Blugi cu diamante

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

• Aer cu diamante – Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan, ilustraţii de Tudor Jebeleanu, prefaţă de Nicolae Manolescu, ediţia a doua, Editura Humanitas, 2010.  

N-a fost un an grozav pentru poezie (hit-ul anului l-a dat Mircea Cărtărescu publicînd Nimic, un volum cu poeme scrise la începutul anilor ’90), dar cel puţin s-au reeditat cîteva cărţi care, nu doar că au însemnat ceva la vremea lor, dar au şi „îmbătrînit“ frumos: Ieudul fără ieşire de Ioan Es. Pop (Charmides), Spitalul manechinelor şi Dactilografa de noapte de Nora Iuga (Casa de pariuri literare), Blindajul final de Angela Marinescu (Tracus Arte) sau primul volum din Opera poetică a lui Leonid Dimov (Paralela 45). Deocamdată nu ştiu cum să explic aceste revizitări în poezie şi într-un an dificil pentru edituri. 

Puţine cărţi de poezie contemporană au atins popularitatea longevivă a Aerului cu diamante, volumul colectiv apărut la Editura Litera în 1981. Timp de două decenii a fost o carte de referinţă, o carte cult, şi nimeni nu va şti vreodată cu adevărat în cîte zeci de mii de cópii a fost xeroxată în tot acest timp, prin campusurile din toată ţara. Ediţia a doua apare, aşadar, după 29 de ani, cu un deceniu mai tîrziu decît a fost retipărit Desant 83 (reeditat în 2000), celălalt volum colectiv optzecist de mare impact, doar că în proză. La reeditare, s-a văzut însă că prea puţine texte din Desant au rezistat (la fel şi autorii, unii dispărînd din literatură, alţii, precum Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun sau Ioan Lăcustă, dintre noi), astfel că retipărirea Aerului cu diamante (în lipsa regretatului Ion Stratan) presupune un mare pariu: (doar) nostalgie, interes bibliofil sau (şi) relevanţă într-un cu totul alt context poetic? 

O lectură, chiar şi în diagonală, a cronicilor de la apariţia volumului arată foarte clar prin ce anume percepeau criticii, atunci, noutatea şi valoarea poeziei cvartetului optzecist (în acel moment, toţi debutaseră individual, Traian T. Coşovei publicase chiar două titluri înainte, acest volum colectiv fiind un fel de best of al celor patru lunedişti). Gheorghe Grigurcu, spre exemplu, considera volumul „drept un act de stare civilă a unui nou val liric“, prin aportul unui limbaj proaspăt, bogat şi eterogen, prin retorica de inspiraţie avangardist-beatnică, prin prozaism, prin inventivitate, fantezie şi livresc sau prin amestecul de intelectual şi anecdotic („tinerii vestesc un ev ludic al poeziei“). De altfel, pe lîngă inventivitatea lexicală, latura ironic-umoristică este o constantă a receptării de atunci şi s-a bătut multă monedă cu acest aspect. S-ar putea spune că, după ce şi-au pus blugii şi au coborît poezia în stradă, optzeciştii au făcut-o să şi rîdă. Astăzi, poate mai mult ca atunci, se observă însă că umorul este, uneori, destul de amar, oricum conţine o mare doză de patetism şi nu face decît fie să pună şi mai bine în evidenţă (sub)textele aşa-zis serioase, fie să inducă de-a dreptul senzaţia unei anume deriziuni existenţiale.

Recitite acum, poeziile celor patru nu m-au amuzat aproape deloc, umorul lor mi s-a părut derutant şi cumva subversiv, am descoperit sau, mai bine zis, m-a interesat gravitatea (din spatele) versurilor şi am văzut mai multă viaţă şi moarte decît livresc şi, oricum, mai mult grotesc decît parodic. „Poemul de amor“ al lui Mircea Cărtărescu ar fi putut foarte bine să se numească, de pildă, „Carnavalul morţii“; iată doar cîteva versuri dintr-un lung delir morbid: „am văzut moartea ş...ţ vorbind despre acelaşi hipertrofiat labirint / am văzut moartea nenaturală, moartea fabricată pe cale sintetică / şi moartea care luminează ca o sondă incendiată / descărcîndu-şi inconştientul plin de urechelniţe şi bisulfit în bufeuri / peste universităţi şi statui şi salbe de lacuri şi ateneuri“ etc. etc. Şi ce e ludic în aceste versuri de Traian T. Coşovei: „E noapte. / Un gîndac îşi rostogoleşte sufletul pînă în dreptul ferestrei. / Sub biciul căii ferate / unde toate se duc, se despart – / doar timpul – umilul pensionar al unui cîntar de precizie / aşază lipitori pe tîmpla durerii“ sau în acestea: „Anul acesta ninge pentru ultima oară / şi fiecare fulg / e-o gară imensă din care pleacă mari bucăţi de timp / spre oricînd, spre oriunde“? Ăsta nu e ludic, nu e livresc, nu e artificial, nu e cotidian ş.cl., asta e metafizică. Aş putea foarte bine să citez din poemul lui Florin Iaru „Moarte luminată ca ziua“ sau oricare versuri de Ion Stratan, unde umorul (jocurilor de cuvinte) este cît se poate de înşelător şi unde ermetismul, austeritatea sintactică şi stranietatea asocierilor au o cadenţă funerară sau par nişte incantaţii obscure: „Am mutat în metale menhire / Cu acuplări peste fire. / Am spus soaţa cu tatăl / Pruncul e-n tine, mi-au spus / Arde-l şi fată-l. / Cerul e gheata / În care diavolul / Îşi ţine picioarele. / Mută argintul în cupru / Şi pune-l la degetu-i / Marele.“ (din ciclul „Pentameronul“) 

Dar nu doar singurătate şi disperare se află în versurile cvartetului optzecist, ci şi o cantitate constantă de sugestii politice, aspect prea puţin subliniat, dar care mie mi se pare evident: „Eu aici sînt un june... Un superstar – / un cruciat al ideii sfinte de Coca-Cola. Şi de Blue-Jeans. / un misionar al spaţiilor verzi, democratice. / Un obiect survolabil... / Un individ / adică nimic.“ (Coşovei) sau „În piaţa de flori a singurătăţii / eu cînt o baladă / la pianul mecanic / femeii / ce a coborît în întunericul / acestui de-a waţi ascunselea.“ (Iaru) sau „S-a tras cortina de piatră, cortina de bronz / Şi cortina de fier. Aplaudă un spectator prizonier. / Filatura, turnătoria mare e-n toi, pentru-ale / Conştiinţei nevoi.“ (Stratan) 

Ce mi se pare însă cu adevărat interesant este faptul că trăsăturile acestor poeţi, pe care, la începutul anilor ’80, critica literară le-a remarcat ca fiind distincte, şi-au păstrat şi ineditul, şi forţa. Chiar şi în contextul unei alte paradigme poetice cum este cea de acum, versurile lor şi-au menţinut atu-urile: sînt, la modul imbatabil, exuberante, dezinvolte şi nonconformiste, nivelul limbajului este superior, cultura, dexteritatea lexicală şi retorică, abilitatea de a alterna registrele, toate acestea sînt, în continuare, impresionante, uneori copleşitoare, aproape imposibil de imitat. Ca şi-n urmă cu trei decenii, spectaculozitatea acestor poezii te cucereşte imediat. S-ar putea spune că tinerii optzecişti de atunci străluceau mai mult, erau mai artişti, mai „poeţi“ decît sînt tinerii douămiişti de acum, preocupaţi, de altfel, mult mai mult de impactul şi de relaţia poeziei lor cu cititorul. Din acest punct de vedere, şi fără să ofensez pe nimeni, diferenţa e ca cea dintre nişte iluzionişti adevăraţi şi jucătorii de alba-neagra. Recitind cvartetul în blugi constaţi că aerul are în continuare diamantele la locul lor.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.