Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii

Publicat în Dilema Veche nr. 941 din 21 – 27 aprilie 2022
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg

● Bernard-Henri Lévy, Pe urmele celor fără nume, traducere din limba franceză de Nicolae Constantinescu, Editura Polirom, Bucureşti, 2022, 256 de pagini.

Războiul din Ucraina n-a început pe 24 februarie 2022. Aşa am crezut noi, dar el se purta de cîţiva ani cu destulă îndîrjire şi destule victime. Aproximativ 13.000, pînă să aflăm de el. La fel şi refugiaţii ucraineni. N-au apărut acum o lună, ci acum cîţiva ani, în regiunile hemoragice din Doneţk, Luhansk şi Zaporojie. Acolo unde, de pildă, pensionarii treceau dimineaţa graniţa inventată de ruşi, îşi scoteau pensia de la un bancomat din zona controlată de autorităţile ucrainene de drept şi se întorceau după-amiaza la ceea ce se încăpăţînau să numească acasă.

Mai mult, războiului din Ucraina i-a păsat prea puţin de pandemie. Nu a ştiut de lockdown, de carantine, de coronavirus. Şi, de fapt, nici nu era singurul. Oamenii s-au bătut pe rupte şi în pandemie, mutilînd şi omorînd femei, copii, militari – dar mai ales femei şi copii, pentru că le venea mai uşor. S-a întîmplat sub ochii noştri, numai că radarul ştirilor la care eram atenţi a trecut pe deasupra lor. S-a întîmplat şi se întîmplă în continuare, la scară „ucraineană”, în Nigeria, în cele trei zone ale dezmembratului Kurdistan, la Mogadiscio, în Libia, Bangladesh sau Afganistan.

Pe post de reminder pentru toate aceste atrocităţi care se petrec sub nasul nostru lovit de lipsa de miros a pandemiei stă o carte. E scrisă de un jumătate-filosof, jumătate-jurnalist care nu s-a lăsat purtat de valul cotidianului european, ci, la 72 de ani, înfruntînd condiţionări şi interdicţii sanitare, a călătorit în toate aceste „zone de conflict”, cum sînt numite eufemistic aceste „iritaţii” şi „supurări” odioase care apar încontinuu pe obrazul planetei. Acum doi ani, Bernard-Henri Lévy, căci despre el e vorba, a fost, a văzut, s-a implicat, s-a întors şi a relatat din locurile unde oamenii omoară. Mai precis, din unele locuri, căci nu le-a acoperit pe toate. Relatările lui au fost publicate în Paris Match, pentru ca apoi să fie reunite într-un volum apărut recent şi în româneşte.

De fapt, volumul în cauză e ocupat parţial de „reportaje”; cealaltă parte, cel puţin la fel de interesantă, reprezintă încercarea de răspuns a autorului la întrebarea simplă şi grea în acelaşi timp: „Și pentru ce ne pasă?”. Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi, noi nu sîntem aşa, noi nu omorîm, la noi altfel merg lucrurile. Oare? De aceea poate nu ştim de raidurile fulanilor din Nigeria, care despică la propriu creştini pe sfert sau pe jumătate, cum nimeresc. Doar că atunci cînd un crîmpei de Nigerie s-a văzut la Bucha, scris uneori la noi aşa, mai româneşte, şi Bucea, am început parcă să ne mai reconsiderăm poziţia.

Răspunsul lui Bernard-Henri Lévy a fost formulat înainte de invazia Rusiei în Ucraina. Dar poate că e mai convingător acum, cu invazia feudală a Rusiei într-o ţară care a îndrăznit să înceapă să caute modernitatea. La Bernard-Henri Lévy implicarea – care nu e de azi, de ieri, ci de decenii – ţine de formarea personală, dar şi de o anume tradiţie umanistă occidentală, specific franceză pe alocuri. Este, spune el, impulsul de a părăsi spaţiul aseptic al bibliotecii şi sălii de curs şi de a apuca „simplul, banalul și urîtul evenimentului abia ivit”, lăsat de regulă pe seama jurnaliştilor. Nu trecuse de vîrsta de douăzeci de ani cînd pentru prima oară a dat curs acestui imbold şi a plecat în Bangladesh, să asiste şi să intervină la naşterea sîngeroasă a acestui stat. Pe de altă parte, recursul lui la acţiune a venit şi vine şi de la chemarea altor francezi care au dezvoltat un fel de sensibilitate la suferinţă; printre ei, el îl numeşte deseori pe André Malraux, dar şi acesta are predecesori importanți, precum Arthur Rimbaud. Este, în fond, explică Bernard-Henri Lévy, un reflex cu resorturi multiple: cel de a combate „indiferența feroce a compatrioților mei europeni”, cel al nevoii de eliberare de „estetismul gîndirii”, cel al credinţei intime „în capacitatea oamenilor de a împiedica lumea să se distrugă” şi, legat de acesta, cel al „evreului din mine”, cum spune el, adică al celui ce manifestă „dorința de a repara lumea”.

Pentru că vorbim de traducerea românească a cărţii lui Bernard-Henri Lévy, ne putem întreba cît din aceste resorturi e viabil şi la noi. Dacă nu mult, cum intuiesc că de fapt stau lucrurile, ar mai fi unul de adăugat care-ar putea funcţiona probabil şi aici. El rezultă dintr-o compasiune general umană care acum, de la războiul din Ucraina, s-a resuscitat şi revigorat în Europa. Este o compasiune naturală faţă de cei urgisiţi, indiferent de unde, indiferent de cine. Faţă de acei „săraci nenorociți”, cum spune Bernard-Henri Lévy, „care sînt inima acestei cărţi”.

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități. Cea mai recentă carte publicată: De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabi, Editura Vremea, 2022.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.