă Domnului, Paul Cernat şi Daniel Cristea-Enache, vîrfurile de lance douămiistă ale întîmpinătorismului, care au şi vorbit pe îndelete, astfel încît am şi eu (de) ce să glosez în cele ce urmează!   

Cam de un veac încoace, lumea noastră literară e bîntuită periodic de-o serie de întrebări, cărora, din cît li se dau mai multe, mai diverse, subtile, contradictorii ori înţelepte răspunsuri, dintr-atît rămîn (sau devin mai) insolubile. Cam o dată la un deceniu sîntem zguduiţi de:  „naţional şi/sau universal“, „de ce nu avem roman?“, „penuria instrumentelor de lucru, absenţa dicţionarelor şi a marilor sinteze“, „valorificarea moştenirii culturale“, cosmopolitism vs naţionalism şi ruralism vs urbanism (başca xenofobie vs xenofilie) din unghiul analizei psihologice, „statutul poeziei feminine“, „genul scurt vs fresca socială“, „complexele literaturii române“, „etic şi estetic în critica de direcţie“, „eseul preponderent liric“, „lipsa de apetit teoretic şi vidul filosofic în critica literară“, „unde ni sînt“ textologii, slaviştii, germaniştii, sinologii, cine ne sabotează de nu luăm Nobelul, critica ştiinţifică (universitară) vs critica artistă, „literaturitatea textului dramatic şi, în consecinţă, de ce nu avem teatrologie“, ce se întîmplă cu comparatistica şi variantistica...  

Asta, ca să nu mai spun de clasic-romanticele „fac traducţiile o literatură“, „artă cu tendinţă sau artă pentru artă“, „Ocident sau Orient“, sincronism vs protocronism, conservatorism vs avangardism, Macedonski vs Eminescu, Iorga vs Arghezi, Urmuz şi Tzara, Radu Petrescu vs Marin Preda şi cîte altele asemenea! Între atîtea harpoane gigantice, mică, dar (etern) vioaie: critica literară de întîmpinare. Osul în gît. Slujitoarea care-şi arogă în primă instanţă puterea de decizie judecătorească, iluzionîndu-se că stăpîneşte piaţa, face jocurile şi stabileşte ierarhiile. Zglobia cenuşăreasă care se autopropune regină, deşi e tratată ca bufon la Curte. Bietul actor care se visează regizor, scenograf şi sufleur, de nu chiar autor. Arendaşul vătaf ce se erijează în boier făcător de 

ierarhii. Pana (de vulpe!) de la pălăria istoriei literare... Şi tot aşa. 

În anii ’50-’60, cu Crohmălniceanu, Vitner, Moraru, Paul Georgescu, Novicov, Iosifescu, Nestor Ignat, Radu Popescu, N. Doreanu, V. Mîndra, N. Tertulian, G. Horodincă & comp., critica de întîmpinare era anexa ideologiei (armate) bolşevice, plutonul de cercetare-diversiune înfipt în burta inamicului ideologic, ventrilocul jdanovismului şi stahanovismului exegetic, perfect pe linie, dar statornic scanat de laserul necruţător al presei de partid.  

În anii ’70, ai dezgheţului ceauşist – invers: critica de întîmpinare, cu Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, I. Negoiţescu, Gabriel Dimisianu (re)devine campioana „lecturilor infidele“, a călinescianismului ludico-asociativ, cosmopolit, estetizant plezirist, recuperînd valorile interbelice, ecumenice, monarhice. Ea va fi iute taxată întru incriminare şi penitenţă de jandarmeria de partid a lui Eugen Barbu, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungheanu, Marian Popa, Pompiliu Marcea, M.N. Rusu, oripilată, aceasta, de libertăţile României literare citite nesmintit în siajul occidentofil şi, fireşte, rusofob al Europei Libere. Ne-am săturat să fim minimalizaţi estetic, noi, ăştia, scriitorii etnocraţiei de partid – exclama Ion Lăncrănjan în Luceafărul, vituperînd exacerbarea estetismului anticomunist. Jos lovinescianismul (lasă, că nici călinescianismul...) şi primatul esteticului! Critica de întîmpinare, orientată axiologic şi nu (vorba vine!) pe ideologic, era pe atunci, pur şi simplu, însăşi întruchiparea ideii de Opoziţie.  

În anii ’80, gheroasa gherilă de partid şi culisele isteţe ale securimii îşi diversifică arsenalul. Pe de o parte, valori moral-intelectuale interbelice, precum Edgar Papu şi Şerban Cioculescu, minimalizează, persiflează ori atacă direct foiletonismul sprinţar, insurgent, asociaţionist, ludicul poetic à la Nichita şi Mazilescu, textualismul optzecist, poezia beat etc. – pronînd zăbala conservatismului stîngist, sămănătorismul antinaţional şi cuminţenia suicidară a struţului. Pe de altă parte, critica de întîmpinare, cu libertatea ei antipartinică de one man show, este atacată de artileria grea a academismului găunos, a enciclopedismului apter şi teoreticianismului dezosat, întrupată în persoana lui Adrian Marino, autorul celor mai nedrepte (sub centură) atacuri la adresa  impresionismului gazetăresc din toată istoria noastră literară. Egocentric resentimentar, megaloman ranchiunos, jalnic masochist, sumă de frustrări umane şi profesionale, Adrian Marino avea să le servească de minune (ca şi Marin Mincu, de altfel) cenzorilor partinici întru terfelirea gazetăriei literare, înţeleasă ca prostituare instrumentată politic, mentalitate rebelă cu felinar roşu la poartă, antinomică faţă de „nobilele idealuri“ ale „ştiinţei literaturii“ slujite înverşunat şi fără folos de fostul biograf al fantasmelor macedonskiene. 

Obsesia obsesiilor tuturor, cale de patru decenii, de la Ceauşescu, Burtică şi Dumitru Popescu-Dumnezeu, la Eugen Florescu, Dinu Săraru şi Valentin F. Mihăescu: Nicolae Manolescu. Un om împotriva unui Sistem. Atît... şi nimic mai mult. Iată emblema în veac a (forţei) criticii româneşti de întîmpinare! Nu vă ajunge exemplul!?! 

Alt deceniu, alte forme de invidie, altă drăcărie. În anii ’90, critica de întîmpinare este atacată multiplu. Dinspre scriitorime (nu avem ierarhia adecvată, jos canonul manolescian, comunismul a falsificat totul, taberele literare au instaurat maniheismul manipulator şi, la limită, ucigător), dinlăuntrul confraţilor (nu avem o Istorie credibilă a literaturii de la G. Călinescu încoace, nu avem critici fără fisuri moral-estetice, scriitorii nu sînt iubiţi, înţeleşi, îndrumaţi, sprijiniţi, traduşi, premiaţi şi alintaţi cum se cuvine), pentru ca prezentul să deschidă un orizont de aşteptare gata să rivalizeze cu sîngeroasa dentiţie cît ecranul din Jaws. 

În anii 2000...  

Staţi aşa, că revin! Cum să refuz tocmai eu fălcile (şi hălcile) unui subiect aşa de generos?!?

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.