Am fost educaţi să ne săpăm singuri groapa

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
A mai trecut un tîrg jpeg

Mărturiseam aici joia trecută cît de stînjenit m-am simţit, la o recentă întîlnire cu studenţii, de întrebarea privind „deresponsabilizarea politică“ a celor de vîrsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate şi intensă vinovăţie, dilema angajare-neutralitate (i.e. senină resemnare) de la începutul anilor ’90, cînd refuzam cu obstinaţie orice „înregimentare“, cînd adevărurile politice elementare mi se păreau minciuni cinice, cînd am jurat să nu mai am vreodată carnet de partid, cînd vedeam exfoliindu-se în toate închegările politice aceeaşi securime, eşaloanele doi şi trei ale vechii nomenclaturi, şi cînd rapida reorientare a oportuniştilor de carieră te orbea literalmente. Am avut şi am prieteni sau cunoştinţe în toate partidele care au defilat pe scena politică în aceste două decenii. Am fost ispitit adeseori „să intru într-o combinaţie“, ori îndemnat să „tac binevoitor“, măcar. N-am făcut nici una, nici alta. Am refuzat pósturi sau demnităţi absolut invidiabile, în cultură şi mass-media: în 1992 şi 1999, în 2007 ca şi-n 1996.

De ce? – mă-ntreb, sfios, păgubos, vinovat şi stupid acum.

Oare cum va fi înţeles ministrul Andrei Pleşu refuzul atîtor oameni, în a căror bună-credinţă şi-n al căror sprijin necondiţionat era îndreptăţit să creadă, de a-şi potrivi pasul şi ceasul cu mizele libertăţii proaspăt cîştigate? Ce va fi crezut Ion Caramitru despre fandoselile mele, în decembrie ’96, cînd ideea de a păstori „Direcţia presă şi tipărituri“ a Ministerului Culturii însemna pentru mine coşmarul suprem? Cum să demonstrezi unor oameni atotputernici şi binevoitori că tu nu vrei să conduci, că nu vrei putere administrativă, ci „doar“ prestigiu în cuprinsul breslei? Cine nu vrea putere!? Cine nu visează la „divide et impera“ în scopuri... strategice!? Ce intelectual artist nu-şi cultivă, deliberat sau inconştient, fantasma sinelui, dacă nu ca dictator, măcar ca „monarh luminat“?

Iar dacă nu reuşeşti să-i convingi pe cei mai în vîrstă de temeinicia refuzurilor tale, cu atît mai puţin vei fi în măsură să le demonstrezi tinerilor avizi de modéle ideologic-comportamentale rostul ezitărilor tale. Ezitări salvatoare individual, dar sinucigaşe social.

Vei începe prin a le povesti că sexagenarul care eşti – mădular optzecist, în fapt – nu a fost educat să conducă (adică să primească informaţii, să analizeze şi să decidă), ci să se supună. Să supravieţuiască. Nu să trăiască. Să vadă şi să asculte, nu să programeze, să iniţieze şi să organizeze. „Voi sînteţi băieţi deştepţi. Vedeţi-vă de cultură, de cărţile voastre, şi lăsaţi mizeria politică pentru cei educaţi să o practice.“

Cînd am vrut şi eu, prin 1987, să-mi depăşesc întru politichie marginile ţarcului doxologic, urmare a unei oferte de bursă IREX în SUA, am fost pus imediat să optez pentru unul sau altul dintre rolurile meciului: antrenor, jucător, arbitru sau spectator? Colaboraţi (rafinat) cu Instituţia sau rămîneţi la cratiţa profesională? Am ales să rămîn acasă. Adică nimic, din punctul lor de vedere. Deci liber, din perspectiva mea. Dar vinovat, marcat negativ, din unghiul de vedere al tinerilor de azi, care nu înţeleg de ce nu ţi-ai asumat şi tu, intelectual cinstit, slujitor al (utopiei) maximalismului etic, dacă nu neapărat o halcă babană, „ca toată lumea“, măcar o partitură decentă în marele concert!

Repet: mă umileşte ucigător neputinţa de a le demonstra adolescenţilor, pe drept revendicativi astăzi, raţiunile care ne-au ţinut pe noi, cincagenarii şi sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioşi faţă de ofertele oficiale, reticenţi la demnităţi etc. În comunism, bruma elitară a fost educată să-şi vadă de cultură, adică să-şi sape singură groapa şi să lase puterea pe seama grobianismului dominator. După aceea, mizeria postceauşismului a caricaturizat grotesc politicul, a diabolizat activismul şi a postulat omnipotenţa calibanismului, a fărădelegii ca lege, a simbiozei guvernare-interlopi ş.a.m.d.

După suav-ridicol-înduioşătoarelor tentative post-’89 de „participare la viaţa Cetăţii“ gen Paleologu-Pleşu-Dinescu-Caramitru-Dan Grigore, după tristeţea falimentară a tensiunilor AC-PAC, Blandiana-Raţiu-Manolescu, după experienţele tip Stelian Tănase, Ulici, Ţeposu, Sorin Dumitrescu, Alin Teodorescu, Ion Cristoiu, Alex Ştefănescu, Cristian Hadjiculea, Alina Mungiu vs greţoasa cohortă a pseudoapolitismului arghirofil fesenist (Eugen Simion, Răzvan Theodorescu, Fănuş Neagu, Marin Sorescu, Augustin Buzura, Paul Everac, Sergiu Nicolaescu, Petre Sălcudeanu ş.cl.), după scindarea pro sau anti Monica Lovinescu, Noica, Marino, Liiceanu, Patapievici şi Culianu a pieţii (şi vieţii) literare, după eşecurile Goma, Botez, Tudoran şi jalnicele triumfuri pe nume Pacepa, Pleşiţă, Merce... a fost cam greu să mai convingi un douămiist de şansele şi dreptatea onestităţii întru posteritate, sau de rostul angajării civice, fie şi în postura de spectateur à la Raymond Aron.

Şi totuşi. Ce facem acum, cînd unul ca mine (alături de mulţi alţii) se uită cu atîtea speranţe la Sever Voinescu, Teodor Baconschi şi Cristian Preda, la Mihail Neamţu, Traian Ungureanu, Cristian Ghinea, ca să nu mai spun de Monica Macovei? Ce naiba să faci cu inteligenţa doctrinară, cu notele de subsol ale referenţialităţii erudite, cu alaiul tău de Hayek, Burke, Mises, Tocqueville, De Maistre, Friedman&Co prin şleaurile, pe dealurile şi văile despădurite de troţkism, guevarism şi maoism, cînd afli că bolşevismul ceauşist e catalogat drept „capitalism de stat“?!?

Să ştie tînărul de la Universitatea Româno-Americană, cel care, cu tot respectul, m-a acuzat de fugă de responsabilitate, că noi am fost educaţi întru evazionism şi dulce împlinire estetic-metafizică, echivalînd activismul cu autoanihilarea. Pentru noi, idealismul va fi fost o rupere strategică de capacitatea de decizie. Sinuciderea ca salvare. Primatul esteticului. Pentru cei de azi, pragmatismul, relativismul, fripturismul sînt cadre eficace pentru amestecul contrariilor, brasajul ideologiilor, metisajul doctrinar. Iar acum, cînd – vorba lui Blaga – ni s-ar deschide zările, dăm de o realitate subistorică, sufocată de aliajul etatism-infracţionalitate şi mafiotlîcul de stat, cînd orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală, într-un sistem pentru care cea mai firavă pornire de onestitate şi corectitudine reprezintă o pacoste deopotrivă pentru putere şi opoziţie!

Recunosc spăsit: şi azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sîmbăta de Sus. Eu îl tot hărţuiam pe teme de colaboraţionism ceauşist. El se dezvinovăţea senin, cum că a slujit Biserica, ideea creştină, nu buzunarul propriu. În fine, zice el, şi-mi face semn către sutele de credincioşi care aşteptau cu lingura-n aer semnul de cuminecare al Păstorului: „oamenii trebuie conduşi“. Adăugînd în şoaptă : „cei ca dumneata au datoria s-o facă“.

Ei bine, nici atunci şi nici acum n-am (avut) urechi pentru atari îndemnuri. Tot nu ştiu dacă-i bine sau rău, dar cel puţin am groapa gata.

Dan C. Mihăilescu
este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.