Ce vă mînă la luptă?

Publicat în Dilema Veche nr. 516 din 31 decembrie 2013
Ce vă mînă la luptă? jpeg

bookaholic.ro, filme-carti.ro 

Cum în 2013 cel mai mult m-a preocupat proza scurtă, revin cu cîteva extrase esenţiale din consistentele anchete realizate cu o parte din autorii antologiei Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (Polirom), de două dintre cele mai active site-uri de carte de la noi. Am citit anchetele ca pe un fel de manifest colectiv plin de statement-uri pentru susţinerea şi promovarea prozei scurte, pe care o văd drept genul literar cel mai nedreptăţit în acest moment. Aşadar, pe bookaholic.ro, Eli Bădică a pus două întrebări ce acoperă în mare parte problema genului scurt pe care au însumi am încercat să o discut în Cuvîntul înainte al antologiei: „Care sînt provocările scrierii de proză scurtă şi de ce credeţi că nu se prea citeşte acest gen la noi?“ Mai întîi, iată care sînt provocările/secretele genului scurt aşa cum le-au cunoscut, pe propria piele, scriitorii debutaţi în anii 2000:

„Nevoia de a fi la înălţime pe tot parcursul textului. Într-un roman scăderile de ritm, pasajele mai greoaie, micile scăpări (cînd mai adoarme şi bunul Homer) trec mai uşor, ba chiar sînt utile cînd şi cînd, pentru detensionare: cititorul mai răsuflă o pagină-două. În schimb, cu proza scurtă trebuie să fii în priză tot timpul, ca să nu-l pierzi pe cititor în scurta călătorie pe care o face împreună cu povestea ta. De aceea maeştrii prozei scurte sînt mai mereu maeştri, pe fiecare pagină.“ (Radu Pavel Gheo) „Să decupezi. Să extragi un mic ciob de realitate, să vii foarte, foarte aproape de el, să te uiţi prin el, să spui simplu, să ascunzi firele, hăţişurile, dar ele să existe, undeva în spate, într-un fundal intuibil, descifrabil. Să aibă totul simplitatea aparentă a unui fulg de zăpadă poposit pe un geam. La o privire atentă, să înţelegi că fulgul este, de fapt, unic şi grozav de complex.“ (Veronica D. Niculescu) „Pe lîngă precizie şi concentrare, cred că şi o anume îndrăzneală e necesară prozei scurte... Dintotdeauna mi-au plăcut povestirile, în special cele din colecţia «Globus», cu care am început să mă delectez pe intervale mici. Mi-au plăcut pentru că familia mea nu are o poveste mare, lungă, ci tot felul de istorioare, cu personaje care se fac remarcate în cîteva ocazii doar. Noroc cu bunicul meu, care şi Biblia mi-a povestit-o, atît cît ştia, ca pe o suită de povestiri.“ (Cosmin Manolache) „Odată e provocator să găseşti subiecte pentru povestiri – sînt la vedere, expuse, iar dacă scîrţîie se aude repede. Şi trebuie să găseşti 10-20 de teme bune pentru un volum, nu una, ca la roman. Apoi e provocator să găseşti unghiul bun din care vezi/spui povestea şi să o decupezi bine – e greu, pentru că reţetele nu funcţionează, trebuie să ai instinct şi un simţ al proporţiilor bine antrenat. O altă provocare poţi găsi, constrîns de spaţiu, în concizie. În sensul ăsta proza scurtă poate solicita un control al scriiturii (şi, desigur, al fluxului ideatic) mai puternic, o tehnică mai bună. E greu apoi să faci o lume să trăiască în doar cîteva pagini. Mai departe: tot ce se întîmplă în povestire trebuie să fie justificat, pregătit, iar ca să reuşeşti asta într-un spaţiu restrîns trebuie să poţi sugera «eficient» – nu e puţin lucru. Sînt multe provocări – dacă mă gîndesc la toate, încep să văd proza scurtă ca un sport extrem.“ (Mihai Mateiu) „Proza scurtă nu numai că te obligă să fii concis prin întinderea ei limitată, dar chiar şi această concizie trebuie să respecte nişte reguli. În ce mă priveşte, încerc să nu-i dau cititorului timp să-şi piardă interesul, pentru că în momentul ăla ştiu că l-am pierdut. Fiecare cuvînt e acolo pentru că trebuie să fie acolo, şi nu întîmplător.“ (Luca Dinulescu) „Una dintre provocările prozei scurte e să-şi afirme statutul de subgen independent, care nu anunţă şi nu prefaţează altceva. Acesta e pariul cititorului. Dar există şi un pariu al scriitorului, care se mobilizează altfel pentru un text de mică întindere prin comparaţie cu un roman. E, dacă vreţi, diferenţa dintre dribling şi alergatul cu mingea la picior. Proza scurtă presupune un tip de control şi respiraţie a frazei (mergînd uneori pînă la virtuozitate) la care te întorci destul de greu dacă ai apucat să te lansezi în roman.“ (Radu Paraschivescu) „Concizia la care este obligat scriitorul. Construcţia unui personaj într-o proză de întindere mică este, într-adevăr, o provocare. Poate principala provocare. Pentru că o proză fără cel puţin un personaj viu este un text ratat sau, cel mult, doar o compunere (eventual) bine scrisă.“ (Marian Truţă)

Iată cum văd scriitorii şi statutul, şi cota de piaţă a genului scurt: „E greu de zis de ce nu se citeşte proza scurtă în România; nici măcar nu ştiu dacă e adevărat că nu se citeşte – dar pornind de la ideea că e aşa, singura explicaţie care îmi vine în minte e că cititorii au devenit prea snobi ca să citească chestii scurte. Pentru că dacă e scurt, îşi zic ei, probabil că nu e important.“ (Alex Tocilescu) „Cred că la noi în general nu prea se citeşte. Apoi, cititorii, ăştia puţini pe care îi avem, sînt şi ei împărţiţi. Nu ştiu dacă nu cumva se aplică şi prozei scurte rezerva pe care publicul din România o are faţă de filmul românesc. Ştiu că în Bulgaria, ca să fac o paralelă, un film autohton poate avea chiar un milion de spectatori, în vreme ce la noi un film românesc premiat abia atinge 80.000. Nu ştiu în schimb cum este receptată literatura lor. Ca să n-o mai lungesc, am senzaţia că noi sîntem prea dezgustaţi de noi înşine. E valabil şi pentru edituri, şi pentru public. Ce e românesc e prost, e cîrpeală, rebut.“ (Cosmin Manolache) „Aş adăuga acceptul docil al situaţiei că proza scurtă nu se vinde de către editori. OK, e mai simplu să vinzi roman, cel puţin pe unele pieţe, dar să ajungi pe marginea acestei constatări să publici romane mediocre renunţînd la povestiri bune mi se pare neetic profesional. E cam acelaşi lucru cu a publica doar autori consacraţi, renunţînd să-ţi mai asumi riscuri. Pînă la urmă e o formă de comoditate – autorii consacraţi şi romanele se vînd oarecum de la sine, pe cînd în proza scurtă, poezie, teatru şi autori tineri trebuie să investeşti un timp, pînă să ai profit. Iar România nu e o ţară a investiţiilor pe termen lung.“ (Mihai Mateiu) „Dacă oferta de proză scurtă ar fi mai mare, probabil că s-ar cumpăra – şi deci citi – mai mult. Citim ce găsim. Nu ştiu dacă-l măsurăm pe acest «se citeşte» în raport cu cîtă proză scurtă există pe piaţă sau cu cîte cărţi de tot felul există pe piaţă. Eu una citesc povestiri. Şi ştiu destui oameni care citesc şi ei.“ (Lavinia Branişte) „Cît despre constatarea că proza scurtă nu prea e citită, s-ar putea să avem aici un cerc vicios. Nu se citeşte fiindcă nu se publică, şi nu se publică fiindcă nu se citeşte.“ (Radu Paraschivescu) „Românii preferă, în general, romanul pentru că adoră expunerile lungi, pline de ocoluri – ce e un roman decît un lung ocol? –, amănunte, justificări. Aţi observat cît de mulţi oameni vorbesc la telefonul mobil în autobuz şi cît de lungi sînt convorbirile? Cum românul e născut narator, dacă am înlocui în mod imaginar telefonul cu o tastatură, am avea în literatura naţională numai romane-fluviu.“ (Adrian Georgescu)

Pe site-ul filme-carti.ro, scriitorii au fost întrebaţi de ce scriu proză scurtă şi, într-un anume fel, răspunsurile au fost foarte asemănătoare: se scrie proză scurtă nu dintr-un motiv anume, din plăcere, dintr-o predispoziţie personală, pentru că li se potriveşte. Ca cititori ei înşişi, scriitorii n-au prejudecăţi şi, aparent, nici preferinţe legate de gen: „Nu fac diferenţa între roman şi proză scurtă, cînd merg la librărie ca să-mi iau o poveste, nişte poveşti; iau cărţile în primul rînd în funcţie de autor“ (Veronica D. Niculescu); „nu cred în cititorii de proză specializaţi pe genuri, adică nu cred că un cititor de Cehov nu va citi Dostoievski sau invers“ (Radu Pavel Gheo).

O altă întrebare din ancheta în două părţi de pe filme-carti.ro este legată de scrisul şi publicarea în mediul online: „Aţi publicat lucrări pe Internet înainte ca acestea să apară în presa literară sau în volume tipărite? Care credeţi că sînt avantajele şi deosebirile?“ Răspunsurile sînt, în mare parte, asemănătoare. În general, scriitorii nu ţin să publice neapărat (şi) pe Internet (cei mai mulţi spun că n-au făcut-o niciodată), sau publică ulterior, oricum se simt la fel de confortabil şi nu constată deosebiri majore între cele două medii, pe hîrtie şi online. Se simte însă un mai mare ataşament pentru formatul clasic al cărţii. Unii dintre ei chiar preferă să nu publice înainte de apariţia în volum, adică nu înainte de ultimul act al procesului îndelung şi migălos al (re)scrierii („nu ştiu niciodată ce şi cum includ într-un volum şi finisez vreme îndelungată, revin mult pe texte“, Veronica D. Niculescu; „eu îmi scriu întotdeauna textele de proză pe hîrtie, le scriu de mînă, şi abia apoi le culeg pe computer, aşa cum le dactilografiam odinioară la maşina de scris; progresul se face în salturi mici“, Radu Pavel Gheo), alţii, însă, preferă feedback-ul imediat de pe Internet şi consideră comentariile constructive („privind în urmă, cred că blogul m-a ajutat mult să-mi îmbunătăţesc textele“, Mihai Mateiu), sau văd în Internet un bun mijloc de promovare.

În sfîrşit, una dintre cele mai grele întrebări, comună însă inepuizabilă, vine la urmă: „Ce vă mînă la «luptă»? Ce vă motivează să continuaţi să scrieţi şi să publicaţi?“ Ca să aflaţi răspunsurile, intraţi pe filme-carti.ro

comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.