Ce bine că n-am douăzeci de ani!

Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Cîtă vreme i-am văzut prin licee – în Bucureşti, Sibiu, Rîmnicu Vîlcea, Focşani, Călăraşi, Moreni, Bacău –, nu le-am perceput cu adevărat contextul dramatic. Unii dintre ei îmi aminteau, aproape halucinant, de obsesiile, maniile şi fobiile adolescenţei mele. Aceleaşi elanuri către Totul sau Nimic. Între Muschetari, Dostoievski, Medeleni, Rimbaud, Cireşarii, Jack London, Baudelaire şi Jules Verne. Aceleaşi energii fără limite, aceleaşi impulsuri utopice, anarhice ori autodistructive. Plus, în contrapartidă, senzaţia inutilităţii, golul greţos al celui care se simte de prisos pentru toată lumea. Prost comerţ cu tine însuţi, necomunicare cu părinţii, divorţ cu mediul, convingerea că eşti invariabil neînţeles, neiubit, nedorit. Concluzia, de secole, este aceeaşi, limpede şi necruţătoare ca destinul: cum trec de acnee, adolescenţii se cuminţesc. Se maturizează, se orientează, se împlinesc, ori se blazează. Pe scurt, „intră-n rîndul lumii“, după cum li s-a scris (ne)norocul. 

Văzîndu-i deja studenţi, la Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Craiova şi iar Bucureşti, am înţeles că răul lor, în libertate, este, paradoxal, mult mai adînc şi nevindecabil decît răul nostru sub dictatură. Nedeţinînd nimic, noi aveam totul. Avînd totul, ei nu deţin nimic. Noi ştiam că Partidul „e-n toate“, ne moşeşte, trăieşte, gîndeşte, optează şi decide pentru noi. Ne „repartizează-n cîmpul muncii“ pe viaţă, ne însoară, ne (supra)veghează fiii şi nepoţii, ne spitalizează, ne pensionează şi înmormîntează. Stăteam fiecare, fără iluzii, la locul nostru. Am fost educaţi să trăim cît mai departe de eul şi fiinţa noastră, cît mai înspre afară. Cît mai departe de pragmatism, de respectul de sine şi tot ce ţinea de elementarul bun-simţ al micii burghezii interbelice. Şi, prin urmare, cît mai branşaţi „idealist“ la colectivitate, la utopia binelui social, care presupunea, nu ştiu de ce, uitarea de sine, destrămarea propriului blazon. Nu am fost educaţi vestimentar, igienic, financiar, sportiv, gastronomic şi economic. Maică-mea, de pildă, nu mi-a spus niciodată (fiindcă nu avea de unde să ştie) ce va să zică nevoia (elementară) a unui parfum bărbătesc. Pur şi simplu, un bărbat parfumat făcea automat figură de homosexual. Apoi, biata de ea, nu mă chema la masă cu clopoţelul. N-avea de unde să mă-nveţe că, la cină, se vine cu haine de seară, formula ei, după o zi de muncă, fiind: „Vino şi bagă în tine!“. Niciodată calitate, măsură, rafinament, ci numai cantităţi de disperată supravieţuire: mormane de  cartofi prăjiţi, doi cîrnaţi, patru ochiuri, varză murată şi, la ocazii, gogoşi sau baclavale. Am umblat toată copilăria în pantaloni burlănoşi, treninguri cîrpite, fesuri cu ciucur, cămăşi roase la gît şi tenişi găuriţi, total indiferent la sfintele cutume ale micii burghezii interbelice. 

Tot aşa, n-am fost deprins cu buna cumpătare (care nu e totuna cu sărăcia resemnată), cu chibzuinţa în toate, cultul slujirii şi al economisirii. Cînd, în 1990, m-am împrietenit cu nişte francezi, m-a siderat naturaleţea cu care ei îşi făceau planuri de vacanţă pe trei, patru ani înainte, în timp ce noi, în iulie, habar n-aveam unde-o să mergem în august. Cît despre revelion... „hă-hăăă, să fim noi sănătoşi, s-ajungem să prindem iarna...!“  

Bun. Chestia e că-n ultima vreme mi s-au reactivat toate complexele şi (pseudo)vinovăţiile de acest gen, plus alte cîteva asemenea, în urma unor palpitante, uneori furtunoase întîlniri şi discuţii cu oameni între 17 şi 30 de ani. Am văzut cu ochi tot mai holbaţi diferenţele dintre „noi şi ei“, de parc-am reface traseul relaţiei părinţi-copii de  la Turgheniev pînă pe la Rabitt-ul lui Updike.   

Subiectele? Volumul de interviuri al lui Cristian Pătrăşconiu despre Noua şcoală de gîndire a Dreptei, apărut recent la Humanitas (cu douăzeci de nume tari, de la Monica Macovei, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Cristian Preda, Mihail Neamţu, la Ionuţ Popescu, Mircea Mihăieş, Dragoş Paul Aligică, Radu Paraschivescu, Cosmin Alexandru, pînă la Cristian Ghinea, Sorin Ioniţă şi Bogdan Călinescu), care vine la un an după Repere intelectuale ale Dreptei româneşti (Valeriu Stoica, Andrei Pleşu, Alexandru George, Gabriel Liiceanu, Neagu Djuvara, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Andrei Cornea, Lucian Boia). Două cărţi de temelie pentru orice dezbatere dornică să lumineze ideile politice româneşti de acum înainte, editate sub egida Institutului de Studii Populare, cu sprijinul Fundaţiei Hanns Seidel. Am regretat enorm că nu am putut înregistra dialogurile purtate pe marginea uneia sau alteia dintre contribuţiile cuprinse în aceste volume. Pe de altă parte, cele aproape trei ore de substanţială interactivitate cu cîteva sute de studenţi de la Universitatea Româno-Americană, de care am beneficiat luna trecută graţie invitaţiei Centrului de Economie Politică şi Afaceri „Murray Rothbard“, mi-au reactivat – stînjenitor şi binefăcător, totodată – unele vinovăţii post’-89, de care nu voiam să-mi aduc aminte. 

Lumea românească forfoteşte preelectoral. Apar noi mişcări, platforme şi chiar partide pe eşichier, iar multele procente ale bunului-simţ moral-intelectual aşteaptă pe mai departe un debuşeu credibil pentru o Dreaptă eficient-autoritară, bine poziţionată între (neo sau paleo)liberalism, adevăratul conservatorism şi democraţia creştină, de-o parte – şi socialismul cotropitor care vine dinspre Europa să umfle pînzele fesenismului moldovalah. Stăm cu toţii atîrnaţi de neliniştea ştirilor europene, ne exasperează criza iresponsabilităţii greceşti (alintul narcisiac al unui popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din nefericire, cu terorismul sindical şi manifestaţiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spaţiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieue-urile franceze), apetitul troţkist al „indignaţilor“ care vor să ocupe Wall Street, agită suburbiile Romei, răvăşesc Spania, presează referendumul englez împotriva UE ş.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană şi (deci) filorusă, pradă unor vechi şi (demonstrat) falimentare utopii bolşevizante. Egalitarismul ucigaş de valori, relativismul alienant, anticreştinismul pustiitor de suflete, laxismul disolutiv, fobia la ierarhie, tradiţie şi meritocraţie, iconoclastia distrugătoare de patrimoniu, de specific etno-geografic – toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconştientă, căreia, ca-n Mai-ul parizian din 1968, i s-a urît cu binele, face apel la Troţki, Mao şi Che Guevara, reciteşte ideile lui Marx, Engels, Lenin, Rosa Luxemburg & Co, făcînd abstracţie de genocidurile la scară continentală pe care le-au generat. Ea se ciocneşte la noi acum, pe de o parte, de insipidul ridicol al figurilor gen Ponta-Antonescu, dar pe de alta: de străvechea, nenorocita energie autodizolvantă a Dreptei, cea plină de individualism şi impulsuri centrifuge. 

„De ce dvs. – şi oamenii ca dvs. – nu aţi intrat impetuos în politică în 1990? Şi de ce refuzaţi s-o faceţi şi acum, cînd oroarea este cu atît mai mare? De ce v-aţi deresponsabilizat singuri şi lăsaţi totul pe umerii noştri?“ Nu credeam că o astfel de întrebare, care m-a umilit la începutul anilor ’90, mă va tulbura în aşa măsură la două decenii după. 

Fireşte că voi reveni.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.