Cărţi fără librării, piaţă fără cititori

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
Cărţi fără librării, piaţă fără cititori jpeg

Central Connecticut State University a publicat recent un studiu urmat de un Top 60 al ţărilor în funcţie de cît de literate sînt: România se află pe locul 41, înaintea unor naţiuni precum Albania, Georgia, Panama, Costa Rica, Mauritius, Qatar, Malaezia, Thailanda, Indonezia şi Botswana.

Dar despre ce vorbim cînd vorbim despre piaţa de carte românească? Despre foarte, foarte puţin. E vorba de o cifră de afaceri anuală de aproximativ 60 de milioane de euro (spre comparaţie, în Ungaria este de 123, iar în Polonia de 772 de milioane de euro), de vreo 130 de edituri active, 260 de librării (în condiţiile în care numărul de oraşe este mai mare, iar 45% din populaţie oricum trăieşte la sate, unde nu există librării) şi un tiraj mediu de sub 1000 de exemplare per titlu (cifrele sînt luate din statisticile ultimilor ani, cel mai probabil au scăzut între timp.) Instituţional vorbind, nu s-a făcut mai nimic pentru piaţa de carte (e adevărat că, numai în ultimii doi ani, Cultura a avut nu mai puţin de cinci miniştri), marea realizare fiind scăderea TVA-ului la 5%, adică aproape la jumătate. Această schimbare fiind, probabil, şi motivul pentru care scriitorul şi jurnalistul Petre Barbu a realizat recent, pentru revista Forbes România (www.forbes.ro), o serie binevenită de interviuri cu zece directori de edituri care vorbesc despre cum arată piaţa de carte de la noi. Întrebările sînt standard, iar răspunsurile, aproape identice, ceea ce pune în evidenţă şi mai bine problemele comune ale editorilor şi distribuitorilor de carte (şi, implicit, ale scriitorilor şi traducătorilor). Am făcut mai jos o selecţie din ce spun aceştia.

Silviu Lupescu (Polirom) vorbeşte despre cum scandalul din jurul Premiului „Eminescu“ pentru poezie din ultimii doi ani a „diminuat încă o dată încrederea publicului în premiile literare, atît cît mai era“ şi despre faptul că eşecul continuării FILIT-ului, precum şi „dispariţia“ ICR-ului „demonstrează că în România orice inițiativă, orice reușită trebuie demolată imediat din rațiuni politice“. Altfel: „Librării, în accepțiunea mea, mai avem în foarte puține orașe mari. Avem librării de mall, care, cu unele excepții, vînd noutăți și trimit cărțile retur editurii după 4-5 luni de la apariție, ori vînd tricouri, băuturi, ceramică sau mai știu eu ce altceva – solicitînd editorilor rabaturi care depășesc orice închipuire. Îmbucurător e faptul că s-a dezvoltat comerțul online, ponderea lui devenind semnificativă. În măsura în care se va «igieniza» – mă refer la site-urile care ademenesc clienții cu reduceri false sau recurg la practici de dumping în lupta cu concurența –, cred că e-comerțul rămîne o soluție viabilă în viitorul imediat“.

Lidia Bodea (Humanitas), vorbind despre cît de prost o duc scriitorii din vînzarea propriilor cărţi, spune că peste tot în lume veniturile au scăzut cu aproape 40% în ultimii ani, dar „în alte ţări a căror viață culturală e mult mai bine tocmită decît la noi, autorii au acces la cîteva alte variante de completare a veniturilor: premii, burse de creație, lecturi publice, conferințe, cursuri plătite, parțial suportate de stat, prin programe culturale, parțial asigurate de un public dispus să plătească bilet de intrare la o lectură publică“. Din totalul librăriilor, o treime se află în Bucureşti, orașe mari nu au nici măcar o singură librărie: „Cel responsabil și direct chemat să intervină e statul, asumînd politici coerente (educaționale, culturale, fiscale) și conștientizînd, de exemplu, că reducerea abandonului școlar (căci și la acest capitol sîntem printre codașii Europei) și a gradului de analfabetism funcțional nu sînt doar promisiuni de făcut pe hîrtie și în campaniile electorale“.

Mihail Penescu (ALL) formulează o altă soluţie: „Dacă s-ar crea facilităţi fiscale pentru comerţul cu carte e posibil să înregistrăm creşteri record ale industriei. S-ar putea renunţa la impozitul pe chirie pentru spațiile de librării. S‑ar putea acorda subvenţii prin compensarea de taxe şi impozite pentru fiecare metru de librărie. Aceste facilităţi se pot acorda pe un număr de ani, în anumite condiţii, în aşa fel încît pe termen mediu statul să nu piardă nimic, ci dimpotrivă, să aibă de cîştigat prin efecte secundare – mai multe locuri de muncă, un nivel de instrucţie mai ridicat“. O idee formulată şi de Luiza Penescu (Corint), şi de Iren Arsene (Curtea Veche), care completează: „Foarte importantă ar fi implicarea autorităților locale pentru a asigura măcar o librărie de referință în fiecare reședință de judeţ“; în timp ce Dana Moroiu (Baroque Books&Arts) crede că ar fi ideal ca fiecare editură mare să aibă cel puțin o librărie proprie.

În chestiunea librăriilor, Ana Nicolau (Nemira) abordează problema dintr-un unghi diferit: „Dacă ne uităm la distribuitori, magazinele virtuale au din start avantajul de a fi într-o poziţie ce le permite să practice discount-uri majore. O soluţie care ar repune pe picior de egalitate librăriile fizice şi cele online ar fi o lege care să impună existenţa unui preţ fix al cărţii. Astfel, acelaşi titlu ar putea fi cumpărat de cititor la acelaşi preţ şi de la librăria de la colţul străzii, şi din online. Un alt avantaj al librăriilor virtuale este oferta vastă de titluri pe care o pun la dispoziţie şi care poate să mulţumească cititorul care caută o anumită carte, dar care poate să-l şi debusoleze prin abundenţa ei“.

Marin Vidraşcu (Litera) vorbeşte despre tipurile de cărţi care se vînd acum mai bine. Cărţile pentru copii sînt menţionate de mai toţi editorii; la acestea se adaugă „cărțile de dezvoltare personală, sănătate și îngrijire, business și hobby sau relaxare“. O altă soluţie la creşterea interesului pentru carte ar fi ca „retaile­r-ii din cît mai multe domenii să includă cartea în oferta lor, astfel încît cartea să devină un produs de larg consum, oamenii să se obișnuiască cu ea, la fel cum s‑au obișnuit cu multe alte produse nu la fel de folositoare, doar datorită campaniilor de marketing“. Despre schimbările de preferinţe ale cititorilor vorbeşte şi Gheorghe Erizanu (Cartier): „Au scăzut, ca și în anii precedenți, vînzările din dicționare și enciclopedii generaliste. Au crescut vînzările cărților autorilor autohtoni. Există loc imens pentru cartea de specialitate“. Acesta mai crede că bibliotecile școlare, comunale, județene ar fi alternative viabile: „Cartea nu este doar o problemă a editorului și librarului. Cultura ar trebui să fie grija esențială a statului care vrea ca mîine să aibă o industrie dezvoltată, o agricultură performantă și servicii calitative“.

Ca şi ceilalţi editori, Mihail Penescu (ALL) pune consumul scăzut de carte pe seama subdezvoltării societăţii: „Lectura este motivată de necesitatea de instrucţie și educaţie care sînt impuse de nivelul de dezvoltare al societăţii. Într-o lume în care instrucţia, educaţia şi cultura nu oferă nici o recompensă, ci mai degrabă insuflă un sentiment de izolare, consumul de carte este descurajat“. Referitor la genurile căutate: „Nu se scriu cărţi de istorie, nu se scriu cărţi de management sau economie și se scriu puţine cărţi de medicină… Nu există în industria noastră posibilităţi de pregătire profesională la nivel de top. Nu avem ­şcoli de publishing, de management în domeniu, de redactori, traducători sau corectori, de marketing cultural, de social media, de librari și multe altele specifice. Această spirală descendentă întreţine un anume diletantism în industrie, care începe să fie tot mai evident“.

Bogdan Ungureanu (Publica) spune ce înseamnă, de fapt, reducerea cotei de TVA la 5%: preţul cărţii a scăzut cu aproximativ 2 lei – ceea ce ar justifica, pentru piaţa noastră anemică, reducerea la 0, aşa cum există în alte ţări europene. Cît despre librării: „Consider că gradul de acoperire la nivel național reflectă întocmai nivelul de interes pentru cărți al românilor. Poate că nu știți că există orașe în care s-au desființat librăriile, tocmai pentru că nu le frecventa nimeni. Este adevărul crud“. Aceeaşi idee, exprimată altfel, revine şi la Ana Nicolau (Nemira): „E şi o problemă de schimbare a mentalităţii cititorilor, care nu mai văd librăriile ca pe un spaţiu necesar în oraşul lor“.

Situaţia poate fi rezumată astfel: piaţa de carte este prea mică pentru a întreţine scriitori/traducători profesionişti, avem mult prea puţine librării şi a scăzut enorm interesul pentru carte, Statul nu se implică aproape deloc prin subvenţii / facilități fiscale, iar şcoala/societatea nu produc şi nu încurajează generaţii noi de cititori.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

copii batuti caldarasti (1) jpeg
Doi frați, bătuți și sechestrați de un fost pușcăriaș. Copiii erau puși cu forța la muncă
Doi frați, de 13 și 16 ani, au fost obligați de un consătean să-i muncească o zi întreagă la câmp, iar când au vrut să plece acasă, au fost sechestrați și bătuți.
cutit jpeg
Oameni înjunghiați în plină stradă, în Galați. Atacul recidivistului, sub ochii unor copii
Un bărbat cunoscut cu antecedente penale a provocat panică într-o localitate din județul Galați. Pe fondul unui conflict spontan, a atacat cu un cuțit doi consăteni, provocându-le răni grave.
Recep Tayyip Erdogan FOTO EPA-EFE
Reacția lui Erdogan după ce un politician german l-a numit „şobolan de canalizare”
Avocatul Mustafa Kaplan a informat dpa că a depus plângere penală în numele lui Erdogan către Parchetul din Hildesheim, pentru insultă şi defăimare.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.