American Boy

Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
American Boy jpeg

● Tobias Wolff, Viaţa acestui băiat, traducere de Paul Slayer Grigoriu, Editura Publica, 2015.  

Cumva nenatural, dar şi în mod fericit, prima carte tradusă în română a lui Tobias Wolff, care a împlinit luna trecută 70 de ani, este una de memorii. Apărută în 1989, cînd Tobias Wolff îşi găsise deja locul în literatura americană (cîţiva ani înainte cîştigase, cu romanul

PEN/Faulkner Award), aceasta a rămas, totuşi, cea mai premiată şi mai cunoscută carte a sa, fiind ecranizată de Michael Caton-Jones într-un film de succes cu Leonardo DiCaprio (în rolul micului Tobias), Ellen Barkin (în rolul mamei) şi Robert De Niro (în rolul lui Dwight, tatăl vitreg). 

Scriam săptămîna trecută despre

şi mă întorc acum la el pentru că este cel care l-a convins pe Tobias Wolff să scrie proză scurtă – opera lui Wolff numără trei mici romane, două cărţi de memorii şi şase volume de povestiri. Cei doi s-au întîlnit la începutul anilor ’80 la Syracuse University, Wolff preda literatură engleză, iar Carver,

Ulterior, Wolff s-a mutat la Stanford University, unde a predat el însuşi

printre cei care i-au trecut pe la cursuri, devenind mai apoi scriitori recunoscuţi, numărîndu-se, printre alţii, Jay McInerney, Tom Perrotta, Alice Sebold (tradusă şi la noi; a nu se confunda cu W.G. Sebald!) şi, mai ales, George Saunders, considerat astăzi maestrul prozei scurte americane. Aminteam data trecută că povestirile lui Carver, împreună cu ale lui Richard Ford (convins să scrie proză scurtă tot de Carver) şi Tobias Wolff (într-o foarte frumoasă bucată de proză memorialistică numită „Friendship“, Carver povesteşte cum i-a cunoscut pe fiecare), au fost etichetate de critica americană ca fiind „realism murdar“, termenul „murdar“ provenind din faptul că povestirile celor trei (la Ford, termenul se aplică exclusiv pentru volumul Rock Springs) sînt plasate în mediile sărace ale orăşelelor de la ţară. 

Într-un astfel de orăşel, Chinook, satelit al Washington-ului, ajung să se stabilească micul Tobias Wolff şi mama lui, în căutarea unei slujbe şi a unei vieţi mai bune. Tatăl lui, împreună cu fratele Geoffrey, locuiesc pe cealaltă coastă a Statelor Unite şi, deşi cartea începe cu acest moment al divorţului/separării, mai multe detalii despre viaţa familiei Wolff înainte de divorţ nu ne sînt date. Practic, această minunată şi tipic americană carte de memorii (la fel de bine i-am putea spune roman) spune povestea copilăriei şi formării micului Tobias care, cu ocazia acestei noi vieţi nomade, îşi schimbă numele în Jack. Găsirea unui nou loc pentru a-şi reloca viaţa nu e uşoară şi, o vreme, pînă să ajungă în Chinook şi mama să se căsătorească cu un anume Dwight, cei doi străbat mai multe orăşele americane. (Măcar în paranteză fie spus, e foarte interesant cum vieţile celor trei prieteni autori de proze scurte realist murdare, Carver, Wolff şi Ford, seamănă foarte mult prin nomadismul lor.)

Ca şi în filmul

, scris şi regizat de Richard Linklater, avem aici odiseea unei femei divorţate în căutarea unui bărbat cît mai potrivit ca tată vitreg pentru copilul ei. Şi, la fel ca în film, viaţa băiatului, alături de tatăl vitreg şi de copiii acestuia dintr-un mariaj mai vechi, nu este tocmai uşoară şi, în cele din urmă, femeia se desparte de acesta oferind, astfel, radiografia în mişcare a familiei americane cu un singur părinte, aflate mereu pe drum, în căutarea fericirii domestice. Însă, spre deosebire de Mason, băiatul din filmul lui Linklater, micul Tobias nu este tocmai un copil cuminte. Savoarea cărţii, în contrapartidă la momentele de agresiune ale tatălui vitreg, vine din micile „revolte“ ale copilului crescut fără tatăl biologic, mereu în preajma unor surogate paterne. Micul Tobias nu respinge autoritatea bărbatului foarte strict, este chiar ascultător în preajma lui şi-i recunoaşte poziţia în cadrul noii familii, dar caută permanent să-şi manifeste libertatea specifică mai degrabă vîrstei decît vreunei psihologii afectate.

Deşi fascinaţia pe care băiatul o are pentru armele de foc (aşa cum o căpătase adolescentul David Vann, autorul volumului de povestiri

după sinuciderea tatălui) ar putea fi un indiciu serios în acest sens, Tobias Wolff rămîne la nivelul anecdotic al copilăriei şi nu sondează implicaţiile psihologice ale formării sale în lipsa figurii paterne (aşa cum a făcut-o Vann, spre exemplu). O va face însă în ficţiunea sa, inspirată destul de mult de propria biografie, a cărei temă este, aşa cum a remarcat critica, duplicitatea (de altfel, multe din povestirile sale au ca subiect minciuna şi secretele). Care se vede şi în această carte de memorii unde micul Tobias, ascuns deopotrivă de mama biologică şi de tatăl vitreg, îşi scrie singur scrisorile de recomandare prin care obţine o bursă la un liceu de prestigiu, plecare care marchează, de fapt, evadarea amîndurora din casa severului Dwight, căci mama îşi găseşte o slujbă la Seattle, separîndu-se şi de acest bărbat.  Intrarea la liceu marchează nu doar capătul unei perioade distincte în formarea băiatului, dar şi sfîrşitul cărţii, adolescenţa şi tinereţea lui Tobias Jonathan von Ansell-Wolff III făcînd subiectul celeilalte cărţi de memorii a lui Tobias Wolff, In

Ca un ultim detaliu, fratele Geoffrey, rămas cu tatăl biologic, şi de care micul Tobias este foarte legat, va devenit el însuşi scriitor şi autorul unei cărţii de memorii The Duke of Deception, apărută cu zece ani înainte de This Boy’s Life. Cele două cărţi fiind, astfel, poveştile de viaţă a doi fraţi crescuţi separat – unul cu mama, celălalt cu tatăl – pe cele două coaste ale Americii.

Pagina de autor a lui Marius Chivu  aici.  

* * * 

„Dwight adus acasă un portbagaj de vopsea în cutii de trei litri şi jumătate. Toată vopseaua era albă. Dwight şi-a pus pe jos prelatele şi, timp de cîteva seri la rînd, am stat pînă tîrziu şi am vopsit împreună tavanele şi pereţii. Cînd a terminat cu acestea, Dwight s-a uitat, a văzut că era bine şi a continuat. A vopsit măsuţa de cafea în alb. A vopsit toate paturile în alb şi sertarele şi masa din sufragerie. El îi spunea «blond» cînd vopsea mobila, dar nu era blond, nici măcar crem; era alb pur, industrial, care-ţi ardea ochii. Casa duhnea a ulei.

Mama a telefonat cu cîteva zile înainte de momentul cînd Dwight trebuia să se ducă să o ia. A vorbit cu el o vreme, apoi a cerut să vorbească cu mine. Voia să ştie ce făceam.  Bine, i-am spus.

După ce mama a închis, Dwight şi cu mine am terminat de vopsit scaunele din sufragerie. Apoi el şi-a aprins o ţigară şi a aruncat o privire de jur-împrejur, cu pensula încă în mînă. A privit gînditor la pian. A spus:

- Cam iese în evidenţă, nu?

L-am privit. Era o veche pianină Baldwin, din lemn de nuc negru, pe care o cumpărase cu 20 de dolari bucata de la o familie care se muta şi se sătura s-o care după ea. Dwight dansase de fericire cînd o adusese acasă. Spunea că ţărănoii ăia proşti habar n-aveau cît valora, că valora de două ori mai mult. Dwight s-a aşezat la ea într-o seară cu gîndul să-şi demonstreze virtuozitatea, dar, după ce a ascos cîteva acorduri false, a trîntit capacul şi a declarat-o dezafectată. Nu s-a mai apropiat niciodată de ea. Era doar o piesă de mobilier, atît de neagră în toată albeaţa, încît părea vie. Pur şi simplu, nu te puteai uita decît la ea. 

Am fost de acord că ieşea în evidenţă.

Ne-am apucat să lucrăm la ea. Cu pensule fine, astfel încît să nu lase urme, am vopsit scăunelul, piedestalul, coloanele canelate care se ridicau dinspre piedestal spre claviatură. Am vopsit ornamentele spiralate. Am vopsit pictura încrustată deasupra claviaturii, o pictură cu o fată cu părul galben împletit, care asculta o pasăre roşie de pe o creangă. Am vopsit cabinetul lucios. Am vopsit pînă şi pedalele. În cele din turmă, pentru că lui Dwight i se părea că galbenul învechit al fildeşului nu arăta bine în contrast cu albul, am vopsit cu mare grijă şi clapele, toate în afară de cele negre, fireşte.”

(fragment din

Tobias Wolff)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.