Big in Bulgaria

– No Passport Required –

Nu mai puţin de 40 de scriitori români au fost traduşi în ultimii ani în limba bulgară – de la Lucian Blaga şi Mircea Eliade, pînă la Vasile Ernu şi Lucian Boia – unii dintre aceştia, precum Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Mircea Cărtărescu, Matei Vişniec sau Gabriela Adameşteanu, chiar cu mai multe titluri. Scriitori buni şi mai puţin buni (Răzvan Rădulescu, dar şi Doina Ruşti; Nichita Stănescu, dar şi Grigore Vieru); autori clasici şi contemporani din mai multe generaţii; roman, proză scurtă, poezie, eseu, teatru; cărţi individuale şi antologii; unele cărţi, precum primele două volume ale trilogiei Orbitor, aflîndu-se deja la ediţia a doua. Cîţi scriitori bulgari s-au tradus în româneşte în ultimii ani? Doi, fiecare cu cîte o singură carte: Gheorghi Gospodinov (Un roman natural, traducere de Cătălina Puiu, Editura Cartier, 2011) şi Emil Andreev (Rîul de sticlă, traducere de Mariana Mangiulea, 2011, Editura Humanitas). (Mai este o traducere, dar din 1999, a povestitorului Boian Biolcev, apărută la o editură care a dispărut între timp.)  

De ce literatura română este bine tradusă şi reprezentată dincolo de Dunăre, iar noi nu ştim nimic despre literatura bulgară? Pentru că noi am avut un Institut Cultural Român care a sprijinit traducerile, un institut eficient, pe care incompetentul şi coruptul prim-ministru Victor Ponta l-a distrus între timp.

Aceasta fiind situaţia traducerilor, faptul că România a fost invitată de onoare la Tîrgul Internaţional de Carte de la Sofia, desfăşurat săptămîna trecută între 9-14 decembrie, a venit ca un fapt firesc. Desfăşurat în incinta Palatului Naţional al Culturii (clădire imensă, cu o arhitectură comunistă, dar care, pe dinafară, poate fi luată la fel de bine drept un mall), sub patronajul Asociaţiei Editorilor Bulgari, Tîrgul de Carte de la Sofia a debutat în 1968, expune anual titlurile a peste 120 de edituri naţionale şi străine, şi a găzduit, de-a lungul celor şase zile, peste 20.000 de vizitatori – la deschiderea oficială a tîrgului, marţi, 9 decembrie, a participat chiar Rosen Plevnelie, preşedintele Bulgariei. 

În acest an, standul României, catalogul autorilor şi manifestările din cadrul tîrgului au fost opera Ministerului Culturii şi trebuie să spun că totul a decurs ireproşabil. Standul, de departe cel mai mare şi mai elegant din tot tîrgul, a avut un concept ecologic: logo-ul înfăţişa un copac crescut din paginile unei cărţi (sub care era scris tag-line-ul „Romanian Literature. No Passport Required“), iar stativele de lemn pe care erau expuse cărţile autorilor români (inclusiv audiobook-uri), şi în original, şi în bulgară, figurau nişte copaci dispuşi pe toată suprafaţa standului. (Dintre cărţile lui Lucian Boia a fost ales pentru catalog eseul Omul şi clima.)

Selecţia autorilor a fost şi ea dincolo de orice reproş şi, din propria experienţă a participării la atîtea tîrguri de carte în ultimul deceniu, trebuie să spun că acest lucru este o raritate. Au fost invitaţi 13 scriitori, din mai multe generaţii literare, poeţi, prozatori, dramaturgi şi eseişti, deopotrivă traduşi şi încă netraduşi în bulgară: Mircea Cărtărescu, Matei Vişniec, Lucian Boia, Mircea Dinescu, Gabriela Adameşteanu, Petru Cimpoeşu, Ioan Groşan, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Claudiu Komartin, Adina Popescu şi, în chip de moderatori ai celor zece manifestări literare, Ovidiu Şimonca, redactor-şef al revistei Observatorul Cultural, şi subsemnatul. Scriitorii şi traducătorii bulgari invitaţi să participe la dezbaterile de la standul românesc au fost dramaturgul Zdrava Kamenova, istoricul Ivan Biliarski, prozatorii Milen Ruskov şi Gheorghi Gospodinov (cu prezenţa discretă din public a lui Emil Andreev), traducătorii Ivan Stankov şi Vasilka Alexova. Translaţia a fost asigurată de traducătorul şi jurnalistul Stilyan Deyanov, dar mai ales de traducătoarele Lora Nenkovska, cercetătoare şi lector de limba română, şi Vanina Bojikova, profesor asistent de limbă şi literatură română la Universitatea „St. Kliment Ochridski“ din Sofia, prin al căror efort au apărut în bulgară mai toate cărţile româneşti din ultimii ani şi care s-au dovedit, de-a lungul tuturor manifestărilor din cele patru zile, nişte profesionişti adevăraţi, impecabili în a transpune deopotrivă în română şi bulgară intervenţiile scriitorilor.

Dincolo de dezbaterile literare (pe temele dramaturgiei, romanului, poeziei, literaturii pentru copii), întîlnirile cu editorii bulgari, lansările de carte şi lecturile publice – sîmbătă a avut loc o lectură de poezie cu Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Claudiu Komartin, Matei Vişniec şi subsemnatul –, joi, în ziua deschiderii, a avut loc un concert de jazz prelungit, susţinut de Maria Răducanu şi Maxim Belciug, după care Mircea Dinescu a prezentat un show poetic şi, fireşte, gastronomic. Doar întîlnirea cu Mircea Cărtărescu a mai strîns atît de multă lume la standul României. În sfîrşit, în seara de sîmbătă, la Teatrul Naţional „Ivan Vazov“ s-a jucat spectacolul Angajare de clovn de Matei Vişniec, în traducerea lui Ognyan Stamboliev şi în regia lui Ivaylo Hristov.

Pe repede-înainte, aş vrea să trec în revistă cele cîteva lucruri absolut surprinzătoare despre literatura bulgară contemporană şi despre piaţa bulgară de carte, lucruri aflate de-a lungul celor cîteva dezbateri pe care le-am moderat, de la scriitori precum Zdrava Kamenova, Milen Ruskov (romancier laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, premiu obţinut şi de Răzvan Rădulescu sau Ioana Pârvulescu) şi Gheorghi Gospodinov (scriitor invitat la FILIT anul acesta, autorul cărţii Un roman natural, publicat în 23 de limbi, şi al romanului Fizica zăpezii, care a cîştigat trei premii naţionale şi a fost finalist la premiile Strega Europeo şi Gregor von Rezzori în Italia, şi la premiile Haus der Kulturen der Welt şi Brücke Berlin Preis în Germania). În primul rînd, se pare că numărul librăriilor bulgare este copleşitor prin comparaţie cu cele de la noi: mai multe lanţuri naţionale deţin şi continuă să deschidă zeci de librării, numărul total ridicîndu-se la aproximativ 600, în condiţiile unei ţări mici, cu o populaţie de şapte milioane de oameni, dintre care mulţi sînt plecaţi la muncă în străinătate. Raportat la aceeaşi populaţie, numărul de romane publicate anual este de cîteva ori mai mare decît la noi, într-o ţară unde se scrie în continuare mai multă proză scurtă decît roman. Romanul se află însă într-o perioadă de înflorire, Gheorghi Gospodinov remarcînd faptul că în Bulgaria există deja scriitori comerciali care produc literatură de consum: „Există o foarte mare dorinţă de a se scrie roman, iar literatura pare să-şi fi recăpătat importanţa în aceşti ultimi ani. Literatura începe să devină o valoare.“

Ca o concluzie, vecinii noştri de dincolo de Dunăre scriu o literatură cel puţin la fel de tradusă şi de premiată în Occident ca şi a noastră, au mai mulţi romancieri şi povestitori decît avem noi şi, cu toate astea, ei sînt cei care ne citesc.