Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Caragiale expresionist, cuminte şi coregrafic jpeg

Marţi, 5 iunie 2012, orele 17,30: moment tulburător şi evident emoţionant (chit că sobru drapat), la Teatrul Naţional din Bucureşti. Consiliul artistic, din care, cu onor&plăcere, fac parte de cîţiva ani, ca outsider simpatetic (alături de Radu Beligan, Sanda Manu, Marina Constantinescu, Liviu Dorneanu, în galeşă partidă cu insider-ii Ion Caramitru, Ilinca Tomoroveanu, Alice Georgescu, Adriana Popescu, Violeta Popa) dezbate viziunea lui Alexandru Dabija asupra contondentei constelaţii fatalism-isteria cîştigului-nenoroc-demonism (altfel zis: tripleta ingenuitate-speranţă-nebunie), în schiţa lui Caragiale Două loturi. Ceea ce a coincis cu primul „şnur“ din istorie în noua Sală Mică a Naţionalului. Cum ar zice chivuţele prinse de regizor în caruselul duhnind a prune sfarojite, am făcut safteaua noii săli. O sală cam bunkeroasă, după gustul meu, cu maniacalul exces ceauşist de ciment, de unde şi acustica de peşteră goală, dar pe care precis o va umaniza cochetăria experimentelor scenice de studio. Iacă, totuşi, că şantierul care părea că se va întinde pînă în veacul 22 dă semne că-n toamnă-iarnă se va putea intra regeşte la TNB.

Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă şi ne debusolează din nou. Crîncen, provocator, ameţitor, istovitor aici, dar magnetizant. După avalanşa îngreţoşărilor micţionare din Noaptea furtunoasă ieşeană – răscumpărată din plin, ce-i drept, de Scrisoarea de la Teatrul de Comedie – şi după frumos desenata, dar cam agasanta bizarerie goescă de la Odeon, Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Şi, colateral, a predestinării, demenţei furibunde şi vieţii ca vis diabolic. Adică dat dracului, literalmente. Totul mixat cu încercănata conştiinţă (caragialiană, cioraniană şi, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru şi grotesc deopotrivă. Lasă retorica fadă şi rigorile de manual ale clasicităţii, lasă vodevilismul, lasă tolstoismul şi naturalismul şi exfoliază psihanalitic pulsiunile altericide, pe fond sado-maso, unde enormul simţirii va fi egalat numai de monstruozitatea văzului.

Planînd vultureşte deasupra unui negru-captivant amestec de Kafka, Gogol, Bulgakov, cub funebru peste jalnice speranţe, determinări răzbunătoare şi „tripotări“ criminale, într-un drăcesc labirint metalic de scări către infern, trape către purgatoriu şi iluzorii supape înspre raiul veşnic intangibil – Dabija îl înrămează pe Lefter Popescu (Gavril Pătru, în decorul lui Helmuth Stürmer) în carcasa nebuniei progresive, cu un Marius Manole ca mic Mefisto de bîlci, Makie Şiş miticesc, biată Piază – bună/rea, nu contează, de vreme ce tot se-alege praful.

Sînt ţinut să nu divulg nimic mai mult: pînă la premiera din toamnă cică se vor mai schimba destule. Cert e că publicul avizat se va delecta vibrînd cu încruntare la mulţimea aluziilor şi citatelor culturale, ori va fi zdruncinat de îndrăznelile hors-texte ale regiei, iar cei pentru care Caragiale înseamnă exclusiv satiră clasică şi rîs zdravăn în tradiţia Giugaru-Birlic vor fi constrînşi să accepte şi varianta neagră a unei comediografii ceva mai deocheate decît cea cu care vrea şcoala să ne potcovească.

Luni, 11 iunie, ce să vezi! am norocul să prind în fine D’ale carnavalului în regia lui Silviu Purcărete cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu (la Opera din Bucureşti, în cadrul Festivalului de Comedie). Chiar dacă am fost paraşutat taman în ultimul rînd de la balconul doi (unde-n loc de perspectiva Demiurgului m-am simţit mai degrabă un Cătălin asudat, distanţa văduvindu-mă şi de sarabanda olfactivă care auzisem că face deliciul spectatorilor), fără să pot vedea grimasele actorilor, ci doar ghicindu-le fizionomia, tot m-au debusolat urieşenia scenei şi cuminţenia viziunii.

Pe de o parte, venind împovărat cu aşteptările perfecţiunilor baroc-gigantesco-felliniene gen Danaidele, Faust, Gulliver şi dînd de un petic de frizerie într-un pustiu scenic delimitat de fundul unui camion ca o gură de balenă şi vegheat de pubela căreia îi vor fi menite-n final nesaţiul ludic, patosul vindicativ şi alchimia qui pro quo-urilor, sigur că eşti descumpănit.

De cealaltă parte, oricît de impresionante sînt, în egală măsură, simbolurile din planul mare (furtuna, de pildă, ca forţă, nu-i aşa, a destinului, menită să potenţeze paradoxal deriziunea, duplicitatea, mahalagescul micului mare imbroglio) şi puzderia detaliilor captivante (de la întreirea Didinelor şi combina muzicală pe care o duce galeş Girimea, emanînd copleşitor arii din Norma, pînă la costumul de urs al lui Pampon, urieşenia oglinzilor „cu chirie“, metafora gunoierilor, pentru care Miţa devine un simplu pachet inutil ş.a.m.d.) – minus fondul muzical (Vasile Şirli), monoton şi prea puţin ofertant – senzaţia cu care am plecat a fost una de mirată dezamăgire. Vă asigur, însă, că lupt cu ea. Am senzaţia că miasmele fetide ale timpului nostru ne-au frăgezit sensibilitatea exclusiv pentru orori, astfel încît fidelitatea faţă de text, respectul pentru statutul personajelor şi utilizarea echilibrată a artificiilor scenice au ajuns să ni se pară ceva plicticos. Or, eu unul nu am deloc de gînd să mă las, şi în teatru, pradă principiului ştirilor TV „it bleeds, it leeds“.

Pentru o tombateră ca mine, deloc purtat pe la teatrul-dans, D’ale noastre, strălucitorul spectacol realizat la TNB de Gigi Căciuleanu (căruia îi aparţine şi excelentul montaj muzical), la a cărui pre-vizionare am fost martor miercuri, 13 iunie, a fost o probă de răbdare, revoltă... şi încîntare. Primul sfert de oră am rămas holbat, nerecunoscînd în coregrafie nimic din ceea ce am fost deprins că face esenţa caragialităţii (necum a românităţii). Încet, încet, odată ce intri în convenţie, dar, mai ales, odată ce apar tradiţionalele însemne vestimentare şi începi zglobiu să-i recunoşti pe Trahanache, Dumitrache, Fănică, Zoe, Rică, Veta şi Ziţa, totul devine fluent, te desprinzi de mania textului şi te laşi definitiv captiv magiei coregrafice. Aşa ajungi să te pierzi uluit în faţa unui Cetăţean turmentat evoluînd pe „Sonata lunii“, a unor captivante caligrafii dansante pe secvenţe din Năpasta şi Conu Leonida, dar în special la climaxul care, pentru mine, a fost discursul lui Caţavencu. Am aflat că omul care a realizat performanţa se numeşte Lari Giorgescu, un actor pe care – iertată-mi fie ignoranţa – nu-l ştiam decît din emisiunea lui Alex. Ştefănescu de la TVR, dar care mi s-a dezvăluit acum ca o extraordinară energie ludică. Din păcate, nici în acest caz nu pot scrie mai multe, la ora de faţă spectacolul fiind, conform spuselor regizorului, încă imperfect (!).

Păi cu aşa „imperfecţiuni“, bobocule, să te tot întîlneşti.

P.S. Abia după ce brodasem rîndurile de mai sus, am citit articolul lui Cătălin Ştefănescu despre Loturile lui Dabija, în numărul Dilemei vechi de săptămîna trecută. Deja sîntem doi, ca’va s’zică. Încă un text la fel de vibrant – şi deja putem pune de-un partid.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

1 tratamente cu hrean jpg jpeg
Efectele adverse ale unui condiment banal. De ce e interzis consumul excesiv de hrean, ce pericole apar
Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâile, conţine vitamin B, potasiu, calciu, fier şi fosfor. De la hrean folosim rădăcina care se poate consumă crudă, rasă, în salate sau diverse preparat.
Moisă Irod veteran din Sibiu ultimul soldat român din Garda Regală Sursă Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” jpg
Ultimul soldat din Garda Regelui Mihai, la 100 de ani: „La Peleș împușcam, nu întrebam de parolă” FOTO
Veteranul de război maior (rtr.) Moisă Irod a împlinit miercuri, 30 noiembrie, 100 de ani. A fost aniversat cu fast și onoruri militare, în avans, de oficialii Armatei Române.
horoscop jpg
Horoscopul zilei: 1 decembrie. Vești importante pentru nativii din trei zodii
Horoscopul zilnic pentru joi, 1 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, ți vine cu predicții clare pentru nativii tuturor semnelor zodiacale.

HIstoria.ro

image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ