Enescu 22 – real şi virtual

Oltea ŞERBAN-PÂRÂU
Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Enescu 22 – real şi virtual jpeg

Concluzii, perspective, succese şi eşecuri. Ce urmează după această ediţie? Sîntem captivi într-o vreme şi o lume care solicită verdicte cît mai clare. Nici o instanţă din această lume nu poate decide însă cu fermitate în privinţa aprecierii unui act artistic. Pentru că aici vorbim despre percepţii, despre emoţii, despre faptul că dacă toţi am înţelege acelaşi lucru la finalul unui concert, atunci nu ar mai fi vorba despre muzică, ci despre ceva mult mai asemănător cu matematica.

Aşadar – palierele real şi virtual în privinţa ediţiei a 22-a a Festivalului Enescu se pot decodifica în mai multe straturi pe care le voi parcurge în aceste rînduri, într-o încercare de survol a recent încheiatului eveniment care are, totuşi, şi ceva incontestabil: acum, la peste o jumătate de secol de cînd s-a înfiinţat, este cel mai important eveniment cultural românesc cu vizibilitate internaţională inventat vreodată. 

Anul acesta a fost un festival cu foarte mult Mahler, Bruckner, cu Richard Strauss, un festival în care organizatorii au încercat, aşa cum au pus alături orchestre şi coruri româneşti şi mari orchestre străine, să pună alături de muzica lui Enescu, scrisă în prima jumătate a secolului trecut, marea muzică pentru orchestră scrisă aproximativ în aceeaşi perioadă, la final de secol XIX, început de secol XX, tocmai pentru a asculta aceste lucrări şi aceşti interpreţi într-o manieră sincronă. 

Poate a fost un pic cam mult pentru publicul nostru de festival, dar acea lume, care doar în mică măsură vine în timpul anului şi la stagiunile de la Sala Radio sau de la Ateneu, dar vine la Festivalul Enescu, a ascultat cu multă curiozitate aceste lucrări ample, impresionante, dar nu foarte uşor de receptat. Tocmai această îndrăzneală în programare, faptul că s-a cîntat multă muzică scrisă în secolul XX, deşi nu neapărat modernă, a fost răsplătit pozitiv. S-au vîndut multe bilete, au fost mulţi oameni în săli, foarte mulţi tineri şi, în final, nu mai este relevant dacă aceştia din urmă au avut bilete sau au găsit soluţii studenţeşti pentru a participa, măcar după pauză, la aceste concerte. Important este că au fost mulţi spectatori, pentru că este un festival finanţat majoritar din bani publici care trebuie să ajungă la public. 

Anul acesta, festivalul a ajuns la publicul din sală, la publicul Radio România Cultural şi Muzical prin transmisiile radio, în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, la publicul de televiziune şi tot mai mult, la această ediţie, la publicul captiv pe Internet. 

Latura senzorială a muzicii este poate cea mai importantă. Iar această latură nu poate fi suplinită de contactul virtual. A utiliza mijloace de intermediere din această zonă pentru a atrage public este însă esenţial în zilele noastre. Am văzut tot mai mult public tînăr interesat de această muzică a ultimei sute de ani care, într-adevăr, la primul impact este mai dificil de înţeles şi de ascultat. Dar aceşti tineri curioşi şi care caută să afle în avans pe YouTube cum sună o muzică, despre ce este vorba, reprezintă un public care are potenţial în această direcţie. Sînt însă lucruri care nu se întîmplă de azi pe mîine. Preluarea video online, foarte dezvoltată la actuala ediţie, a făcut diferenţa şi a atras foarte mult publicul tînăr, care a venit probabil iniţial din curiozitate, dar dacă i-a plăcut a rămas fidel transmisiunilor în

. Unii s-au dus şi la cinematograf, unde s-au transmis video live unele dintre concerte, dar în acest caz nu putem vorbi despre un succes similar cu cel al operei. 

Noutatea absolută a acestei ediţii a fost achiziţionarea unui public nou, alternativ, esenţial pentru ca festivalul să ajungă la cît mai mulţi şi să dureze în viitor. Vorbim deja despre un public pentru sală, un altul pentru Piaţa festivalului, unde au loc concertele gratuite în aer liber, un altul pentru transmisiile în

online, acestea din urmă îndreptîndu-se către tinerii care deja nu mai pot aborda imaginea şi sunetul separate, nici chiar în cazul muzicii clasice. 

După ediţia anterioară se vorbea cu regret despre faptul că acum vor fi mai puţine concerte din cauza tăierilor bugetare. Acum, unora programul li s-a părut prea dens. Totuşi, să nu uităm că nimeni nu este obligat să vină la toate concertele. Logica acestui tip de programare este cea firească pentru orice festival, care presupune că sînt oameni care vin la concertele camerale, alţii care vin doar la cele de la miezul nopţii, dar şi alţii care au cîte două abonamente şi fac o cură intensivă de muzică clasică. Cei care au ajuns la toate sau la trei sferturi dintre concerte nu sînt sigură că se pot lăuda cu această performanţă decît strict matematic, pentru că puterea de concentrare se pierde în astfel de situaţii. Dar iarăşi avem parte de acele percepţii diferite, chiar contradictorii. 

Un festival este conceput de mai multe persoane: un director de festival, un director artistic, un preşedinte de onoare… Despre ce s-a întîmplat în epoca recentă, numai de bine: Holender a făcut foarte mult pentru Festivalul Enescu, atît prin a susţine aducerea de mari orchestre, cît şi pentru a menţine atenţia, printr-o insistenţă permanentă, asupra legăturii între muzica lui Enescu, marile orchestre şi România. 

Formula Zubin Mehta, preşedinte de onoare – Vladimir Jurowski, director artistic sună foarte bine. Mehta a fost legat de festival încă de la primele ediţii şi este o personalitate incontestabilă, care girează excelenţa în selecta lume a muzicii clasice. Jurowski este un mare dirijor şi un muzician care s-a aplecat asupra muzicii enesciene, prezentînd-o pe marile scene ale lumii. Organizarea, inclusiv repertorială, a unui astfel de festival ţine, pînă la urmă, de cei de aici, de Artexim, de directorul acestuia, Mihai Constantinescu, cel care de cel puţin 25 de ani menţine acest complicat eşafodaj în funcţiune, generînd aprecieri superlative ediţie după ediţie. Iar în 2015, acestea s-au născut atît din realitatea concretă a sălilor de concert, cît şi din multiplele dezvoltări virtuale, de neocolit în zilele noastre.  

Oltea Şerban-Pârâu este doctor în muzicologie, directorul Centrului Cultural Media Radio România şi al Orchestrelor şi Corurilor Radio.  

Foto: A. Gîndac

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.