La începutul lunii aprilie, a avut loc a 43-a ediţie a renumitului tîrg de carte London Book Fair. Cum tîrgul nu este deschis publicului larg, nu m-am ciocnit de familii plictisite, păşind agale printre standuri, ochind cărţi la superofertă; m-am lovit mai degrabă de un amalgam de editori şi agenţi, cu jachete pestriţe şi ochelari cu ramă groasă. Îi vezi sorbind vin şi discutînd afaceri, încercînd să-şi promoveze oferta, vorbindu-ţi, într-o limbă de lemn, despre listele de noi achiziţii. În spatele lor, strălucesc panouri LED ce înfăţişează noile bestseller-uri şi apariţii editoriale semnate de Sheryl Sandberg, Terry Pratchett sau Neil Gaiman. La etaj, la cîteva sute de mese, mai ceva ca la speed-dating, agenţii literari stau de vorbă cu oameni de afaceri străini – chinezi, arabi, indieni –, în încercarea de a vinde şi de a cumpăra drepturi de autor.  

Cum fiecare ediţie este dedicată unei naţiuni, anul acesta marea sărbătorită a fost Coreea şi literatura sa tînără. Ca piaţă editorială, Coreea nu este foarte dezvoltată, are alte forme de entertainment, în special digitale, care depăşesc cu mult cititul ca formă de petrecere a timpului liber. Într-o ţară în care populaţia are wi-fi gratis la metrou, telefoane Samsung şi K-pop, întrebarea se pune cum poate cititul să facă competiţie unei oferte atît de variate de divertisment digital.

Desigur, aceasta a fost, ca şi în alţi ani, întrebarea centrală a tîrgului de carte, care, printr-o serie de conferinţe şi seminare, a încercat să aducă în centrul atenţiei o problemă mai veche, şi anume moartea printului şi impunerea digitalului. Deşi poate fi considerat un subiect deja arhidezbătut, lupta nu se poartă, cum multă lume ar crede, între ePub (format digital) şi cartea fizică. Toate editurile au abordat formatul audio sau eBook, avînd echipe întregi de oameni ce lucrează exclusiv pe platforme digitale – şi totuşi, vînzările sînt cu mult în urma altor industrii creative. Din păcate, cititul, ca experienţă individuală, duce o luptă multiplă, aflîndu-se în competiţie directă cu alte forme de divertisment colectiv: muzică, Internet, filme şi jocuri video.

Pentru a reuşi în această lume, calitatea şi creativitatea campaniilor de marketing sînt esenţiale. Ca orice altă formă de divertisment, şi cărţile reprezintă o afacere, şi pentru a vinde este necesar un efort suplimentar din partea editurilor. Avînd în vedere competiţia acerbă pe scena culturală, nu este îndeajuns ca, odată publicată o carte, să se organizeze o lansare şi eventual să se printeze şi un poster. Editurile încep să recunoască importanţa promovării unui produs cultural ce necesită o strategie de promovare susţinută în cadrul reţelelor online, pentru a atrage noi segmente de cititori. De exemplu, angrenarea comunităţilor de pe YouTube, Facebook şi Twitter, dezvoltarea campaniilor de marketing şi PR-ul alternativ, investirea într-un design interesant, contactarea liderilor cu influenţă în anumite comunităţi – toate sînt metode relativ noi şi cumva necompatibile cu cercurile elitiste în care se învîrt agenţii şi editorii literari. Marile edituri din lume, Penguin Random House, HarperCollins, Pearson şi altele, au îmbrăţişat deja aceste forme de promovare a brandului şi a produselor proprii şi s-au bucurat de rezultate foarte bune. Cu toate acestea, o mare parte din lumea editorială este încă în perioada de negare, ignorînd furtuna digitală din jurul său şi refuzînd să accepte schimbarea.

Poate şi de aceea, self-publishing-ul, acţiunea de a-ţi publica singur cartea, ca autor, de obicei în format digital, a căpătat deja amploare. Avantajele sînt nenumărate: autorii primesc pînă la 70% din preţul de pe Amazon al cărţilor, au libertate totală cînd vine vorba de marketing, publicitate şi evenimente, şi nu trebuie să accepte designuri clişeice pentru postere şi coperte. Succesul acestui model nou a ajutat lumea editorială să se schimbe încet, luînd exemplul caselor de discuri ce publică trupe care deja s-au afirmat prin eforturi proprii, în loc să caute, să formeze şi să promoveze talente încă necunoscute. Avantajul reţelelor de social media constă în exprimarea democratică şi în metodele de captivare virale, care se pot pune în practică fără a accesa fonduri şi resurse astronomice. Creativitatea şi curajul stau la baza noilor metode creative de marketing şi PR cultural, care, odată înţelese şi bine aplicate, depăşesc cu mult rezultatele metodelor de promovare tradiţionale. La London Book Fair s-a insistat pe dezvoltarea abilităţilor digitale şi a recrutării tinerilor cu pontenţial creativ, precum şi a restructurării lumii editoriale pentru a introduce mai multă flexibilitate şi cunoştinţe de social media. Într-un final, pentru a supravieţui, editurile trebuie să investească timp şi efort în crearea unei identităţi de brand şi a unei conexiuni cu cititorii; un rezultat care nu se poate obţine decît printr-o coborîre voită de pe piedestalul cultural şi o implicare activă în universul pestriţ al platformelor digitale.

În ceea ce priveşte prezenţa şi eforturile de promovare a României la acest tîrg, activităţile ICR Londra au avut drept tematică reafirmarea figurii istorice a lui Constantin Brâncoveanu. Invitatul de onoare din acest an a fost Nicolae Manolescu care, alături de Varujan Vosganian, a analizat importanţa iniţiativei de succes a Editurii Plymouth University Press de a traduce 20 de opere canonice româneşti, în limba engleză. Un alt eveniment central a fost introducerea pentru prima dată a cărţilor scrise în limba română pe piaţa din Londra. Lansarea acestei iniţiative a avut loc în cadrul librăriei European Bookshop, o mică enclavă internaţională plasată în centrul urbei, la două minute de faimosul Piccadilly Circus. De acum, românii din Marea Britanie, precum şi cei interesaţi de limba şi literatura română vor avea ocazia să cumpere cărţi şcolare şi de literatură, în cadrul acestei librării europene.

Un alt eveniment notabil din agenda ICR a fost discuţia dintre Ioana Pârvulescu, Marica Bodrozic (Germania) şi Katri Lipson (Finlanda), trei scriitoare care se numără printre cîştigătorii prestigiosului Premiu pentru Literatură al Uniunii Europene, acordat anul trecut. Autoarele au fost însoţite de jurnalista BBC Rosie Goldsmith, cunoscută pentru sprijinul oferit literaturii contemporane şi pentru eforturile sale de a promova scriitori cît mai diverşi, nu doar englezi. Aceasta s-a arătat în mod special interesată de experienţa şi expresia unei vieţi artistice trăite în timpuri potrivnice.  

Printre invitaţii ICR din acest an s-au mai numărat Alistair Ian Blyth, unul dintre cei mai prolifici traducători de carte românească în limba engleză, şi Mihai Mitrică, directorul Asociaţiei Editorilor din România. Cum totul e bine cînd se termină cu muzică, discuţiile despre piaţa de carte românească şi eforturile de promovare a literaturii noastre au fost încheiate cu un recital de caval şi cobză al grupului Trei Parale.  

Claudia Toia a studiat literatura engleză la University College din Londra, iar în prezent face un internship la BBC.