Cărţile dincolo de gratii

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Cărţile dincolo de gratii jpeg

● Dincolo de gratii – revista persoanelor private de libertate din Penitenciarul Timişoara, ianuarie & februarie, 2017. 

Am luat parte şi chiar am moderat mai multe întîlniri ale unor cluburi de lectură, dar pînă săptămîna trecută nu mai fusesem invitat într-un club de lectură al deținuților. Mai în glumă, mai în serios, scriitorul Filip Florian afirma, într-un interviu din anii trecuţi, că puşcăriile s-au transformat în singurele rezidenţe de creaţie pentru scris de la noi, dat fiind că, în ultimii ani, tot felul de condamnaţi de lux au „scris“ cărţi cu nemiluita dincolo de gratii. Dar un club de lectură în penitenciar mi s-a părut o iniţiativă grozavă şi n aş fi ratat o întîlnire cu deţinuţii pasionaţi de cărţi.

Prin fatalitatea dezvoltării urbanistice, Penitenciarul Timișoara este acum situat chiar în centrul orașului, la doi paşi de pieţele unde se vor desfăşura multe din evenimentele programului Capitalei Culturale în 2021. Penitenciarul nu e unul de maximă siguranță, dar tot trebuie să treci prin cîteva filtre de securitate, iar cînd ţi se opreşte la intrare telefonul mobil, n-ai cum să nu te gîndeşti cît de important a fost proiectul lui Cosmin Bumbuţ, care a fotografiat, în perioada 2005-2008, închisoarea de la Aiud, tipărind apoi extraordinarul album Bumbata (2013). Pentru a ajunge în clădirea principală, e nevoie să traversezi mai multe curți, delimitate de porți metalice masive, dincolo de care se află ferestre cu gratii între care se văd pungi şi pachete cu mîncare. Ai zice că te afli pe aleile unui cămin studenţesc, dacă n-ai citi pe toți pereții și pe toate gardurile cuvîntul „interzis“ în tot felul de imperative.

Penitenciarul timişorean din strada Popa Șapcă nr. 7 este un model prin numărul de activități educațional-culturale în care deținuții sînt stimulați să se implice, participarea lor aducîndu-le credite cu care obțin anumite favoruri şi libertăți. Pînă să ajungi în sala clubului de lectură, treci printr-un lung culoar transformat într-o adevărată expoziţie de pictură. Cîteva zeci de tablouri, unele remarcabile, îţi arată dimensiunea travaliului artistic de dincolo de gratii. Într-o mică sală, cîţiva deţinuţi fac quilling, iar doamna Ramona Ilieş, şefa Serviciului Educaţie, îmi vorbeşte despre spectacolele de teatru puse în scenă de deținuți. Cel mai recent a fost o piesă scrisă special pentru Dragobete, sub forma unui pamflet inspirat de scena balconului din Romeo şi Julieta, intitulată Romică şi Iulika, în care cele două familii rivale veroneze au fost înlocuite de daci şi huni, conflictul sfîrşind într-o căsătorie cu zece copii.

Întîlnirea cu cei douăzeci şi ceva de cititori din penitenciar, bărbaţi de toate vîrstele, a fost una dintre cele mai vii. Pornind de la literatura de călătorie, am vorbit mult despre geografie, despre culturi şi tradiţii din colţuri îndepărtate ale lumii. S-au pus sute de întrebări în acea sală pe ai cărei pereţi erau înrămate citate despre valoarea educaţiei: „Educaţia e îmblînzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas! (Socrate)“, Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi! (John Dewey)“ sau „Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte! (Confucius)“ De altfel, o parte dintre membrii clubului de lectură fac revista lunară a penitenciarului, care se cheamă Dincolo de gratii, o revistă xeroxată, de 44 de pagini, care conține de toate: fragmente de eseuri motivaţionale (din Octavian Paler), dar şi de istorie („Unirea Basarabiei“, „Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, duşmani de moarte?“), religie (vieţile sfinţilor) sau ştiinţă („Universul şi teoria Big Bang“), pagini de juridic (cu regulamente de ordine interioară sau cu diverse legi şi hotărîri), biografia unor personalități culturale (în ianuarie a fost Eminescu, în februarie a fost Brâncuși), portretul unui scriitor (Robert Şerban venise şi le vorbise despre volumul colectiv coordonat anul trecut la Editura Polirom, Scriitori la Poliţie), sfaturi de nutriţie şi sănătate („Hipoglicemia, boala secolului“), evenimente (Raliul Paris-Dakar, 2017), curiozități („Cele mai ciudate închisori din lume“), umor și sudoku, poezie („nici o moarte nu se amînă / totu-i scris şi merge strună“) şi, în foileton, un roman erotic plasat în mediul unui teatru din provincie, roman scris de Gyula Racz, autorul piesei Romică şi Iulika.

Biblioteca penitenciarului are cîteva rafturi cu literatură în limbi străine sau cu cărți de știință și tehnică, un alt raft consistent fiind cel de cărți religioase, dar mai toate sînt titluri vechi și foarte vechi, din anii ’50-’80, multe BPT-uri. „Toți vor să citească Sandra Brown sau Danielle Steel, dar avem exemplare puține“, îmi spune bibliotecarul. „Și nu le recomandați altceva?“, întreb. „Ba da, Eliade: La țigănci sau Domnișoara Christina.“ „Răscoala?“, zîmbesc prosteşte. „Se plictisesc pînă ajung la scena aia… Dar, să ştiţi, se citeşte şi Balzac, şi Dostoievski!“ „Crimă şi pedeapsă?“, fac eu altă glumă proastă. „Orice. Dostoievski a scris pentru noi“, îmi mai spune bibliotecarul, pe care-l cheamă Ionel Dascălu. „Văd că vă cheamă Dascălu…“ „Da, un nume predestinat. Înainte de Revoluție am fost profesor de română, după care m am apucat de afaceri.“ „Și de ce vă aflați aici?“, îl mai întreb. „Pentru evaziune fiscală…“ Bibliotecarul Dascălu îmi mai spune că, de cînd s-au apucat de teatru, deţinuţii citesc mult Shakespeare, Ibsen, Molière. Altfel, literatura erotică şi cea religioasă sînt cărţile cele mai căutate. Ar citi mai multă poezie, dar nu au decît clasici. Lucru care se vede, de altfel, din formele fixe ale poeziei publicate în propria revistă, unde este reprodus şi acest banc literar: „Sir, avem un hoţ în bibliotecă! – Şi ce citeşte, John?“

Penitenciarul are chiar un post de radio intern (al cărui slogan este „Alege libertatea“), unde se difuzează muzică sau noile reglementări de ordine interioară, dar și talk-show-uri în care deținuții povestesc diverse experiențe de viață. Există chiar și un canal TV cu circuit închis, unde se difuzează înregistrările întîlnirilor şi interviuri cu artiștii invitaţi în penitenciar. Cei care „fac butoanele“ sau filmează sînt deținuți care au învățat meserie de la alți deținuți. Fiecare ucenic devine peste ani, la rîndu-i, un discipol care, înainte de a fi eliberat, transmite învățăturile mai departe. Înainte să fiu eu însumi intervievat în faţa camerei de către un medic stomatolog condamnat pentru infracțiuni în mediul online, sînt întrebat ce părere am de protestele anti-OUG 13. Îmi dau seama unde bate întrebarea şi explic că lumea n a protestat împotriva graţierii lor, a deţinuţilor de drept comun. Omul dă din cap a înţelegere, dar şi a părere de rău. Una dintre poeziile din revistă poartă titlul „Guvernanţi şi magistraţi“ şi începe aşa: „Ţara o s-o dezbinaţi / Că prea mult voi vă certaţi, / Miniştri şi guvernanţi, / Preşedinte, magistraţi. // Sînteţi mîndri – aţi cîştigat! / Ne-aţi prostit de v-am votat, / Domnilor conducători, / Vă bateţi joc de popor. // Noi, oamenii mai săraci, / V-am votat să ne-ajutaţi, / Pentru noi, ce ducem greul, / Ne promite PSD-ul, // C-o să dea decrete, legi, / Să trăim ca nişte regi, / Dar ne mint de-atîţia ani, / Stimaţii parlamentari, // C-o să facă, şi-o să dreagă, / Să ne fie ţara dragă, / Să trăim ca cei de afară, / Să nu mai plecăm din ţară…“

M-am despărțit cu greu de cititorii din penitenciar, care oricum urmau să intre la ore. Mulți dintre ei își continuă studiile în detenție – la plecare am trecut pe lîngă o clasă unde o profesoară le preda engleză. Pe hol m-am oprit să privesc un acvariu mare, dar murdar, în care înotau trei peştişori, iar pe fund picotea o broscuţă ţestoasă. „Am avut mai mulţi peşti, dar au murit“, îmi spune un deţinut. „Văd că nu merge instalaţia. N-au suficient oxigen“, spun. „La fel ca noi“, îmi răspunde.

P.S. Îi mulţumesc Patriciei Lidia Popescu, cea care conduce Asociația „Bastionul ArtLitTim“ și cea care m-a invitat să particip la aceste întîlniri regulate dintre artiști și deținuți.

p 16 Draga tata jpg
Trei scrisori
Mulțumesc mult pentru scrisoarea care a ajuns aici în aceeași seară în care am ajuns și noi.
p 17 1 jpg
După revoluție
O epocă totuși distantă, în care gestul de a porni o cameră de filmat conținea adesea în miezul său promisiunea, între timp rătăcită, a unui mîine mai bun.
990 17 Biro coperta2 jpg
Manevre noi pentru vechi epigoni
Oricum, alternativele care să acopere acest cîmp liric/stilistic se împuținează.
p 23 1 jpg
Victor Brauner – Confesiune cu ocazia unei expoziții
Lucrările „decorative“ corespund „construcțiilor“ elogiate de Ilarie Voronca în textul publicat în paginile revistei 75 HP.
Poster Orizontal   29 Martie 2023   Cimarosa si Salieri jpg
Baritonul italian RICCARDO NOVARO, aplaudat la Théître des Champs-Elysées – Paris, invitat la Sala Radio
Miercuri, 29 martie 2023 (19:00), îl veți asculta alături de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului de origine libaneză TOUFIC MAATOUK.
989 16 coperta jpg
Imprevizibila ușurătate a vieții și a morții
Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
p 17 1 jpg
Burta balenei
Luat mai cu seamă în contextul particular al cinema-ului românesc, Spre Nord constituie o mare ocazie ratată.
989 17 Breazu jpg
Despre mizeria din dulceață
Să fie cam opt ani de cînd Laura Les și Dylan Brady și-au numit duo-ul după o întîmplare involuntar amuzantă.
989 23 Iamandi jpg
Un exercițiu de imaginație
Prima știre dintre cele douăzeci incluse în acest top este greva generală din 1926.
copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.