Cristalele copilăriei

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Cristalele copilăriei jpeg

● Radu Sergiu Ruba, O vară ce nu mai apune, Editura Humanitas, 2014. 

O vară ce nu mai apune este, poate, cea mai mare surpriză literară pe care v-aţi putea-o face dacă, aşa cum mi s-a întîmplat mie, n-aţi apucat să citiţi cartea la apariţia ei în urmă cu trei ani. Radu Sergiu Ruba a publicat cîte puţin din toate: poezie, proză scurtă şi roman, eseuri şi interviuri cu scriitori străini, a şi tradus cîteva cărţi sau a editat antologii (precum Constelaţia Homer – O antologie a scriitorilor nevăzători din România, recent ajunsă la a doua ediţie la Tipo Moldova). În tot ce a scris Radu Sergiu Ruba se văd o inteligenţă ieşită din comun, o cultură solidă, de modă veche, precum şi un talent stilistic remarcabil. S-ar putea spune că e un scriitor complet, cum puţini sînt astăzi, iar această carte autobiografică, aparent neplănuită, însumează toate calităţile scrisului său.

„Am ajuns la această mărturie pe un drum lung, întîrziat de ezitări, de ocolişuri, de escale cu sau fără voie, de lunecări în capcane, de ieşiri anevoioase de acolo, de reveniri spre ţintă din alte unghiuri, de lene şi de teamă. Am mai spus o, cu abţinere de la detalii însă: vederea, cîtă a fost, mi-am pierdut-o pe la unsprezece ani… Omul poate să-şi piardă vederea, dar nu şi memoria vizibilului, funcţia ochiului poate să dispară, însă nicidecum amintirea lumii arate cu privirea. În spatele pleoapelor, învie lumea ca reprezentare. Nu o văd, dar mi-o filmez spontan, mi-o reprezint pornind de la profilurile ei reale. Cel puţin la început, nu adaug nimic din propria-mi imaginaţie“, spune Radu Sergiu Ruba în „Cuvîntul înainte“, ajutîndu-ne să înţelegem cartea şi ca pe o aventură a căutării lumii imprimate în privirea pierdută. (Vezi şi fragmentul de mai jos.) Copilăria marchează aici hotarul amintirii („nu există Paradis în absenţa luminii“), iar această carte autobiografică trece rareori în adolescenţa şi în maturitatea naratorului a cărui privire, deopotrivă melancolică şi plină de viaţă, învie locurile şi personajele (locurile devin ele însele personaje în amintire) întîlnite pînă la unsprezece ani în pitoreasca ţara şvabă a Sătmarului.

Sînt anii ’60 şi Radu Sergiu Ruba surprinde foarte bine atmosfera rurală încărcată politic din cauza Partidului care, abia scăpat de problema partizanilor, încearcă să-şi impună autoritatea, inclusiv prin figura tatălui ajuns primar, în fosta regiune austro-ungară, deci multiconfesională şi multilingvă. De altfel, istoria este cadrul tuturor poveştilor din carte, iar complicata istorie a Ardealului de la jumătatea secolului trecut, cu accentele antisemite horthyste, apoi şi cu abuzurile regimului stalinist, este bine ilustrată de poveştile comunităţii, în special de destinul „jidovului rătăcitor Weisz“ sau al „legionarului haiducit Blidaru“.

Dar adevăratele personaje ale acestor istorii autobiografice sînt străbunicii Floarea (cea supranumită Floarea Nordului, adevărata povestitoare a familiei) şi Gheorghe Pomean, ale căror poveşti de viaţă, ascultate de copilul în vîrstă de 6 9 ani depănate seara în casă, ocupă cele mai multe pagini din carte şi pe bună dreptate, căci sînt de-a dreptul fabuloase. Între fuga de-acasă a străbunicii adolescente, traversînd oceanul în America, în căutarea soţului plecat acolo să muncească cu mult înainte de Primul Război Mondial, şi deportarea străbunicului ajuns factor poştal în Siberia după al Doilea Război Mondial, între aceste două episoade se întind o mie şi una de poveşti de viaţă, poveşti de imigraţie, lagăr şi război, inclusiv un miracol religios, toate absolut fascinante, deopotrivă dramatice, misterioase, emoţionante şi pline de umor. (Străbunicii „trăiseră spulberarea a două împărăţii şi întregirea unui regat; trecuseră peste ei cinci stăpîniri lumeşti, le supravieţuiseră, aveau să îndure încă două…“) Rareori am citit cărţi autobiografice atît de spectaculoase, ale căror capitole pline de aventuri să se desfăşoare cu adevărat după logica romanului.

Episodul din tinereţea autorului al scurtei relaţii cu o fată cunoscută în copilărie este printre puţinele treceri ale hotarului temporal al amintirilor şi ajută la înţelegerea „vitalităţii memoriei vizuale“ a autorului, o calitate deopotrivă descriptivă şi poetică reflectată în scrisul lui Radu Sergiu Ruba cu asupra de măsură. De asemenea, cîteva pagini eseistice abordează şi alte teme, precum cea a visării, spre exemplu, extrem de interesantă („nevăzătorii congenitali visează iluzia spaţiului deschis“), sau a tehnicilor scrisului („vocea electronică a calculatorului vede textul şi-l preschimbă în cuvinte la fel cum mama Floare a prefăcut lumea văzută şi închipuită de ea în vorbe şi în poveste“). De altfel, finalul cărţii vine, în mod simbolic, odată cu moartea acestei fabuloase femei înainte ca strănepotul ei să-şi piardă vederea şi care, mai tîrziu, tocmai el avea să-i scrie povestea.

Radu Sergiu Ruba este un povestitor grozav şi un stilist desăvîrşit; O vară ce nu mai apune ridică foarte sus standardul cărţilor autobiografice.

Sîmbătă, 8 aprilie, de la ora 14, îl puteţi asculta pe Radu Sergiu Ruba în emisiunea All You Can Read de la Radio Seven (103,4 FM sau online la www.7radio.ro).

*****

Radu Sergiu RUBA
O vară ce nu mai apune (fragment) 

Ce-ar fi dacă o inteligenţă de sus mi-ar cerceta creierul? O inteligenţă de pe Syrius. De ce tocmai Syrius? Pentru că ascensiunea lui pe cer dă semnul revărsării Nilului. Se şi credea de fapt că steaua atrage spre sine apele ce ies astfel din albie şi dau să se înalţe. De groaza distanţei, nu apucă decît să se reverse. Picătura asta de lumină poate fi cauza belşugului. Vine aşadar o raţiune de pe Syrius, aşa, ca o rază ce dezlănţuie Nilul, mă ia de bărbie şi mi se uită înăuntrul ţestei. Nu o interesează materia, masa cerebrală. E o inteligenţă de sus, prin urmare, o ia în amonte pe firul gîndurilor, al imaginilor împletite una într-alta pînă la capăt, în spate, sub occipital, pe cîmpul vizual.

Bunul meu prieten, regretatul, de neuitatul poet Cristian Popescu, declama că visul zace înăuntrul craniului ca un cristal, iar pentru a-l citi trebuie să-l scoţi de acolo. La fel şi înţelepciunea syriotă: va constata mai întîi că, pe cîmpurile cerebrale 17, 18 şi 19 ale lui Ruby, ale mele adică, e o dezordine de cristale ce refuză să se înlănţuie, dau îndărăt de la legarea lor într-o structură. Dar cleştarele sînt acolo şi închid în ele crîmpeie de lume. Privelişti care au fost şi nu mai sînt, însă de care el leagă anumite identităţi. Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine şi scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de intensitatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanţurile de cristale rupte, împrăştiate, aşchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conţin nu tocmai culori, ci emit nuanţe şi penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format în faţa locului prin amestecuri endogene haotice, în absenţa luminii. Dar imaginile despre care Ruby vorbeşte pot fi recunoscute pînă la urmă, iar dacă nu recunoscute, măcar reconstituite.

El afirmă, iar eu confirm că am întîlnit lumina acestei lumi doar prin vreo cinci sate din ţinutul Sătmarului. Syrioţii ar putea observa, cercetînd cristalele din capul meu, că de Răteşti e legată culoarea verde, iar de Pişcari cea galbenă. E satul părinţilor mei care mă trimiteau aici vara la cele două perechi de bunici. Ajungeam uneori şi iarna la ei în sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi încălzite la picioare. Cocişul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerhatului. Luneca o vreme încet. În sanie se tăcea mîlc de frica lupilor…

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.