Cel mai fericit om din lume

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Cel mai fericit om din lume   jpeg

L-am văzut nu demult pe Matthieu Ricard într-un excelent documentar – La şcoala fericirii de Irina Szász – difuzat pe TVR Cultural. Citisem în urmă cu cîţiva ani cartea de convorbiri dintre Matthieu Ricard şi tatăl său, filozoful Jean-François Revel (tradusă la Editura Irecson), aveam habar cine e personajul acesta straniu, ştiam că stă de mai bine de 35 de ani într-o mănăstire budistă din Nepal, unde a ajuns după ce şi-a încheiat doctoratul în biologie moleculară şi înainte de a începe o promiţătoare carieră ştiinţifică la Institutul Pasteur, în Franţa. Fusese o perioadă interpretul celui de-al paisprezecelea Dalai Lama şi un fotograf pasionat, iar la această ultimă pasiune nu renunţase niciodată. Mai ştiam că e unul dintre cei mai importanţi traducători ai textelor budismului tibetan în franceză şi că a scris un minunat eseu – Fericirea – tradus şi în româneşte, pe care nu l-am citit (încă) poate şi din cauza titlului său utopic. Şi mai văzusem undeva că presa occidentală (parcă The Independent, nu vreun ziar franţuzesc obişnuit cu superlativele) îl numise „cel mai fericit om din lume“.

Poţi să înţelegi însă de ce a fost numit aşa doar văzîndu-l la locul lui, aflat la mii de kilometri de Savoia natală, la poalele Himalayei, în biblioteca Mănăstirii Shechen din Nepal. Chiar dacă aş fi ştiut mai bine cine e, chiar dacă i-aş fi ascultat înainte de asta cele cîteva conferinţe postate pe diferite site-uri, chiar dacă aş fi aflat mai demult cîte ceva despre şcolile şi spitalele pe care le-a înfiinţat în Nepal cu ajutor occidental, n-aş fi putut avea o mai bună intuiţie despre ce vrea să zică acel (ironic?) apelativ altfel decît văzîndu-l la Shechen, printre vechi manuscrise tibetane, fotografiind ceremonii de rugăciune sau rîzînd împreună cu copiii îmbrăcaţi în rase portocalii, proaspăt aterizaţi într-un loc căruia îi fuseseră dedicaţi de la naştere.

În dialogul cu Jean-François Revel din Călugărul şi filozoful, Matthieu Ricard povesteşte cît de mult timp i-a luat să ajungă la concluzia stabilă că vrea să rămînă pentru totdeauna într-o mănăstire budistă şi, mai ales, în ce măsură a fost hotărîtoare pentru asta întîlnirea cu maestrul Kangyur Rinpoche (al cărui spirit continuă să trăiască – cum altfel? – în trupul unui băiat de 12 ani, şi el intervievat în documentarul cu pricina, de Irina Szász). Se pare că declicul a fost provocat de o puternică impresie personală: în 1966, în plină epocă hipiotă, Matthieu Ricard, proaspăt doctorand al lui François Jacob, o somitate în biologia moleculară, este cutremurat de cele cîteva filme documentare ale amicului Arnaud Desjardins despre înţelepţii tibetani refugiaţi în India şi Nepal după ocupaţia chineză. Felul în care tînărul cercetător, cu o minte aplicată şi preocupări exacte, a perceput seninătatea maeştrilor tibetani de la poalele Himalayei l-a făcut să plece la Darjeeling, unde şi-a cunoscut maestrul într-un fel mai simplu şi mai direct decît se aştepta, şi unde a rămas o lună întreagă înainte de a se întoarce la Paris. Abia după alţi şase ani însă, după înţelegerea asumată a influenţei maestrului Kangyur asupra sa, dar şi după încheierea unui strălucit doctorat la Institutul Pasteur, Matthieu Ricard a plecat – nu în SUA, unde ar fi trebuit să-şi continue cariera, la vîrful profesiei sale, ci în Nepal, unde s-a călugărit.

Dacă îl vezi azi, după 43 de ani de la prima sa întîlnire cu Orientul şi după mai bine de 35 de ani de la revenirea sa definitivă acolo, înţelegi că aparentul paradox a fost, de fapt, decizia cea bună. Calea budistă – pe care, în dialogul cu tatăl său (un tip foarte special de agnostic), o aseamănă cu un avion ce străbate stratul de nori „pentru a redescoperi că soarele străluceşte în toată splendoarea lui pe un cer neschimbat“ – a fost calea pe care omul de ştiinţă, fiul lui Jean-François Revel (Cunoaşterea inutilă este un titlu de-a dreptul budist!) şi discipolul lui François Jacob (deţinătorul unui Premiu Nobel în biologie), a ales-o intuitiv şi contemplativ.

Face parte, desigur, din enorma sa disponibilitate felul în care vorbeşte, în diferite împrejurări (cum e şi cea a documentarului românesc pe care l-am văzut la începutul verii), despre calitatea umană a unui maestru spiritual, despre forţa plină de bucurie şi rigoare a adevăratului maestru, despre muzica sacră tibetană sau despre cele 10.000 de manuscrise şi tipărituri salvate de barbaria chinezilor din cele peste 6000 de mănăstiri tibetane arse pînă acum. E una dintre dovezile indirecte ale felului în care seninătatea interioară poate face cunoaşterea dacă nu utilă, măcar transmisibilă. Întrebat de Irina Szász despre calea cea mai nimerită de familiarizare cu budismul, Matthieu Ricard nu a recomandat-o pe cea urmată de el, ci pe cea indicată de Dalai Lama: citirea textelor esenţiale şi apoi integrarea (prin meditaţie) în fiinţa proprie. „Altfel ar fi – a mai adăugat cu umorul său irezistibil, cu care relaxează mereu rarefierea altitudinilor himalayene – ca şi cum ai intra într-un restaurant, ai citi toate meniurile şi apoi ai pleca acasă.“

Oricît de exotic ne sună un asemenea traseu, documentarul Irinei Szász (dar şi cartea sa „cuminte“ despre Dalai Lama, apărută acum doi ani) e o generoasă invitaţie la a rămîne cîteva zeci de minute liniştiţi, în bancă, „La şcoala lui Matthieu Ricard“. Ce-are asta a face cu fericirea o să vă spun după ce mă întorc (cu bine, sper) din Nepal, de la Kathmandu.  

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Alina Parnescu face carieră în muzica populară FOTO Arhivă personală A.P.
Studenta romă de la Conservator îndrăgostită de folclor: „Drept să vă spun, acasă n-am ascultat Bach!“
Studentă la Conservatorul din București, în anul III, o tânără de etnie romă vrea să ducă mai departe folclorul românesc. Alina Parnescu s-a născut la Rovinari și recunoaște că acasă nu a ascultat Bach.
Alexandru Muraru/ Facebook
Alexandru Muraru, despre cazul Bălășoiu: „Există informații că îndeletnicirile lui erau cunoscute”
Deputatul PNL Alexandru Muraru a transmis că PSD datorează explicații privind scandalul sexual în care este implicat parlamentarul exclus din partid, afirmând că există informații potrivit cărora „îndeletnicirile” lui erau cunoscute.
Ioan-Marcel Boloș FOTO gov.ro
Boloș: Pensiile speciale trebuie să rămână. Le au și alte state europene
Pensiile speciale trebuie să rămână, susține Marcel Boloș, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, declarând că și alte state europene au astfel de pensii.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.