22 de ani de poezie

● Corpul T, revistă de literatură, nr. 2 / 2012.

Anul trecut, revista de literatură Corpul T – condusă de Alexandru Muşina şi Andrei Bodiu şi editată de Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov împreună cu Editura Tracus Arte – a avut ideea unei anchete prin care să stabilească un posibil top 5 al romanelor româneşti apărute din 1990 pînă astăzi. 59 de recenzenţi, cronicari şi critici literari, universitari şi redactori de reviste, inclusiv subsemnatul, au votat atunci astfel: 1) Trilogia Orbitor de Mircea Cărtărescu; 2) Pupa Russa de Gheorghe Crăciun; 3) Simion liftnicul de Petru Cimpoeşu; 4) Rădăcina de bucsau de O. Nimigean şi 5) Asediul Vienei de Horia Ursu. Anul acesta, Corpul T a cerut criticilor să aleagă şi cele mai bune cinci volume de poezie apărute după Revoluţie. Dacă la ancheta dedicată romanului au fost nominalizate 75 de cărţi, de data aceasta, cei 46 de critici literari şi universitari, majoritatea din generaţiile tinere, au nominalizat un total de 87 de volume avînd ca autori 54 de poeţi. Ca şi anul trecut, mi se par cam multe titluri nominalizate, dar, privind felul în care au fost distribuite voturile, topul se „rupe“ după primele poziţii, sugerînd un consens firesc, deşi destul de surprinzător. Ca să n-o mai lungesc, iată cele mai bune cinci volume de poezie ale ultimilor 22 de ani, aşa cum au reieşit din voturile celor care au dat curs invitaţiei revistei braşovene: 1) Levantul de Mircea Cărtărescu (97 pct.); 2) Ieudul fără ieşire de Ioan Es. Pop (96 pct.); 3) Arta Popescu de Cristian Popescu (52 pct.); 4) cartea Alcool de Ion Mureşan (50 pct.) şi Poemul care nu poate fi înţeles de acelaşi Ion Mureşan (37 pct.).

Cîteva lucruri sînt deja subliniate în textul introductiv al anchetei: cu puţine excepţii, cărţile nominalizate aparţin poeţilor din generaţiile anilor ’80-’90; o parte dintre autori revin şi în acest top al poeziei, după ce au fost prezenţi şi la proză: Mircea Cărtărescu (cîştigătorul absolut al ambelor anchete), O. Nimigean, Simona Popescu, Caius Dobrescu, Daniel Bănulescu şi Matei Vişniec; alţi scriitori, destui, fiind prezenţi, şi de data aceasta, cu mai multe titluri. Înainte de a formula propriile comentarii la acest top (unde, apropo, eu şi Marius Miheţ am fost cei mai apropiaţi de clasamentul final, nimerind exact patru din cele cinci titluri – asta în timp ce alţi repondenţi n-au nominalizat nici măcar un singur titlu din cele ieşite cîştigătoare), cred, totuşi, că rezerva exprimată de cei de la Corpul T, cum că acest top ar fi „semnificativ, dar nu definitiv“, dă dovadă de prea multă prudenţă. Nu cred că e loc de cine ştie ce surprize la o eventuală reluare în viitor a anchetei. În fine, dacă felul categoric în care primele două poziţii sînt ocupate de Levant şi Ieud nu mai lasă loc nici unui comentariu, cred, totuşi, că prezenţa în top 5 a celui de-al doilea volum al lui Ion Mureşan, Poemul care nu poate fi înţeles, volum uşor datat şi care rezistă timpului doar parţial, este cam exagerată. Asta şi în condiţiile în care Fugile postmoderne ale Angelei Marinescu, de pildă, se află abia pe locul 11. Dacă ar fi adunat punctele pentru toate cele cinci cărţi cu care este nominalizată, Angela Marinescu ar fi „sărit“ cîteva locuri bune. Cu mai multe cărţi decît Angela Marinescu, adică cu şapte, este prezent doar Alexandru Muşina (las că Budila – Express a fost publicat în anii ’80, iar un alt titlu este, de fapt, o antologie), lucru la fel de surprinzător, explicabil doar prin entuziasmul geografic, precum prezenţa lui Caius Dobrescu cu mai multe titluri la ancheta dedicată romanului. De altfel, urmărind felul în care s-a votat, se poate constata, în cel puţin cîte un caz, faptul că printre criterii s-au numărat gradul de rudenie, apartenenţa citadină, generaţională sau universitară. Mi se pare, aşadar, că Angela Marinescu este marea nedreptăţită a acestui top. Care, altfel, menţionează cărţi dintre cele mai speciale, unele inclasabile, precum Hexachordos şi Caragialeta de Şerban Foarţă, Psalmii lui Şt. Aug. Doinaş, Malul albastru şi Faţa şi suprafaţa ale lui Gellu Naum (dar nu şi Calea Şearpelui), Infernala comedie a lui Emil Brumaru, Lucrări în verde de Simona Popescu sau Orice. Uverturi & reziduuri de Sorin Gherguţ, dar şi volume mediocre precum La masă cu Marx de Matei Vişniec. Din cele 87 de cărţi nominalizate, 15 sînt de debut (sper că am numărat corect), patru au fost publicate postum (aparţinînd lui Gellu Naum, Marin Sorescu şi Aurel Dumitraşcu), iar un volum este colectiv (Pauză de respiraţie).

Lucruri interesante ne relevă acest top şi în ceea ce-i priveşte pe douămiiştii care, cu excepţiile de rigoare, se situează la coada clasamentului, pierzînd net în faţa maeştrilor. Alegînd exclusiv cărţile tinerilor, iată cum ar arăta un top 5 al generaţiei 2000, în urma acestei anchete: 1) Jucăria mortului de Constantin Acosmei; 2) Manifest anarhist şi alte fracturi de Marius Ianuş; 3) Ursul din containăr – un film cu mine de acelaşi Marius Ianuş; 4) Un anotimp în Berceni de Claudiu Komartin şi 5) Biographia litteraria de Radu Vancu. Cum unii poeţi sînt nominalizaţi şi punctaţi pentru mai multe titluri, ordinea lor ar fi aceasta: Marius Ianuş, Constantin Acosmei, Radu Vancu, Claudiu Komartin şi Dan Sociu. Am mai multe comentarii aici. În primul rînd, se confirmă statutul de cărţi cult ale Manifestului anarhist şi Jucăriei mortului, volum de debut ajuns recent la ediţia a IV-a, constant revăzut şi adăugit, astfel încît va putea aspira cîndva la statutul de opere complete; în timp ce Radu Vancu este cel mai nominalizat dintre tinerii poeţi, cu patru cărţi, părerea mea fiind că cea mai bună carte a sa este ultima, Frînghia înflorită, nenominalizată însă. Apoi, marii nedeptăţiţi la această categorie generaţionistă sînt, în mod inexplicabil, Dan Sociu şi Dan Coman, ca să nu spun că Teo Dună, spre exemplu, nici măcar nu e menţionat. Probabil că lucrurile încă nu s-au decantat suficient, dar mie tot mi se par curioase aceste opţiuni. Fetele sînt prea puţine pentru a încropi un clasament, aşa că doar le trec numele celor menţionate: Medeea Iancu, Crista Bilciu şi Ruxandra Novac, toate cu volumele de debut, singurele, de altfel, publicate pînă acum. Alte nume, intens vehiculate în cadrul generaţiei (precum Răzvan Ţupa, Adrian Urmanov, V. Leac, T.S. Khasis, Elena Vlădăreanu, Andra Rotaru sau Miruna Vlada, pentru a nu da decît aceste nume), nu primesc, de asemenea, nici măcar o nominalizare. Dar poate că e prea devreme.

În textul introductiv, revista Corpul T remarcă un lucru foarte trist: dintre poeţii votaţi în top 10 doar trei-patru sînt prezenţi şi în manualele de literatură. Să ai aşa poeţi şi să nu le vorbeşti adolescenţilor despre ei! Mare păcat!

Citiţi aici comentariul anchetei "22 de ani de roman" a revistei Corpul T.