Arta recitirii de sine

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Arta recitirii de sine jpeg

Steaua, nr. 11-12/2016, www.revistasteaua.ro 

Sfîrşitul anului trecut a oferit multe anchete interesante în revistele literare din ţară. La Sibiu, Zona nouă nr. 3 (www.zonanouă.com) a întrebat cîţiva artişti cum se raportează la punk (o mini-anchetă interesantă şi chiar necesară, dar, din păcate, inconsistentă). La Timişoara, Orizont nr. 12/2016 (www.revistaorizont.ro) a pus o întrebare imposibilă, „Care este cea mai nedreptăţită carte din lume?“, întrebare la care nu se putea răspunde decît, aşa cum s-a şi întîmplat, divagînd cu graţie despre condiţia literaturii (reţin, totuşi, răspunsul cu tîlc al Ioanei Pârvulescu: Dicţionarul limbii române). La Braşov, Astra nr. 3-4 (www.revista-astra.ro/literatura) i-a întrebat pe scriitori ce burse de creaţie au primit / în ce rezidenţe artistice au fost; ocazie cu care, o dată în plus, constatăm dezinteresul instituţiilor culturale de la noi faţă de această formă de sprijin a creaţiei literare (sînt curios dacă îşi aminteşte cineva dacă şi cînd a oferit vreo bursă Uniunea Scriitorilor), toate bursele de creaţie şi rezidenţele artistice menţionate în anchetă de scriitorii români fiindu-le oferite de instituţii şi organizaţii literar-culturale germane, austriece, elveţiene sau americane, dar şi – nota bene! – maghiare, sîrbeşti, kosovare şi albaneze. Kosovare şi albaneze! O situaţie de ruşine pentru instituţiile culturale de la noi.

La Cluj, revista Steaua aduce multe lucruri bune de citit. În primul rînd, este transcris (parţial) dialogul dintre Mircea Cărtărescu şi Ruxandra Cesereanu (vezi şi fragmentul de mai jos), dialog prilejuit de întîlnirea din cadrul Festivalului Internaţional de carte Transilvania; dar plină de interes este şi ancheta realizată de Bogdan Coşa şi Vlad Moldovan cu întrebarea „Dacă ai fi nevoit să ţi reciteşti cărţile, care ar fi teama ta cea mai mare?“. Ancheta, la care răspund nu mai puţin de 19 scriitori din mai toate generaţiile (Andrei Doboş, M. Duţescu, Olga Ştefan, Veronica D. Niculescu, Simona Sora, Simona Popescu, Robert Şerban, Marta Petreu, Adriana Babeţi, Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana ş.a.), este o adevărată antropologie a (re)lecturii. Citind răspunsurile foarte variate, de la improbabilul „nu mă recitesc niciodată“ pînă la vanitosul „mă recitesc frecvent“, e foarte interesant de urmărit relaţia fiecărui scriitor cu propriile cărţi odată ce acestea au căpătat, prin publicare, o existenţă autonomă. Dacă Mircea Cărtărescu vorbeşte în interviu despre faptul că scriitorii sînt, referindu-se în sincronie, cei mai buni cititori ai propriilor texte, ancheta despre diacronia relecturii arată o cu totul altă situaţie. Scriitorii par mai degrabă timoraţi în faţa propriilor texte pe care fie nu le mai recunosc, fie nu le mai înţeleg, fie consideră că nu-i mai reprezintă dpdv artistic, compoziţio­nal, ideatic.

Unele răspunsuri sînt expediate şi rămîn ambigue, altele sînt dezvoltate şi, beneficiind şi de prezumţia de onestitate, arată complicatul proces al relecturii de sine care presupune deopotrivă tentaţie şi teamă sau, după cum spune cineva, „un amestec de nostalgie şi curiozitate“. Care ar fi temerile scriitorilor în faţa propriilor cărţi? Le trec aici fără să dau numele scriitorilor (pe care vă invit să-i citiţi integral măcar în varianta online a revistei): „teama de a nu mă înţelege“, „teama de neglijenţe specifice“, „teama de ceea ce s-a pierdut din cauza evaporării contextului“, teama de mutilările cenzurii, „teama că am publicat ceva inacceptabil, o mare tîmpenie“, „teama fie că nu mai pot scrie ca atunci, fie că nu pot scrie decît ca atunci“… Nu toţi scriitorii sînt însă temători, dezamăgiţi sau neinteresaţi de ce au scris la alte vîrste (unii sînt categorici, poate şi uşor ipocriţi: „nu am curajul să mă recitesc“, „nu mi recitesc cărţile“, „n-are de ce să-mi fie teamă“), unii se recitesc constant („pentru mine e foarte important recititul cărţii tipărite; face parte din ciclul de viaţă al cărţii, dintr-un proces de desprindere“) ori au parte de surprize plăcute („mi s-a întîmplat adesea ca teama să mi se transforme în mulţumire [pentru că] scriam mai frumos decît acum“). Înstrăinarea de propriul scris revine în multe răspunsuri („cărţile mele sînt scrise de un altul“, „mă mir că eu sînt cea care le-a scris“, „sentimentul de înstrăinare mă sperie“), atunci cînd nu e vorba de renunţare şi îndepărtare totală („urăsc rescrierea textelor deja publicate“, „aş fi tăiat jumătate, aş fi masacrat-o“), dar la fel de frecvent este şi impulsul de rescriere ce urmează recitirii („simt nevoia să adaug, nu să tai“, „la reeditare, fiecare volum a fost revizuit dacă nu adăugit“, „am fost catalogată drept «autor maniac»“).

Răspunsurile anchetei recitirii de sine evoluează între două extreme ale autoevaluării: „versiunea mea mai tînără ştia mai multe şi vedea mai bine“ şi „între timp am acumulat multă experienţă de lectură şi de practică a scrisului“; astfel că, marcată deopotrivă de conflicte şi armonie, convieţuirea cu propriile cărţi arată, precum viaţa însăşi, „complexă şi cu multe aspecte“.

****

Mircea CĂRTĂRESCU
„Cititorul este eroul literaturii“

Literatura este despre cititor. Cititorul este eroul literaturii. Toţi actorii din jocul literaturii sînt cititori. Editorul este un cititor. Criticul literar este un cititor. Scriitorul însuşi este un cititor. Actul scrierii nu este un act orb, noi nu înaintăm în scris liniar, ca printr un tunel. Noi recitim fiecare frază pe care o scriem, fiecare jumătate de frază, fiecare cuvînt. Literatura este un proces de scriere/citire. Nu este posibil să scrii fără să citeşti. Noi reiterăm circuitul scrisului şi-al cititului în fiecare minut în timp ce scriem un text. De aceea, adevăraţii scriitori, după părerea mea, sînt cei mai buni cititori ai propriilor texte. În momentul în care îţi citeşti textul şi nu te înşeli, nu crezi că textul pe care îl scrii este bun dacă e de fapt prost, sau invers, atunci poţi să fii şi un scriitor adevărat. Dacă nu ştii să citeşti critic, nu poţi nici să scrii…

Cartea, fără îndoială, este maşinăria ideală pentru acest proces al cititului. Nu este singura maşinărie făcută pentru citit, dar este cea mai evoluată. Cineva spunea înainte că ar corespunde anatomiei umane – e bine spus ca metaforă. Corespunde în orice caz felului nostru de a gîndi, de a intui actul scrisului. Înaintea cărţii au existat papirusurile, după cum ştiţi. Ele erau greoi de manevrat pentru că trebuia să le desfăşori tot timpul, nu puteai merge înainte, înapoi, trebuia tot timpul să derulezi liniar acelaşi text. Inventarea codexului, a cărţii aşa cum o ştim noi astăzi, a fost un progres extraordinar. Computerul a reluat papirusul, scroll ul. Ca să citeşti pe un ecran de computer, trebuie să faci scrolling tot timpul. Este stîngaci, nu e bine pentru psihologia lecturii. Dar reader-ul a reinventat codexul, chiar dacă este o imitaţie de codex, există programe pe reader-e care într-un fel, prin animaţie, răsfoiesc şi paginile cu degetul, auzi şi foşnetul paginii uneori. Pînă la urmă, chiar şi gadget-urile electronice s-au întors la formatul de carte, chiar dacă suportul diferă. Pînă la urmă sîntem toţi oameni ai cărţii şi ai lecturii. Sînt dispus să accept acest lucru atîta vreme cît cartea nu este fetişizată. Eu nu cred că trebuie să ne unim cu toţii în jurul cărţii, că ea moare etc. Întotdeauna cînd spui că un lucru e în pericol, el deja a şi dispărut sau este sortit dispariţiei. Nu, cartea nu este în pericol, după părerea mea, cartea a agonizat de cînd se ştie, a agonizat fericit şi va agoniza fericit şi în viitorul pe care noi îl putem prevedea. Nu e bine şi sănătos ca o carte să fie un triumf. O carte trebuie să ţină de normalitate, nu de triumf, așa încît să putem ajuta lectura fără să ne cramponăm de pericolele, unele reale, altele inventate care ar pîndi-o.

(fragment din dialogul cu Ruxandra Cesereanu, revista Steaua)

TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...
Pasărea vorbitoare jpeg
Pasărea vorbitoare
O lume tainică prinde astfel să ni se reveleze dezordonat, prin flash-uri orbitoare, care cultivă deopotrivă grația gestului de dans și precizia observației antropologice.
Sare și piper jpeg
Sare și piper
LP-ul lansat în luna martie a acestui an e deopotrivă captivant și entertaining, ludic și profund, absurd și (auto)reflexiv.
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5 7 mai 2022, despre „Comedia lumii” jpeg
Conferințele Dilema veche la Oradea: 5-7 mai 2022, despre „Comedia lumii”
Patronate de cea mai citită revistă de cultură din România, „Conferințele Dilema veche” sînt un proiect itinerant, avînd pînă acum ediții în Arad, Timișoara, Cluj-Napoca și, începînd din acest an, Oradea.
Premianții Galei Radio România Cultural 2022 jpeg
Premianții Galei Radio România Cultural 2022
Gala Premiilor Radio România Cultural, ediţia a XXI-a, şi-a desemnat cîştigătorii luni, 18 aprilie 2022, la Teatrul Odeon.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.