Coşmaruri & totalitarisme

Publicat în Dilema Veche nr. 442 din 2-8 august 2012
Coşmaruri & totalitarisme jpeg

● Ana Dragu, Păzitoarea, Editura Charmides, 2012. 

Dacă poemele Anei Dragu din volumul precedent, Păpuşa de ceară (2008), iernatic-nocturnale şi violent-morbide, construiau un apăsător joc de-a moartea în doi, Păzitoarea este mai mult o carte a dragostei şi-a absenţei. O atmosferă mai degrabă sumbră şi tensionată, punctată de flash-uri coşmareşti, însoţeşte imaginea iubirii dorite şi/sau distorsionate, viciate sau, dimpotrivă, potenţate de boală, îndepărtare, întuneric şi alte manii şi anxietăţi. Între singurătatea întinsă şi intensă şi momentele fulgurante şi neaşteptate de fericire, există însă diferite grade ale percepţiei corpului şi minţii, care suportă sau se manifestă deopotrivă prin accese de febră şi prin stări de frig, prin letargii şi convulsii, prin viziuni şi intuiţii: „am febră / şi în lumina asta / văd frumuseţea hidoasă a tuturor plantelor silite să crească / pe întuneric. // doar mă gîndesc la tine şi mă dor mîinile pînă la umeri / asta le îndepărtează de trup / împiedicîndu-le să mă îmbrăţişeze. // în locul umerilor / am două gropi în care plouă. / de cîte ori îţi vorbesc, afară fulgeră. // nici nu pot să-i spun vis / după ce am văzut-o întrupîndu-se stăruitor şi scrîşnit / aidoma mestecatului pe care îl fac manechinele / devorîndu-se într-o debara. // în cea mai cumplită linişte / dragostea noastră perfectă trece din noapte în noapte. // nici regrete. nici moarte, // doar febra asta miraculoasă / în care raţiunea dă greş / pentru că e un instrument prea precis“ („febră“).

Patul şi limbajul, altfel spus corpul şi cuvintele („cuvinte care să-i sudeze aşa cum singur trupul i-a apropiat“) semnifică două modalităţi de acces, alternative dar şi convergente, spre o supra/infrarealitate emoţională în care viziunea, senzaţiile şi intuiţiile se suprapun sau se substituie, creînd imagini bizare şi neliniştitoare: „să vedem ce se vede dimineaţa pe ape: // dragostea noastră e crema de ciocolată care se-ntinde / şi întinsă îndulceşte orice suprafaţă // o păstrăm în borcan. // aici e un cireş / un loc bun pentru dragoste. / putem să ne oprim o vreme din tăcere şi să vorbim cuvinte care nu / strică // facem orice pentru ca hainele mele să nu poată ieşi să-ţi caute trupul // şi să atîrne moarte de frig prin aer. // (ca să evităm haosul înghesuim tot frigul din cameră / în borcan) // apoi ne felicităm pentru ordine / şi ne felicităm călduros pentru viclenie. // noaptea ne acoperă ca o cîrpă ruptă...“ („ape“). Există multe schimbări de stări şi la fel de multe „treceri“, în aceste poeme concentrate, eliptice uneori, ca nişte mantre ale subconştientului afectiv care alternează sau mixează dorinţa cu spaima, voluptatea cu oboseala, nevoia cu refuzul, revelaţiile cu obsesiile: „mi-e dor de tine peste tot // obosesc repede cînd eşti departe / vorbesc mult / şi tai masa în două // sînt o bombă / programată să explodeze în faţa oricui se apropie prea mult // în faţa acestui bărbat care îmi încălzeşte tălpile. // am putea / privi acelaşi tavan împreună / topiţi de căldură şi de oboseală // am putea umbla prin casă legaţi la ochi numai plăcere // şi numai durere şi după nici cîteva ore / o mare lipsă de imaginaţie. // dar iadul înseamnă să nu te mai pot gîndi / şi pedeapsa pentru prea puţină dragoste nu e / moartea // ci nenumărate morţi“ („dragoste nu“).

Versurile – relatări (de coşmaruri sau de gesturi aparent comune), replici (in absentia) sau sentinţe (de sine) – scanează dragostea de zi şi de noapte, imaginară sau rememorată, levitînd între lumină şi întuneric, cînd intensă, corporală şi salvatoare („eşti uşa pe care ies atunci cînd mi-e frică“), cînd apăsătoare prin golurile lăsate în urmă sau chiar imposibilă prin uzare şi afectare. Dragostea secretă, din străfundurile conştiinţei, decoruri şi situaţii stranii în care cei doi îndrăgostiţi, deopotrivă esenţiali şi imposibili, pasionali şi uzaţi, se ating, îşi vorbesc, îşi amintesc şi se visează într-o căutare reciprocă în celălalt, nerăbdătoare şi asiduă uneori, gravă, mecanică sau tardivă alteori: „ce rău că sîntem încă bătrîni // treizecişipatru de mesaje într-o singură noapte / ca să ne spunem că sîntem încă tineri / că poate într-o zi ne vom vorbi de aproape // visez că sîntem deja bătrîni / cu abonament la aceeaşi bibliotecă / fie ea şi sătească / în care stăm de soare în fiecare zi / nu de dragul lecturii / ci pentru a ne ademeni / în lungi senzuale plimbări / printre rafturi // vorbim // despre vara în care ne-am iubit în fabrica de ceai / intoxicaţi cu plante medicinale / şi lunile nesfîrşite fără tandreţe în care n-am văzut nici un film / pentru că nu puteam urmări cu privirea / nici o succesiune de imagini care conţinea viaţă // orice fel de imagini / cu orice fel de viaţă // tu rîzi în visul ăsta / şi spui că sîntem încă tineri / al nu ştiu cîtelea bărbat care-mi spune «dragostea mea» // aşa bătrîn şi ultimul“ („coşmar 2“).

Imaginarul suprarealist este placat pe detaliile, obiectele şi gesturile intense sau doar obscure ale cotidianului conferindu-i o calitate cumva domestică. De altfel, pusă sub semnul dialogului aproximării şi intuiţiei de sine a poeziei lui Mircea Ivănescu (din care este luat un motto şi căruia i se dedică un poem) în care şi „eu“, şi „tu“ sînt identităţi la fel de misterioase, versurile Anei Dragu fac apel, la fel de explicit, la imaginarul „de familie“ al lui Cristian Popescu: „să nu se supere familia ta / dar familia mea e mai bună / familia mea e la fel de frumoasă ca familia popescu / mult mai adevărată decît arta“ („lumină simplă“). Într-o cronică foarte exactă din Euphorion, Radu Vancu, el însuşi un fin poet şi un foarte bun cunoscător şi comentator de poezie, vorbeşte pe larg despre filiaţia naumiană a imaginarului poeziei Anei Dragu, dar, mai ales, despre translarea acestei suprarealităţi onirice în accidentele hazardat-obiective ale biografismului. Spune Radu Vancu: „Sinteza aceasta între Gellu Naum şi Mircea Ivănescu e posibilă şi pentru că există un termen mediu, recte un al treilea maestru, poate ceva mai discret, care funcţionează cumva mitigant, orientînd discursul poetic înspre soluţia hibridă a unui biografism fantast; e vorba despre Cristian Popescu, a cărui poezie face obiectul uneia dintre puţinele referinţe intertextuale ale unei poezii atît de categoric antilivreşti“. (De altfel, Radu Vancu însuşi teoretizează influenţa lui Cristi Popescu asupra propriei sale poezii – „poezia-ca-artă-de-familie“ – în volumul, apărut tot anul acesta, Frînghia înflorită, şi pe care îl voi comenta, inclusiv datorită acestei filiaţii comune, cu toate că într-o altă cheie şi tonalitate, în cronica de săptămîna viitoare.)

Aşa cum se poate vorbi despre un biografism fantast, la fel de bine s-ar putea spune despre poezia Anei Dragu că patentează un suprarealism minimalist, contrapunctic, unul de expresie, nu de construcţie. O altă influenţă interesantă, deşi vagă, acolo unde există sugestia unei sexualităţi bolnăvicioase, ar putea fi Angela Marinescu care ar fi putut scrie un poem cu titlul „totalitarism sexual“. Mixajul delicateţii gesturilor apropierii, cu percepţiile dark şi cu viziunile de coşmar ale subconştientului din acest discurs poetic deopotrivă oniric şi biografic, erotic şi funebru, tandru şi violent, face din Păzitoarea un original poem topografic ce (supra)aproximează, cu o simplitate uneori dezarmantă a expresiei, mişcările şi formele incandescente, rarefiate, instabile ale dragostei, straniu animal interior ce trebuie îngrijit şi păzit să nu scape în nopţile cu lună „aproape rotunjită“.  

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.