American Boy

Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
American Boy jpeg

● Tobias Wolff, Viaţa acestui băiat, traducere de Paul Slayer Grigoriu, Editura Publica, 2015.  

Cumva nenatural, dar şi în mod fericit, prima carte tradusă în română a lui Tobias Wolff, care a împlinit luna trecută 70 de ani, este una de memorii. Apărută în 1989, cînd Tobias Wolff îşi găsise deja locul în literatura americană (cîţiva ani înainte cîştigase, cu romanul

PEN/Faulkner Award), aceasta a rămas, totuşi, cea mai premiată şi mai cunoscută carte a sa, fiind ecranizată de Michael Caton-Jones într-un film de succes cu Leonardo DiCaprio (în rolul micului Tobias), Ellen Barkin (în rolul mamei) şi Robert De Niro (în rolul lui Dwight, tatăl vitreg). 

Scriam săptămîna trecută despre

şi mă întorc acum la el pentru că este cel care l-a convins pe Tobias Wolff să scrie proză scurtă – opera lui Wolff numără trei mici romane, două cărţi de memorii şi şase volume de povestiri. Cei doi s-au întîlnit la începutul anilor ’80 la Syracuse University, Wolff preda literatură engleză, iar Carver,

Ulterior, Wolff s-a mutat la Stanford University, unde a predat el însuşi

printre cei care i-au trecut pe la cursuri, devenind mai apoi scriitori recunoscuţi, numărîndu-se, printre alţii, Jay McInerney, Tom Perrotta, Alice Sebold (tradusă şi la noi; a nu se confunda cu W.G. Sebald!) şi, mai ales, George Saunders, considerat astăzi maestrul prozei scurte americane. Aminteam data trecută că povestirile lui Carver, împreună cu ale lui Richard Ford (convins să scrie proză scurtă tot de Carver) şi Tobias Wolff (într-o foarte frumoasă bucată de proză memorialistică numită „Friendship“, Carver povesteşte cum i-a cunoscut pe fiecare), au fost etichetate de critica americană ca fiind „realism murdar“, termenul „murdar“ provenind din faptul că povestirile celor trei (la Ford, termenul se aplică exclusiv pentru volumul Rock Springs) sînt plasate în mediile sărace ale orăşelelor de la ţară. 

Într-un astfel de orăşel, Chinook, satelit al Washington-ului, ajung să se stabilească micul Tobias Wolff şi mama lui, în căutarea unei slujbe şi a unei vieţi mai bune. Tatăl lui, împreună cu fratele Geoffrey, locuiesc pe cealaltă coastă a Statelor Unite şi, deşi cartea începe cu acest moment al divorţului/separării, mai multe detalii despre viaţa familiei Wolff înainte de divorţ nu ne sînt date. Practic, această minunată şi tipic americană carte de memorii (la fel de bine i-am putea spune roman) spune povestea copilăriei şi formării micului Tobias care, cu ocazia acestei noi vieţi nomade, îşi schimbă numele în Jack. Găsirea unui nou loc pentru a-şi reloca viaţa nu e uşoară şi, o vreme, pînă să ajungă în Chinook şi mama să se căsătorească cu un anume Dwight, cei doi străbat mai multe orăşele americane. (Măcar în paranteză fie spus, e foarte interesant cum vieţile celor trei prieteni autori de proze scurte realist murdare, Carver, Wolff şi Ford, seamănă foarte mult prin nomadismul lor.)

Ca şi în filmul

, scris şi regizat de Richard Linklater, avem aici odiseea unei femei divorţate în căutarea unui bărbat cît mai potrivit ca tată vitreg pentru copilul ei. Şi, la fel ca în film, viaţa băiatului, alături de tatăl vitreg şi de copiii acestuia dintr-un mariaj mai vechi, nu este tocmai uşoară şi, în cele din urmă, femeia se desparte de acesta oferind, astfel, radiografia în mişcare a familiei americane cu un singur părinte, aflate mereu pe drum, în căutarea fericirii domestice. Însă, spre deosebire de Mason, băiatul din filmul lui Linklater, micul Tobias nu este tocmai un copil cuminte. Savoarea cărţii, în contrapartidă la momentele de agresiune ale tatălui vitreg, vine din micile „revolte“ ale copilului crescut fără tatăl biologic, mereu în preajma unor surogate paterne. Micul Tobias nu respinge autoritatea bărbatului foarte strict, este chiar ascultător în preajma lui şi-i recunoaşte poziţia în cadrul noii familii, dar caută permanent să-şi manifeste libertatea specifică mai degrabă vîrstei decît vreunei psihologii afectate.

Deşi fascinaţia pe care băiatul o are pentru armele de foc (aşa cum o căpătase adolescentul David Vann, autorul volumului de povestiri

după sinuciderea tatălui) ar putea fi un indiciu serios în acest sens, Tobias Wolff rămîne la nivelul anecdotic al copilăriei şi nu sondează implicaţiile psihologice ale formării sale în lipsa figurii paterne (aşa cum a făcut-o Vann, spre exemplu). O va face însă în ficţiunea sa, inspirată destul de mult de propria biografie, a cărei temă este, aşa cum a remarcat critica, duplicitatea (de altfel, multe din povestirile sale au ca subiect minciuna şi secretele). Care se vede şi în această carte de memorii unde micul Tobias, ascuns deopotrivă de mama biologică şi de tatăl vitreg, îşi scrie singur scrisorile de recomandare prin care obţine o bursă la un liceu de prestigiu, plecare care marchează, de fapt, evadarea amîndurora din casa severului Dwight, căci mama îşi găseşte o slujbă la Seattle, separîndu-se şi de acest bărbat.  Intrarea la liceu marchează nu doar capătul unei perioade distincte în formarea băiatului, dar şi sfîrşitul cărţii, adolescenţa şi tinereţea lui Tobias Jonathan von Ansell-Wolff III făcînd subiectul celeilalte cărţi de memorii a lui Tobias Wolff, In

Ca un ultim detaliu, fratele Geoffrey, rămas cu tatăl biologic, şi de care micul Tobias este foarte legat, va devenit el însuşi scriitor şi autorul unei cărţii de memorii The Duke of Deception, apărută cu zece ani înainte de This Boy’s Life. Cele două cărţi fiind, astfel, poveştile de viaţă a doi fraţi crescuţi separat – unul cu mama, celălalt cu tatăl – pe cele două coaste ale Americii.

Pagina de autor a lui Marius Chivu  aici.  

* * * 

„Dwight adus acasă un portbagaj de vopsea în cutii de trei litri şi jumătate. Toată vopseaua era albă. Dwight şi-a pus pe jos prelatele şi, timp de cîteva seri la rînd, am stat pînă tîrziu şi am vopsit împreună tavanele şi pereţii. Cînd a terminat cu acestea, Dwight s-a uitat, a văzut că era bine şi a continuat. A vopsit măsuţa de cafea în alb. A vopsit toate paturile în alb şi sertarele şi masa din sufragerie. El îi spunea «blond» cînd vopsea mobila, dar nu era blond, nici măcar crem; era alb pur, industrial, care-ţi ardea ochii. Casa duhnea a ulei.

Mama a telefonat cu cîteva zile înainte de momentul cînd Dwight trebuia să se ducă să o ia. A vorbit cu el o vreme, apoi a cerut să vorbească cu mine. Voia să ştie ce făceam.  Bine, i-am spus.

După ce mama a închis, Dwight şi cu mine am terminat de vopsit scaunele din sufragerie. Apoi el şi-a aprins o ţigară şi a aruncat o privire de jur-împrejur, cu pensula încă în mînă. A privit gînditor la pian. A spus:

- Cam iese în evidenţă, nu?

L-am privit. Era o veche pianină Baldwin, din lemn de nuc negru, pe care o cumpărase cu 20 de dolari bucata de la o familie care se muta şi se sătura s-o care după ea. Dwight dansase de fericire cînd o adusese acasă. Spunea că ţărănoii ăia proşti habar n-aveau cît valora, că valora de două ori mai mult. Dwight s-a aşezat la ea într-o seară cu gîndul să-şi demonstreze virtuozitatea, dar, după ce a ascos cîteva acorduri false, a trîntit capacul şi a declarat-o dezafectată. Nu s-a mai apropiat niciodată de ea. Era doar o piesă de mobilier, atît de neagră în toată albeaţa, încît părea vie. Pur şi simplu, nu te puteai uita decît la ea. 

Am fost de acord că ieşea în evidenţă.

Ne-am apucat să lucrăm la ea. Cu pensule fine, astfel încît să nu lase urme, am vopsit scăunelul, piedestalul, coloanele canelate care se ridicau dinspre piedestal spre claviatură. Am vopsit ornamentele spiralate. Am vopsit pictura încrustată deasupra claviaturii, o pictură cu o fată cu părul galben împletit, care asculta o pasăre roşie de pe o creangă. Am vopsit cabinetul lucios. Am vopsit pînă şi pedalele. În cele din turmă, pentru că lui Dwight i se părea că galbenul învechit al fildeşului nu arăta bine în contrast cu albul, am vopsit cu mare grijă şi clapele, toate în afară de cele negre, fireşte.”

(fragment din

Tobias Wolff)

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic