Completări la tăceri

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
Completări la tăceri jpeg

# Eugen Negrici, Sesiunea de toamnă, Editura Cartea Românească, 2015.

Despre cine vorbim cînd vorbim despre Eugen Negrici? Vorbim despre un critic literar care, tînăr fiind şi în plin comunism, a refuzat să se ocupe de literatura viciată a epocii şi să se expună, astfel, „presiunii factorului politic şi înrîuririi grupărilor literare“, debutînd, în 1971, cu o carte despre arta retoricii lui Antim Ivireanul. Ulterior, a mai scris un studiu dedicat structurii naraţiunii din cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin, după care a dezvoltat conceptul de expresivitate involuntară pe care l-a aplicat textelor paraliterare. Vorbim despre un critic literar care, dezamăgit de simulacrul criticii de întîmpinare şi de „decăderea spiritului critic“, a scris o carte de teorie în care a alcătuit o sistematică a poeziei, şi o alta în care s-a ocupat de constituirea figurii spiritului creator. Iar cînd s-a ocupat de poezia momentului, a fost interesat de modéle de creaţie scriind una dintre cele mai frumoase cărţi despre poezia românească (Introducere în poezia contemporană, 1978).

Şi mai vorbim despre un critic literar care, după Revoluţie, nu şi-a adunat cronicile şi eseurile literare încropind vreo istorie a literaturii (nici n-avea ce, din moment ce lăsase critica literară pentru lingvistică şi stilistică, şi literatura „nouă“ pentru cea veche), ci a alcătuit o antologie cu poezia de propagandă explicîndu-i orizontul psihologic şi resorturile de producere, apoi a recitit cărţile din comunism şi a spus adevărul despre acea literatură într-o vreme în care părea că nimeni altcineva nu avea curajul şi nici priceperea s-o facă. În rest, cînd n-a scris cărţi şi n-a predat la universităţile din Craiova şi din Bucureşti, a practicat vînătoarea în loc să conducă cenacluri, instituţii sau reviste literare. (În fragmentul de mai jos, de altfel, criticul îşi face propria retrospectivă profesională într-un interviu din 2005.) „A nu fi în ton cu lumea. Nu în răspăr, însă. Ci mergînd senin, în pas egal, în sensul opus“ – acesta ar putea fi principiul de viaţă şi de creaţie al unui critic literar profesionist, dar low profile, cu adevărat special.

Retras şi discret, neinteresat de zgomotul şi gloria lumii scriitoriceşti, mai degrabă neîncrezător în victoriile literare, mai degrabă pesimist în evaluări şi memorabil în formulări, Eugen Negrici se apropie în acest jurnal de atitudinea unui Livius Ciocârlie (de altfel, la un moment dat, vorbind despre exhibarea slăbiciunilor, criticul mărturiseşte: „Am un maestru în Livius“). Sigur, orice jurnal îşi delimitează propriul teritoriu şi îşi inventează propriile convenţii, dar jurnalul lui Eugen Negrici este încă şi mai atipic: unele intrări sînt comentate sau completate peste ani („compleo fossam“, „oratio comentata“ sau „complementum“ sînt numite adăugirile ulterioare), în condiţiile în care perioadele 1987-1991 sau 2003-2009 lipsesc din jurnal cu excepţia, uneori, a unei singure intrări. Un jurnal de sertar cu multe tăceri. „Cînd nu poate fi vorba de sinceritate – şi nu poate fi – voi continua să fac ceea ce ştiu: jocul «de a măştile», grijuliu doar în a aduce deasupra feţei pe acelea care sugerează francheţea şi intimitatea“, spune criticul în chiar prima intrare a jurnalului, notă datată 29 noiembrie 1975, adică la o zi după ce criticul împlinise 34 de ani.

Avem în faţă un jurnal, cum spuneam, intermitent, chiar dacă adus pînă în prezent şi pe alocuri comentat, scris cu multă grijă stilistică, cu însemnări de diverse facturi (inclusiv note de călătorie în Cehoslovacia, Uniunea Sovietică sau China), condimentate cu citate (cele mai multe din Nietzsche) şi aforisme personale, un jurnal situat undeva între eseu şi memorialistică, dar mai mult intelectual şi ideatic decît cotidian şi mundan, mai mult franc decît intim.

Criticul este preocupat de ceea ce aveau să devină conceptele sale (îndeosebi expresivitatea involuntară, dar şi la fel de interesanta „aluzie involuntară“, formulată într-o notă din 2011), îşi explică fascinaţia pentru textele paraliterare, vorbeşte puţin despre orizontul de aşteptare şi dinamica receptării, îl invocă pe Eco de cîteva ori, dar această dimensiune teoretică nu domină jurnalul, care, în ciuda puţinelor note de lectură (ceva din Caragiale, Márquez şi Gombrowicz), rămîne însă foarte literar. Altfel, fără a fi încrîncenat politic, jurnalul dă, fulgurant, măsura absurdului şi disperării vieţii trăite clandestin, lipsite de perspective din acele timpuri („Un cîine urlă lung, a pustiu, în vecini. Ce-aş mai face-o şi eu, aşa, fără motiv“ sau „Atins – pentru a cîta oară – marginea scîrbei şi centrul deznădejdii“).

Pe lîngă cele două mari relatări de vînătoare (ambele dramatice), cele cîteva poveşti de familie sînt absolut extraordinare (ce păcat că nu sînt mai multe!): figurile bunicilor, a mamei (cu rădăcini haiduceşti) şi a tatălui Nicu Negrici (fost ofiţer) sînt evocate nu doar cu dragoste, dar şi cu mult talent narativ. Aşa cum cele cîteva portrete pe care le face – Traian A. Filip, prietenul Mircea Ciobanu, Marin Sorescu, Marin Preda sau Nicolae Manolescu – sînt bune şi foarte bune; iar episoadele compunerii colective a unei telegrame aniversare pentru Ceauşescu, o vizită a acestuia la Craiova sau ziua Revoluţiei sînt, toate, proze în sine. De altfel, criticul are ochi pentru detalii („oricît de reputat, intelectualul român poate fi văzut cărînd toamna damigene“) şi o mare capacitate de esenţializare, jurnalul fiind asezonat cu destule aforisme memorabile: „Socialismul – cea mai lungă piesă ionesciană“, „Grotescul, sublimul care capătă durată“, „«Asigurările»: singura instituţie socialistă în care e autorizat pesimismul“, „Bisericile creştine – ce e important e aurit; s-ar putea face o exegeză pornind de la ce se consideră că trebuie aurit“, „Sîntem mai avizi de nou decît de bine“, „După Cernobîl, neliniştea din plan social a coborît şi în natură“, „Adevărul – anxioliticul imbecililor şi al săracilor cu duhul“.

Jurnal de sertar „asistat“ peste ani, Sesiunea de toamnă oferă, dincolo de privirea inedită asupra a ceea ce însemna să fii un tînăr intelectual în anii ’70 comunişti, cu reţinerile, temerile şi frustrările de rigoare, şi nenumărate note de subsol la una dintre cele mai originale şi integre opere critice de la noi.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

******

Eugen NEGRICI

Sesiunea de toamnă

Am parcurs studenţia sub teroarea precauţiilor infinite, îngenuncheat în fiecare zi de spaima de ce mi se poate întîmpla dacă voi îndrăzni să fiu o dată, o singură dată, eu însumi. Dacă adun şi anii de tăcere, de disimulare, de veghe şi de autocontrol de după terminarea facultăţii, ajung la o cifră care îmi spune că sînt creaţia fricii politice şi că tot ce am izbutit să fac a fost pentru că am ştiut cum să lucrez în tranşee şi pe ascuns, departe de lumina curioasă a miradoarelor.

Domeniile pe care mi le-am ales ca universitar – mînat mai curînd de instinctul conservării decît de pasiune – au fost acelea ferite de imixtiunea politicului şi prea puţin expuse ideologiei: la început lingvistica, apoi stilistica şi literatura veche. Tocmai pentru că nu puteam săpa în altă parte, am săpat, cu un fel de deznădejde fertilă, acolo. Evident am redus, pe cît mi-a stat în puteri, „ieşirile la rampă“, evi­tînd cenaclurile – mai pline de iscoade decît de scriitori –, prieteniile gălăgioase, bericile cu binecunoscutul grup al geniilor de provincie şi am jucat, cu destul succes la început, rolul naivului, iar apoi, pe acela al frivolului. Asemenea „vicii“ acceptabile (între care se număra şi pasiunea vînătorii), precum şi faptul că „îmi vedeam de treabă“, cum se spunea atunci – adică mă feream să scriu lucruri care să trezească vigilenţa organelor –, mi-au asigurat o carieră fără derapaje, cu promovări la vreme, jenante, într-un fel, pentru mine care ştiam că, la Bucureşti, N. Manolescu era, la cincizeci de ani, încă lector…

În consecinţă, nu altfel decît mulţi alţi intelectuali din ţară, am găsit cu cale că e mai onest să lucrezi în tăcere, să nu oferi puncte de „racroş“ organelor. Şi fără să ajungi scrii şi să faci ceva de care să-ţi fie, mai curînd sau mai tîrziu, ruşine. Nimic deosebit: a fost situaţia tipică a acelei categorii de intelectuali care, în condiţiile date, a vrut să-şi justifice existenţa fără să şi o complice. (fragment)

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.