Coman vs D Great

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

● Dan Coman, Irezistibil, Editura Cartea Românească, 2010. 

S-ar putea vorbi de un trend al romanelor scrise de poeţi. Pentru că, la un moment dat, au resimţit limitările poeziei sau pentru că, pur şi simplu, voiau să încerce şi altceva, numai în ultimii doi ani mai mulţi poeţi din generaţiile tinere (însă exemplele pot fi extinse şi la celelalte generaţii: Dora Pavel, Nichita Danilov, O. Nimigean ş.a.) s-au apucat şi de/au trecut la roman: Ioana Nicolaie (O pasăre pe sîrmă), Adela Greceanu (Mireasa cu şosete roşii), Dan Sociu (Urbancolia şi Nevoi speciale), Marin Mălaicu-Hondrari (Cartea tuturor intenţiilor şi Apropierea) sau Stoian G. Bogdan (Nu ştiu cîte zile). 

Ca şi în cazul romanului Norei Iuga Hai să furăm pepeni (2009), şi cartea de proză a lui Dan Coman este tot o auto-ficţiune scrisă în perioada unei burse din Germania. „Aveam de gînd să scriu poezie. Am scris cartea aceasta“, mărturiseşte Dan Coman şi, într-adevăr, cartea vorbeşte despre blocajul poetului cu acelaşi nume, supranumit D Great Coman, personaj pe care-l întîlnim, ca The Great, şi în romanul Apropierea al lui Marin Mălaicu-Hondrari. De altfel, romanele poeţilor bistriţeni, inspirate, în grade variate, de propriile vieţi, încep să semene tot mai mult cu proiectul unei mitologii de grup. Din această perspectivă, Irezistibil este şi o replică la Apropierea (titlu menţionat în acest roman), dar, într-un anume fel, şi o completare, căci la Marin Mălaicu-Hondrari personajul The Great este singurul care n-are voce. Lucrurile se leagă şi la nivelul intrigii. Dacă în Apropierea, cei trei poeţi prieteni decid să se despartă şi să plece o vreme prin lume pentru a-şi regăsi inspiraţia, aici aflăm întreaga poveste a lui D Great şi îl urmărim eşuînd, demascîndu-se ca impostor pe fondul invidiei stîrnite de poezia lui JPF şi de succesul lui MMh, autorul Apropierii. Nu ţin deloc să suprapun cele două romane şi să le „citesc“ pe fiecare din perspectiva celuilalt (de altfel, personajele, deşi recognoscibile, au alte nume), însă aceste trimiteri se impun cumva de la sine. 

Irezistibil spune povestea la persoana întîi a (carierei) poetului D Great, surprinsă în cinci capitole, însă suficient de diferite pentru a fi autonome. „debut“ este o lungă secvenţă de un burlesc absolut a înmormîntării bunicii lui Alexandru Dan Răţoi, poet îndrăgostit de mătuşa lui, căreia i-a scris poemele cu care tocmai a debutat în volumul colectiv Camera. În „o întîlnire cu cititorii“, cartea lui Dan Coman (între timp preluase numele soţiei) i-a adus deja notorietatea şi este invitat la o întîlnire cu nişte şcolari undeva la ţară, întîlnire care se dovedeşte a fi un coşmar kafkian cu accente folclorice: copii îmbrăcaţi în costume populare îi recită poemele despre moarte, poetul fiind, mai întîi, agresat de oficialităţile locale, pentru ca apoi să fie sechestrat şi violat de directoarea obeză, mare fană. (O povestire asemănătoare, dar în cheie realistă, este „Bacoviană“ a lui Mircea Cărtărescu). În „D Great Coman“, capitol scris fragmentar, cu multe metalepse, vedem cum, în liceu, se leagă prietenia literară a celor trei în jurul maestrului Paraschivoiu, pictor şi poet strălucitor, genul boem, care ţinea un cenaclu şi o trupă de teatru. Literatura transformă însă prietenia lor într-o competiţie poetică pe care cel care va deveni D Great Coman o tot pierde („Ştiam că prietenia noastră s-a bazat întotdeauna pe literatură, pe încrederea noastră în literatură – dar cum să mai cred în aşa ceva cînd ei îmi repetă că scriu prost, că sînt încă departe, că trebuie să am răbdare?“). Recunoaşterea şi, implicit, reînnodarea prieteniei se produce, cîţiva ani mai tîrziu, dar printr-un furt de texte: ca amant al soţiei alcoolice a lui Paraschivoiu (dat afară din casă şi ajuns cerşetor în pragul nebuniei), Dan Coman publică sub propriul nume poeziile acestuia şi, astfel, devine „cel mai important poet al României“. În capitolul „studio 45“, poetul se află la o bursă în străinătate, unde începe brusc să vorbească germana, o limbă pe care n-o cunoaşte, dar în care scrie nişte poeme (pe care nu le înţelege) ce-i aduc şi recunoaşterea europeană. Această pierdere a controlului propriei identităţi creatoare – poetul e impostor, iar gloria, nemeritată; furtul poeziilor fiind tot o vînzare de suflet – duce, în final, la disoluţia fizică a poetului al cărui corp se dezintegrează treptat, rămînînd numai gura ce rosteşte cu vanitate „D Great Coman“, falsul supranume al unui nume împrumutat care a înlocuit un nume uitat („Dan Coman a fost întotdeauna pentru mine un nume necunoscut. Un nume la care intru ca într-o casă pustie. Dar nici Alexandru Dan Răţoi nu mai eram eu, era ceva la fel de străin şi fără folos“). 

Irezistibil (titlul face trimitere la un vers din Ghinga, volumul secund al lui Dan Coman, atribuit, aici, lui Paraschivoiu) este confesiunea parabolă, ce evoluează de la grotesc la absurd şi fantastic, a poetului cu acelaşi nume, care, în pasiunea lui pentru literatură, contaminată însă de obsesia gloriei, consimte la impostură şi acceptă un supranume contrafăcut. Dincolo de autoderiziune, există însă ceva narcisist şi superficial în această „confesiune“ despre poeziile-care-nu-i-mai-aparţin-poetului în care ficţiunea personajului şi autobiografia autorului cu acelaşi nume se ambiguizează reciproc folosind trucuri narative minimale şi care nu este, de fapt, decît o nouă formă de a contribui la propriul mit. Căci ceea ce pare a fi împotriva lui Dan Coman e doar o nouă cărămidă la soclul lui D Great. Sau viceversa. Ca şi în cazul Urbancoliei lui Dan Sociu, autoexpunerea aceasta ca nouă autenticitate (ambele romane fac mare caz inclusiv de sexualitatea autorilor-personaje) dă un surogat de roman şi rămîne, de fapt, un divertisment cu aşa-zisul substrat profund la vedere, o carte despre sine, dar cu pretenţia simbolizării.  

Spre deosebire însă de Dan Sociu, lui Dan Coman îi iese mult mai bine proza. „debut“ şi „o întîlnire cu cititorii“ sînt două excelente povestiri în care burlescul şi absurdul dau cîteva pagini absolut memorabile. Restul capitolelor sînt mai puţin reuşite, poate şi pentru că intră în rezonanţă cu alte texte: găselniţa din „studio 45“, cînd poetul începe brusc să vorbească germana, o limbă pe care n-o ştie dar care îl controlează, seamănă cu situaţia din povestirea „Şansa“ de Răzvan Petrescu, în care un muncitor de pe un şantier o ia razna recitînd, fără voia şi cunoştinţa lui, din Shakespeare; iar ideea disoluţiei fizice din textul final, „gît de lup“, pare inspirată de schiţa „Caietul albastru“ a lui Daniil Harms.

În concluzie, părţile sînt mai bune decît întregul, dar, cumva, asta şi salvează cartea: variaţiile stilistice, riscurile, dezechilibrul. Romanul nu e „irezistibil“, dar e interesant.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic