Cincizeci de umbre ale pieţei de carte
Prozatorul și jurnalistul Petre Barbu continuă pe cît de utila, pe atît de deprimanta serie de anchete dedicate pieței de carte de la noi în revista Forbes România, de data aceasta încercînd să afle impacul creșterii economice asupra pieței editoriale, care sînt problemele pieței și în ce măsură aceasta are un profil european. Răspunsurile editorilor români nu puteau fi decît previzibile de vreme ce piața de carte așteaptă încă reforma pe care politicienii noștri nu sînt în stare și, de fapt, nici nu au interes să o producă. Cum am spus și altă dată, consumul infim de carte per capita (românii cheltuiesc o medie de 4 euro pe cărți a-nual) întreține situația ideală pentru clasa noastră politică coruptă care are nevoie de o masă electorală cît mai analfabetă, deci manipulabilă. Spicuiesc din ce-au răspuns editorii:
Lidia Bodea (Humanitas): „Indicatorii de care depinde dinamica pozitivă a pieței editoriale sînt tocmai cei care fac din România un… fruntaș în clasamentele rușinii: salariul mediu pe economie, abandonul școlar, analfabetismul funcțional ș.a.m.d. La ultima testare -PISA (citire, matematică, științe), rezultatele României au fost în scădere. Ei bine, scăderea asta, și nu creșterea economică, influențează cu adevărat piața editorială. (Și, pe termen lung, viața noastră pur și simplu.) Lista blocajelor e lungă, cu dezastrul din educație cap de afiș. Legislație încîlcită, descurajantă. Dezinteres cras în ceea ce privește coerența politicilor din educație și cultură. Scăderii TVA pentru carte, obținută în 2016, ar trebui să i se adauge un întreg pachet de măsuri «deblocante», dar pentru asta e nevoie de politicieni care să nu fie, ca Pirgu al lui Mateiu Caragiale, «vrăjmași ai slovei tipărite».“
Viorel Zaicu (Paralela 45): „Piața cărții nu depinde de creșterea economică, ci de puterea de cumpărare, cu care în nici un caz nu ne putem lăuda, și, din păcate, de o sumă de factori care nu au nici o legătură cu economia. Bunăoară, de nivelul de educație. Avem tot mai multe diplome de studii superioare și tot mai puțini cititori… S-ar putea spune și că librăriile încep să se așeze mai bine pe poziții, deși sînt foarte puține. Numărul librăriilor de astăzi din România este mai mic decît cel al librăriilor din Oslo, oraș care oficial are ceva mai mult de o jumătate de milion de locuitori.“
Silviu Lupescu (Polirom): „Un inventar al tuturor cauzelor ar fi prea lung – implicînd sistemul fragil de distribuție, taxarea, birocrația excesivă (deci costisitoare), fondurile extrem de reduse alocate culturii din bugetul central și din cele locale, tirajele mici, circulația restrînsă a publicațiilor culturale și a rubricilor de specialitate în mass-media etc. De-spre toate acestea vorbim de ani buni. La ce ar mai folosi să le recapitulăm? În unele țări, sînt în aplicare programe speciale de susținere a culturii scrise și a lecturii. Noi avem o lege caducă declarativă care nu a avut nici un efect, precum și diverse presiuni din partea unor asociații de creatori (a se vedea timbrul literar) sau a difuzorilor alarmați de creșterea ponderii comerțului pe Internet. Legea 186/2003 a rămas fără norme de aplicare. De pildă, la Art. 14 se prevedea o reducere cu 50% a tarifelor pentru expedierea cărților prin C.N. Poșta Română. Nu numai că nu s-a aplicat, dar azi s-a ajuns în situația în care costul de expediție poate depăși prețul cărții, iar pentru o carte expediată în străinătate tariful e de două-trei ori mai mare decît cel practicat pentru cărțile livrate în România. Despre un program coerent național nu putem vorbi, iar factorul politic nici nu pare să aibă vreo preocupare serioasă în acest sens.“
Denisa Comănescu (Humanitas Fiction): „Între creșterea consumului și o potențială creștere a pieței de carte nu este o legătură directă, imediată. Consumatorul român are un comportament cel puțin ciudat. Investește mult – pe lîngă coșul alimentar prioritar – în bunuri de imagine (haine, gadget-uri, mașini, turism extern etc.). Exercițiul lecturii nu-i este la îndemînă. Nu e de mirare că 42% din români sînt analfabeți funcționali, incapabili de a presta munci calificate… La noi, crește consumul în general, dar consumul de carte stagnează sau scade. Un studiu avansa cifra de 260 de librării existente. Peste o treime din numărul acestora se află în București. Există orașe fără librării. Poți cutreiera zone ample din țară fără să zărești cotor de carte. E-comerțul nu reușește să suplinească dispariția unor librării. Actul educațional are carențe care tot cresc, din multiple cauze. Mulți profesori predau în dorul lelii, într-un mod vetust și neatractiv. În familie, copiii nu găsesc îndrumare spre citit.“
Irèn Arsene (Curtea Veche): „Ar trebui schimbată percepţia obişnuită a relaţiei dintre economie şi cultură, educaţie, lectură, piaţa de carte. Vedem prea mult cultura ca pe o cenușăreasă a economiei, care primeşte și ea acolo cîteva firimituri din PIB. Nu ar strica să privim lucrurile și din direcția opusă. O dezvoltare economică durabilă nu poate fi bazată decît pe carte, pe lectură și pe educație. Faptul că aproape jumătate dintre copiii ţării, cei din mediul rural, nu au acces la carte, nu au acces la o educaţie de calitate, nu poate să folosească economiei româneşti. Economia are nevoie de cultură, de carte, de citit, de educaţie – nu există economie dezvoltată în Europa care să nu aibă o piața editorială pe măsură.“
Mihail Penescu (ALL): „Legat de puterea scăzută de cumpărare, nu trebuie să argumentez foarte mult. Aș aduce în discuție doar un aspect: prețul cărților. Există percepția că prețul cărților este mare sau chiar nejustificat de mare. Realitatea cifrelor este însă diferită. În România, cărțile sînt mai ieftine decît în restul Europei. Aș estima că sînt mai ieftine cu 20% pînă la 40%, în funcție de tipul de carte. Majoritatea celorlalte produse sînt la preț european sau mai scumpe, și aș enumera benzina, mașinile, electronicele, mîncarea, uneori și energia electrică. La noi, foarte ieftine sînt cărțile, apa minerală și taxiurile. Prețul redus al cărților, dependent mai ales de costurile tipografice și reflectînd foarte puțin costurile editoriale de dezvoltare a conținutului, face imposibilă creșterea pieței editoriale. De aici rezultă și salariile mici din edituri și tarifele scăzute pentru traducători, corectori, redactori, graficieni și, nu în ultimul rînd, valoarea scăzută a drepturilor de autor.“
Problema comerțului de carte revine, după cum se vede, de fiecare dată. Iată ce spune Anton Chiazna, managerul unei librării online (librarie.net): „Cea mai critică problemă a pieței cărții în acest moment este faptul că nu există nici un fel de reglementare pentru a o proteja de politicile agresive de discount. Practic, marjele mici cu care operează librăriile online și vînzătorii de carte online fac imposibilă o dezvoltare pe termen lung, întrucît marjele de profit implicate sînt foarte -mici. O altă mare problemă este că mutarea în online a deteriorat puțin piața clasică de vînzare de carte, în sensul scăderii drastice. Practic, pe piața clasică rezistă tot marile lanțuri, gen Cărturești, Humanitas, Diverta, care și acestea, din cîte am observat, au trecut în online. Și efectul în lanț se răsfrînge asupra editurilor pe care se exercită o presiune foarte mare ca să ofere discount-uri mai mari și implicit își diminuează marjele.“
Opinia managerului Dan Vidrașcu (elefant.ro) nu diferă, acesta considerînd că, după anii 2000-2008, cînd rețeaua de distribuție de carte s-a prăbușit, mediul online a reușit, în ultimii ani, să înlocuiască în bună parte vechiul canal de retail. Ce cărți se vînd bine online? În general, junk. Pe elefant.ro, Irina Binder, cu volumele Fluturi (trei volume) și Insomnii, ocupă primele patru locuri în clasamentul celor mai vîndute cărți în perioada 2014-2016, în timp ce în topul cărților străine se află Hoțul de cărți de Markus Zusak și Cincizeci de umbre ale lui Grey.
Foto: wikimedia commons
