Un policier inconștient

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Un policier inconștient jpeg

Anul acesta s-au împlinit 70 de ani de la moartea lui Maurice Maeterlinck. Autorul belgian va intra așadar în domeniul public în 2020. Scriitor inegal, nobelizat în 1911, cu o operă vastă exersată în mai multe domenii, acesta a rămas cunoscut în principal ca dramaturg. Însă cel pentru care teatrul va deveni o metaforă pentru vis, ba chiar un „templu al visului“ – idee stînd la baza unei concepții onirice asupra imaginarului dramatic, avansată în eseuri ce prefigurează o veritabilă poetică a inconștientului –, s‑a produs și ca prozator. Piesa de rezistență comisă din această ipostază poartă numele de Onirologie (Revue Générale, Bruxelles, iunie 1889).

Nuvela își împrumută motoul din Confesiunile unui opioman englez de Thomas de Quincey – „Of this at least I feel assured/ that there is not such things as/ forgetting possible to the mind“ – și pornește de la prejudecata protagonistului, întîlnită la mulți dintre noi, cum că nu există amintiri din copilărie, că nu le avem, la fel cum ni se mai întîmplă să spunem că nu avem vise doar pentru că nu ni le amintim. Cu alte cuvinte, un personaj decadent, maladiv, anonim, a cărui principală caracteristică pare să fie absența oricărei amintiri de atunci. Întrebare: își amintește careva dintre dumneavoastră ceva din copilăria mică? Poate spune cineva cu mîna pe inimă că a fost copil cu adevărat? Că mai are aceeași inimă ca atunci? Că undeva chiar s-a păstrat un rest, un sîmbure, că nu a ars tot?

Narațiunea la persoana I propusă de Maeterlinck se va constitui într-o explorare de pionierat a sensului ascuns al viselor și amintirilor uitate. În plină amnezie infantilă, se produce un eveniment, se deschide o ușă, trapa inconștientului. Într-o zi de octombrie, la 18 ani, tînărul, ce părăsise pentru o vreme orfelinatul din Massachusetts unde locuia de foarte mic, mutîndu‑se la mătușa unicului său prieten, se vede actor mut în trei secvențe succesive: o scenă seara într-o pădure „veche, adîncă și întunecoasă“, unde fiica gazdei își lasă inelul de aur să cadă într-un bazin, pentru a-l recupera imediat; pe urmă, un vis provocat de opiul din ultimele ore ale după-amiezii și, mai ales, de lectura imersivă (ce drog mai bun?) a poemului Hero și Leandru de Thomas Hood, continuată, pe firul viziunilor submarine, într-o scufundare hipnagogică „down and still downwards through the dusky green“. O rețea, așadar, pusă în valoare de elementul acvatic. Dar iată, pe scurt, visul: zbătîndu-se pe fundul unei fîntîni, personajul își revede, într-o oglindă „mai mult goală“, frînturi vagi din cea mai fragedă pruncie, zărește un chip de femeie țipînd, apoi o alta mai tînără, care îl salvează și îl poartă printr-un peisaj de furtună de-a lungul cheiurilor, cu mori de vînt și canale întunecate.

Relatarea visului este întretăiată de o serie de reflecții și glose prețioase privind însăși natura activității onirice, unele marcate italic, ca și cum ar fi vorba despre un tratat științific. Spicuiesc: „Visul este întotdeauna și exclusiv egoist; iar acest egoism este atît de intens, de orb și de convergent, încît anulează trecutul și viitorul“, deoarece „totul se actualizează în conștiința celui care doarme“, visul fiind o formă de prezent pur, etern, atemporal; „mintea visătorului este întrucîtva asemănătoare celei a unui copilaș, incapabilă de abstractizare, și unde orice idee devine imagine și orice gînd se transformă în act“; „judecata rămîne adesea intactă în somn, iar un vis poate părea comic“; „visul este aproape întotdeauna mut“; „întrepătrunderile de identitate din vise“ (adică mecanismul condensării despre care avea să vorbească un anume Sigmund) etc.

Mai departe, într-o anchetă existențială cu iz de policier, visul în cauză – numit mereu acel „anormal incident“ – se dovedește rememorarea unui „accident“ real din trecut. Lectura unei scrisori găsite la majorat îi revelează personajului că, la vîrsta de „patru luni și nouă zile“, a fost cît pe ce să se înece într-o fîntînă, de unde s-a văzut scos mulțumită „vitezei angelice a mamei“. Naratorul va merge în recunoaștere în orașul natal, Utrecht, să viziteze și verifice „teatrul visului“, într-o investigație psihanalitică pe bune, la propriu, la fața locului, nu pe divanul nu știu cui. Visul trezește, învie trecutul. Visul e opiu pentru trecut. Visul provoacă trecutul. Ajunge să îl creeze.

Să ne aducem aminte, visătorul își văzuse în oglinda visului cele mai îndepărtate amintiri din copilărie. Deja eram la un pas de a spune că visul este oglinda inconștientului. Pasul acesta îl va face, zece ani mai tîrziu, Sigmund Freud, analizîndu‑și propriile vise, fantasme, obsesii, complexe, idei -fixe, pentru a construi apoi un sistem socotit universal valabil.

Întreg textul anunță psihanaliza. Avem o reconstituire ce revelează un trecut refulat, memoria de mic copil. Totul, datorită unui vis declanșator. Totul, în numele unei „științe noi“ – de notat că prima traducere în franceză a Interpretării viselor s-a numit exact La science de rêves. Însă premonițiile psihanalitice ale lui Maeterlinck sînt superioare; onirologia înseamnă o știință cu adevărat nouă: personajul își află, via calea 100% regală a visului, niște zone de sub aisberg ajunse inconștiente, și încearcă să le înțeleagă. Nu e vorba despre terapie, căci tocmai descoperirea îl îmbolnăvește. Învață, dimpotrivă, să trăiască bine-mersi cu elementul disjunct, nu să-l anihileze. Contrar psihanalizei, scriitorul nu și-a fixat drept scop controlul inconștientului de către rațiune; pentru el, acesta formează o contralume în sine.

Nu avem vise doar pentru că nu ni le amintim?! Să împingem, oare, mai departe analogia și să spunem că nu avem amintiri din copilărie doar pentru că nu le visăm? Dar ele există undeva, într-un sertar închis cu lacătul pe dinăuntru, și duc o existență autonomă, într-o bulă de confuzie. Așteaptă doar un pretext pentru a fi descuiate de copilul din noi, care nu a murit niciodată, pentru simplul motiv că l-am uitat încuiat înăuntru. Să fie într-un vis bun!

Laurențiu Malomfălean este eseist și traducător.

Foto: wikimedia commons

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.