despre modelul turistic elveţianPoate că avem un număr relativ bun de turişti vara pe litoral, dar atîta timp cît asta nu priveşte şi cultura, turismul rămîne o afacere mică şi nesigură. Or, la noi taman vara cultura hibernează. Vara ne vin cei mai mulţi turişti, dar vara teatrele sînt în vacanţă, galeriile de artă şi muzeele sînt închise sau rămîn doar cu expoziţiile permanente, librăriile şi cinematografele păstrează premierele pentru toamnă, concertele sînt şi ele programate după 1 septembrie, iar festivaluri de muzică de gen sau alte evenimente inedite nu avem. Ce a oferit Bucureştiul turiştilor săi în lunile verii? Expoziţia Umbre şi lumini de la Muzeul Naţional (o foarte fericită întîmplare) şi Cow Parade. Litoralul a mai avut Stuffstock-ul. (Nu pun la socoteală festivalurile cu cinci trupe şi party-urile de la mare cu trei DJ.) Dacă vă trece prin cap că nu se poate vinde cultură turiştilor vara, în vacanţă, alungaţi acest gînd. Voi încerca să vă descriu mai jos modelul elveţian al turismului cultural estival. Şi, nota bene, numai luna august şi, evident, doar ce am apucat eu să cunosc .În orice aeroport sau gară unul dintre primele lucruri pe care le vezi este Biroul de informaţie turistică de unde îţi poţi procura gratuit harta oraşului, un ghid al tuturor obiectivelor turistice (prezentare completă, adresă, mijloace de transport, acces scaun cu rotile, orar, ghid, tarife şi tipuri de reduceri, cafenea, magazin), programul tuturor manifestărilor culturale ale verii (festivaluri, concerte, premiere, lansări) şi, la cerere, funcţionara drăguţă de la ghişeu îţi face cel mai optim program/traseu cultural în funcţie de ce vrei să vezi, timpul pe care îl ai la dispoziţie sau de posibilităţile financiare. (Căci cultura este unul dintre cele mai scumpe lucruri din Elveţia: un bilet de cinema costă aproximativ 15 euro, intrarea la muzee poate ajunge şi la 20 de euro, iar biletul la concertul cu Iggy Pop, de pildă, a fost 90 de euro.) Filozofia e simplă: odată venit, turistul să dispună de o ofertă culturală cît mai variată şi mai atractivă pentru a rămîne şi a cheltui cît mai mult. Un panou publicitar în aeroportul Zürich - oraş unde există, parcă simbolic, Muzeul Banilor şi Muzeul Turismului - rezumă tot: sub fotografia unor tineri cu cearcăne cît jumătate din faţă scrie: Sleep when you'll get home!Odată ajuns pe străzile oraşului, la fiecare intersecţie ai indicatoare către muzee şi panouri cu harta oraşului. În Winterthur, de pildă, poţi opta pentru un bilet special pentru intrarea la muzee care include şi transportul cu un microbuz. Dacă nu te încîntă festivalul de dans (swing, salsa şi tango), ce să vezi în Winterthur, un orăşel de nici o sută de mii de locuitori? Măcar Muzeul "Am Römerholz", colecţia privată a lui Oskar Reinhart cu peste 200 de lucrări, unde poţi admira de la Cranach, Bruegel, Delacroix şi El Greco, la Manet, Cézanne, Cuno Amiet, Monet, Van Gogh etc. Colecţia "Reinhart" este un adevărat "dublu" al impresioniştilor de la Musée d'Orsay. Highlights: Stîncile de cretă de la Rügen al lui Caspar David Friedrich, cele 80 de Capricii ale lui Goya şi discretul Portret de femeie în negru al lui Paul Basilius Barth, probabil cea mai frumoasă femeie tristă pictată vreodată. De altfel, Colecţiile "Reinhart" din Winterthur şi "Rosengart" din Lucerna sînt două dintre cele mai valoroase colecţii private din lume, aceasta din urmă expunînd mai mult moderni: Matisse, Klee, Braque, Kandinski, Miró ş.cl. Prima lecţie: nu trebuie să te mire dacă vei găsi cîte trei muzee chiar şi în sate alpine de cîteva mii de locuitori, cum e Appenzel sau Murten, unde sărbători populare fastuoase ţin loc de concerte sau festivaluri.Zürich-ul are nu mai puţin de 36 de locaţii de artă şi cultură, dintre care 17 muzee de artă plus, bineînţeles, Cafeneaua "Voltaire", repusă în circuit abia anul trecut şi unde în această vară a expus celebrul H.R. Giger, de origine elveţiană (premiat cu Oscar pentru visual effects în seria Alien), care are o cafenea extravagantă şi un muzeu ce-i poartă numele în Castelul Gruy