Bijuterii vintage

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Bijuterii vintage jpeg

 ● Adriana Bittel, Cum încărunţeşte o blondă, Editura Humanitas, 2015.  

Ca să încep cu o etichetă, aş spune că Adriana Bittel este Doamna prozei scurte româneşti. A debutat în 1980 cu un volum de povestiri, iar pînă la sfîrşitul deceniului a mai publicat încă două cărţi de proză scurtă şi un mic roman,

şi acesta reeditat acum la Humanitas. A fost nevoie de unsprezece ani pentru o nouă carte,

(Compania, 2001), care aduna povestirile publicate în revistele literare după ’89 plus trei mai vechi; după care a apărut antologia

(Compania, 2006) – aceste două ultime titluri fiind reunite în antologia de faţă, care numără 33 de povestiri. Cifra nu impresionează; se presupune că un scriitor a cărui operă este alcătuită aproape exclusiv din proză scurtă ar trebui să aibă o colecţie de povestiri alese poate ceva mai amplă. Dar, pentru a folosi expresia predilectă a unui personaj din carte, „adevărul este că“ nici nu e nevoie de mai mult pentru o artă a miniaturalului. „Am scris texte restrînse fiindcă se închideau de la sine. N-am suflu epic, asta e, nici cine ştie ce imaginaţie, nici inconştienţa de a ignora uriaşii domeniului. Am încercat mai demult o construcţie fragmentară, un fel de puzzle din care să se înjghebe un tablou mai vast. L-am recitit însă ca pe o scriere străină, mi s-a părut că nu funcţionează şi, un timp, l-am ţinut cu gîndul să-l reiau, să-l structurez altfel, dar n-am mai avut chef. L-am aruncat la gunoi, împreună cu alte manuscrise eşuate, jurnale din tinereţe, scrisori şi m-am simţit mult mai bine după ce am făcut curăţenie prin sertare. Numai cu volumele tipărite n-am avut ce face, deşi nici ele nu-mi mai plac deloc. Ştiu că poate părea o ipocrizie, o fandoseală. Nu e decît o lucidă evaluare de sine, prin comparaţii, şi gata cu asta“, spunea această scriitoare, atît de discretă şi de exigentă cu propriul scris, într-un interviu luat de Claudiu Constantinescu şi publicat în

la începutul anului 2007. 

Nu o să spun, poate, alte lucruri decît cele deja scrise despre arta şi povestirile selectate aici, o să subliniez însă cîteva aspecte. Fără a fi exact localizate în timp, cu excepţia cîtorva mici indicii, prozele Adrianei Bittel acoperă perioada anilor 1950-1990, cu o scurtă incursiune în Interbelic. Sînt proze predominant realiste (cu cîteva mici excepţii lirice, metatextuale sau fantastice, cum este capodopera „Iulia în iulie“, un fel de „La ţigănci“ întoarsă), care surprind poveşti şi istorii de familie, scene de viaţă privată. Cele mai multe povestiri sînt concentrate ale unor destine, adesea triste, existenţe în chihlimbar, de unde şi impresia, la finalul lecturii, că ai fost plimbat prin galeria unei umanităţi pestriţe, locvace, solitare. Există în proza Adrianei Bittel nenumărate personaje memorabile, majoritatea femei (Pompi, Lia, Gela, Frusina, tante Sarah, Frida, Cela ş.a.), confruntate cu micile drame personale sau cu marile greutăţi ale vieţii. Fără a avea propriu-zis subiect, cel puţin nu unul spectaculos, povestirile vorbesc, deseori cu umor, despre relaţii de familie, maternitate, dragoste şi prietenie. Rareori se întîmplă lucruri grave şi apar conflicte deschise, deşi din poveştile acestor oameni nu lipsesc singurătatea, disperarea, boala şi moartea. Accentul nu cade pe acestea, cît pe relatarea, deseori în tonuri nostalgice, a existenţei şi supravieţuirii în vremuri nu tocmai uşoare, genul de drame cotidiene cu al căror spectacol, de la compasiune la cinism, ne-a obişnuit Cehov. Greutăţi sînt de tot felul în casele/familiile şi sufletele personajelor, chiar dacă politicul nu se manifestă niciodată direct. Se simte de fiecare dată însă o încercare de evaziune, de evadare din interioare, unele descrise prin obiecte de mobilier, altele prin stări şi gînduri. E foarte interesantă dimensiunea retro a acestor povestiri (şi nu doar lexicală, în sine savuroasă), unde personajele muncesc la Gostat, apelează la CAR., pleacă în „vilegiatură“ sau în excursii prin ONT, fumează Papastratos, „dau bineţe“… Astfel, foarte omogenă stilistic şi compoziţional, antologia decupează cel puţin două lumi trecute, devenite istorie şi din care ne-au rămas relativ puţine mărturii cu privire la viaţa privată şi la limbajul folosit.  (Povestirea „Luptători la pensie“ confruntă minunat cele două lumi.) 

Se conturează în povestirile Adrianei Bittel o comedie umană în miniatură din perioada comunistă. Asta şi datorită spiritului extraordinar de observaţie al scriitoarei, al cărei talent major rămîne acela de a surprinde detalii şi a descrie comportamente umane. Rareori găseşti în proza scurtă descrieri deopotrivă de mediu şi de personaje atît de bune, pe spaţii atît de mici, cu un impact atît de mare: „Pfui!, fusese concluzia coanei Aneta“, „lui Norbert îi stătea bine trivialitatea“, „lucrurile care o dezgustau pe Cela intrau în trei categorii: pü-ha (de exemplu un salam neapetisant), püüü-ha (un tip care scuipă pe stradă) şi pü-ha-ha (tot ce ţine de sex)“. Prozele acestea scurte sînt, pentru a folosi un clişeu, bijuterii, dar nu doar ale stilului (rafinament), ci şi ale conţinutului (substanţă). Prin acuitatea descrierilor (inclusiv olfactive, căci există multe arome în aceste povestiri) şi a creionării personajelor, prin densitatea şi bogăţia lor umană, nenumărate pagini sînt concentrate balzaciene. Şi pentru că veni vorba de stil, trebuie să remarc faptul că Adriana Bittel – deşi are talent pentru oralitate, iar dialogul, atunci cînd apare, funcţionează minunat – este adevărata maestră a stilului indirect liber (cu ghilimele şi paranteze) de care atît de mulţi scriitori români contemporani abuzează ducîndu-l pe culmile plictiselii. Însă adevărata artă a scriitoarei este folosirea mai multor timpuri narative în aceeaşi proză: imperfectul, cu perfectul simplu şi prezentul, pentru a delimita şi schimba, la nevoie, durata/ritmurile naraţiunii şi dialogului într-o povestire plasată în trecut. (Din acest punct de vedere, povestirea „Tulpină fragedă, iată securea“ este exemplară.) 

Ca să conchid, aşa cum alte literaturi le au pe Grace Paley, Flannery O’Connor, Cynthia Ozick, Elizabeth Taylor (scriitoarea, nu actriţa, fireşte) sau Alice Munro, noi o avem pe Adriana Bittel.  

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

***


„Pompi are stilul ei, descoperit devreme: păr scurt, necoafat, rochii maro şi bijuterii vechi de argint, lavandă făcută după o reţetă proprie şi geantă vînătorească de toval, un stil cam mătuşă, cam sufragetă, mă rog, o formulă, ea a trăit printre formule, reţete, doze exacte. Doar numele e nepotrivit, sugerînd o persoană rotofeie, pofticioasă, volubilă, adică exact contrariul uscăţivei, tăcutei farmaciste. 

«Pompi» nu de la Pompilia, ci de la «pompă». «Pompa de desfundat suflete» – poreclă datorată expresiei uimit încurajatoare a sprîncenelor circumflexe înălţate încă de ochii rotunzi – ei, nu mai spune! –, plus conformaţia dinţilor, un prognatism pe care buzele nu reuşeau să-l acopere, astfel că permanentul zîmbet le dădea celor din jur impresia că sînt ascultaţi cu participare. Această modelare a chipului o predestinase: faţă de Pompi, oricine simţea nevoia să-şi deşerte sacul.

La început, pînă să se deprindă cu rolul, se simţise datoare să sufere alături de colegele care i se mărturiseau. Nu-i stătea în putere să ajute cu fapte sau să dea soluţii, şi atunci oferea o solidaritate cu lacrimi şi insomnii, o suferinţă fraternă, şi aşa a trăit, prin reflex, iubiri inocente şi neînţelegeri cu părinţii, fugi de acasă şi gelozii juvenile, pînă cînd s-a convins că nu era căutată decît la greu. Pentru petreceri, exuberanţă, şotii, nu era bună mutra ei îngăduitoare, de profesoară care supraveghează zbenguiala celor mici: las’ că o să vedeţi voi mai tîrziu…

Odată cu majoratul, a încetat să se mai necăjească pentru alţii. S-a mulţumit să asculte şi să spere că, mai devreme sau mai tîrziu, dincolo de masca Pompi, cineva o va descoperi pe Amalia cea tandră, sub rochiile maro, austere, cineva o să întrezărească trupul suplu, de

cu piele brună şi mătăsoasă. I se încredinţau acum amoruri fatale, intrigi, infidelităţi, ticăloşii, ca şi cum simpla spovedanie la Pompi cea discretă i-ar fi absolvit pe toţi de toate vinile. Aveau nevoie de ea ca de un zid al plîngerii. Apoi o uitau. O lăsau împovărată de exaltările lor de femei căpiate din dragoste, de minciunile lor de hămesiţi după bunuri şi rosturi superlative, de viciile şi falsele lor justificări, iar Pompi, tot mai uscată de flăcările ce pîrjoleau împrejur, îşi ungea pantofii cu cremă de faţă, îşi curăţa rochiile maro cu oţet, bijuteriile de argint cu pastă de dinţi şi încerca să dea o logică poveştilor ascultate, să le încheie cumva pentru a putea uita de ele, aşa cum o uitau şi protagoniştii ieşiţi într-un fel sau altul din impas.“

(din povestirea „Pompi pe bancă“)

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Imagini din mega-închisoarea din El Salvador, cu mii de deținuți dezbrăcați încătușați. „Au văzut exteriorul pentru ultima oară”
Imagini teribile cu deținuți aduși în gigantica închisoare din El Salvador (America Centrală) deschisă în 2023, publicate de autoritățile din această țară, au făcut, joi, înconjurul lumii.
image
O țară europeană a descoperit un zăcământ mai important decât petrolul și gazul și amenință monopolul deținut, până acum de China
O descoperire uriașă pentru Europa a fost făcută, recent. Compania minieră Rare Earths Norway a anunțat descoperirea celui mai mare zăcământ dovedit de pământuri rare din Europa continentală, situat la Fen Carbonatite Complex din sud-estul țării.
image
Cum a reacționat patronul unui bar după ce şase turişti au băut 27 de beri la micul dejun şi au plecat fără să plătească
Şase studenţi aflaţi în Italia cu Erasmus s-au oprit la un bar din Bari şi au consumat un mic dejun bogat cu cafea, cornuri și nu mai puțin de 27 de beri. La final, nu s-au mai obosit să plătească nota de plată. „A fost doar o scăpare de câteva secunde și nu i-am mai văzut”, a spus patronul păgubit.

HIstoria.ro

image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.
image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.