Ce vă mînă la luptă?

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Ce vă mînă la luptă? jpeg

bookaholic.ro, filme-carti.ro 

Cum în 2013 cel mai mult m-a preocupat proza scurtă, revin cu cîteva extrase esenţiale din consistentele anchete realizate cu o parte din autorii antologiei Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (Polirom), de două dintre cele mai active site-uri de carte de la noi. Am citit anchetele ca pe un fel de manifest colectiv plin de statement-uri pentru susţinerea şi promovarea prozei scurte, pe care o văd drept genul literar cel mai nedreptăţit în acest moment. Aşadar, pe bookaholic.ro, Eli Bădică a pus două întrebări ce acoperă în mare parte problema genului scurt pe care au însumi am încercat să o discut în Cuvîntul înainte al antologiei: „Care sînt provocările scrierii de proză scurtă şi de ce credeţi că nu se prea citeşte acest gen la noi?“ Mai întîi, iată care sînt provocările/secretele genului scurt aşa cum le-au cunoscut, pe propria piele, scriitorii debutaţi în anii 2000:

„Nevoia de a fi la înălţime pe tot parcursul textului. Într-un roman scăderile de ritm, pasajele mai greoaie, micile scăpări (cînd mai adoarme şi bunul Homer) trec mai uşor, ba chiar sînt utile cînd şi cînd, pentru detensionare: cititorul mai răsuflă o pagină-două. În schimb, cu proza scurtă trebuie să fii în priză tot timpul, ca să nu-l pierzi pe cititor în scurta călătorie pe care o face împreună cu povestea ta. De aceea maeştrii prozei scurte sînt mai mereu maeştri, pe fiecare pagină.“ (Radu Pavel Gheo) „Să decupezi. Să extragi un mic ciob de realitate, să vii foarte, foarte aproape de el, să te uiţi prin el, să spui simplu, să ascunzi firele, hăţişurile, dar ele să existe, undeva în spate, într-un fundal intuibil, descifrabil. Să aibă totul simplitatea aparentă a unui fulg de zăpadă poposit pe un geam. La o privire atentă, să înţelegi că fulgul este, de fapt, unic şi grozav de complex.“ (Veronica D. Niculescu) „Pe lîngă precizie şi concentrare, cred că şi o anume îndrăzneală e necesară prozei scurte... Dintotdeauna mi-au plăcut povestirile, în special cele din colecţia «Globus», cu care am început să mă delectez pe intervale mici. Mi-au plăcut pentru că familia mea nu are o poveste mare, lungă, ci tot felul de istorioare, cu personaje care se fac remarcate în cîteva ocazii doar. Noroc cu bunicul meu, care şi Biblia mi-a povestit-o, atît cît ştia, ca pe o suită de povestiri.“ (Cosmin Manolache) „Odată e provocator să găseşti subiecte pentru povestiri – sînt la vedere, expuse, iar dacă scîrţîie se aude repede. Şi trebuie să găseşti 10-20 de teme bune pentru un volum, nu una, ca la roman. Apoi e provocator să găseşti unghiul bun din care vezi/spui povestea şi să o decupezi bine – e greu, pentru că reţetele nu funcţionează, trebuie să ai instinct şi un simţ al proporţiilor bine antrenat. O altă provocare poţi găsi, constrîns de spaţiu, în concizie. În sensul ăsta proza scurtă poate solicita un control al scriiturii (şi, desigur, al fluxului ideatic) mai puternic, o tehnică mai bună. E greu apoi să faci o lume să trăiască în doar cîteva pagini. Mai departe: tot ce se întîmplă în povestire trebuie să fie justificat, pregătit, iar ca să reuşeşti asta într-un spaţiu restrîns trebuie să poţi sugera «eficient» – nu e puţin lucru. Sînt multe provocări – dacă mă gîndesc la toate, încep să văd proza scurtă ca un sport extrem.“ (Mihai Mateiu) „Proza scurtă nu numai că te obligă să fii concis prin întinderea ei limitată, dar chiar şi această concizie trebuie să respecte nişte reguli. În ce mă priveşte, încerc să nu-i dau cititorului timp să-şi piardă interesul, pentru că în momentul ăla ştiu că l-am pierdut. Fiecare cuvînt e acolo pentru că trebuie să fie acolo, şi nu întîmplător.“ (Luca Dinulescu) „Una dintre provocările prozei scurte e să-şi afirme statutul de subgen independent, care nu anunţă şi nu prefaţează altceva. Acesta e pariul cititorului. Dar există şi un pariu al scriitorului, care se mobilizează altfel pentru un text de mică întindere prin comparaţie cu un roman. E, dacă vreţi, diferenţa dintre dribling şi alergatul cu mingea la picior. Proza scurtă presupune un tip de control şi respiraţie a frazei (mergînd uneori pînă la virtuozitate) la care te întorci destul de greu dacă ai apucat să te lansezi în roman.“ (Radu Paraschivescu) „Concizia la care este obligat scriitorul. Construcţia unui personaj într-o proză de întindere mică este, într-adevăr, o provocare. Poate principala provocare. Pentru că o proză fără cel puţin un personaj viu este un text ratat sau, cel mult, doar o compunere (eventual) bine scrisă.“ (Marian Truţă)

Iată cum văd scriitorii şi statutul, şi cota de piaţă a genului scurt: „E greu de zis de ce nu se citeşte proza scurtă în România; nici măcar nu ştiu dacă e adevărat că nu se citeşte – dar pornind de la ideea că e aşa, singura explicaţie care îmi vine în minte e că cititorii au devenit prea snobi ca să citească chestii scurte. Pentru că dacă e scurt, îşi zic ei, probabil că nu e important.“ (Alex Tocilescu) „Cred că la noi în general nu prea se citeşte. Apoi, cititorii, ăştia puţini pe care îi avem, sînt şi ei împărţiţi. Nu ştiu dacă nu cumva se aplică şi prozei scurte rezerva pe care publicul din România o are faţă de filmul românesc. Ştiu că în Bulgaria, ca să fac o paralelă, un film autohton poate avea chiar un milion de spectatori, în vreme ce la noi un film românesc premiat abia atinge 80.000. Nu ştiu în schimb cum este receptată literatura lor. Ca să n-o mai lungesc, am senzaţia că noi sîntem prea dezgustaţi de noi înşine. E valabil şi pentru edituri, şi pentru public. Ce e românesc e prost, e cîrpeală, rebut.“ (Cosmin Manolache) „Aş adăuga acceptul docil al situaţiei că proza scurtă nu se vinde de către editori. OK, e mai simplu să vinzi roman, cel puţin pe unele pieţe, dar să ajungi pe marginea acestei constatări să publici romane mediocre renunţînd la povestiri bune mi se pare neetic profesional. E cam acelaşi lucru cu a publica doar autori consacraţi, renunţînd să-ţi mai asumi riscuri. Pînă la urmă e o formă de comoditate – autorii consacraţi şi romanele se vînd oarecum de la sine, pe cînd în proza scurtă, poezie, teatru şi autori tineri trebuie să investeşti un timp, pînă să ai profit. Iar România nu e o ţară a investiţiilor pe termen lung.“ (Mihai Mateiu) „Dacă oferta de proză scurtă ar fi mai mare, probabil că s-ar cumpăra – şi deci citi – mai mult. Citim ce găsim. Nu ştiu dacă-l măsurăm pe acest «se citeşte» în raport cu cîtă proză scurtă există pe piaţă sau cu cîte cărţi de tot felul există pe piaţă. Eu una citesc povestiri. Şi ştiu destui oameni care citesc şi ei.“ (Lavinia Branişte) „Cît despre constatarea că proza scurtă nu prea e citită, s-ar putea să avem aici un cerc vicios. Nu se citeşte fiindcă nu se publică, şi nu se publică fiindcă nu se citeşte.“ (Radu Paraschivescu) „Românii preferă, în general, romanul pentru că adoră expunerile lungi, pline de ocoluri – ce e un roman decît un lung ocol? –, amănunte, justificări. Aţi observat cît de mulţi oameni vorbesc la telefonul mobil în autobuz şi cît de lungi sînt convorbirile? Cum românul e născut narator, dacă am înlocui în mod imaginar telefonul cu o tastatură, am avea în literatura naţională numai romane-fluviu.“ (Adrian Georgescu)

Pe site-ul filme-carti.ro, scriitorii au fost întrebaţi de ce scriu proză scurtă şi, într-un anume fel, răspunsurile au fost foarte asemănătoare: se scrie proză scurtă nu dintr-un motiv anume, din plăcere, dintr-o predispoziţie personală, pentru că li se potriveşte. Ca cititori ei înşişi, scriitorii n-au prejudecăţi şi, aparent, nici preferinţe legate de gen: „Nu fac diferenţa între roman şi proză scurtă, cînd merg la librărie ca să-mi iau o poveste, nişte poveşti; iau cărţile în primul rînd în funcţie de autor“ (Veronica D. Niculescu); „nu cred în cititorii de proză specializaţi pe genuri, adică nu cred că un cititor de Cehov nu va citi Dostoievski sau invers“ (Radu Pavel Gheo).

O altă întrebare din ancheta în două părţi de pe filme-carti.ro este legată de scrisul şi publicarea în mediul online: „Aţi publicat lucrări pe Internet înainte ca acestea să apară în presa literară sau în volume tipărite? Care credeţi că sînt avantajele şi deosebirile?“ Răspunsurile sînt, în mare parte, asemănătoare. În general, scriitorii nu ţin să publice neapărat (şi) pe Internet (cei mai mulţi spun că n-au făcut-o niciodată), sau publică ulterior, oricum se simt la fel de confortabil şi nu constată deosebiri majore între cele două medii, pe hîrtie şi online. Se simte însă un mai mare ataşament pentru formatul clasic al cărţii. Unii dintre ei chiar preferă să nu publice înainte de apariţia în volum, adică nu înainte de ultimul act al procesului îndelung şi migălos al (re)scrierii („nu ştiu niciodată ce şi cum includ într-un volum şi finisez vreme îndelungată, revin mult pe texte“, Veronica D. Niculescu; „eu îmi scriu întotdeauna textele de proză pe hîrtie, le scriu de mînă, şi abia apoi le culeg pe computer, aşa cum le dactilografiam odinioară la maşina de scris; progresul se face în salturi mici“, Radu Pavel Gheo), alţii, însă, preferă feedback-ul imediat de pe Internet şi consideră comentariile constructive („privind în urmă, cred că blogul m-a ajutat mult să-mi îmbunătăţesc textele“, Mihai Mateiu), sau văd în Internet un bun mijloc de promovare.

În sfîrşit, una dintre cele mai grele întrebări, comună însă inepuizabilă, vine la urmă: „Ce vă mînă la «luptă»? Ce vă motivează să continuaţi să scrieţi şi să publicaţi?“ Ca să aflaţi răspunsurile, intraţi pe filme-carti.ro

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.