The New York Times, 21 iulie 2011

Ciprian Mureşan este unul dintre cei mai bine cotaţi artişti contemporani de la noi. Cea mai recentă expoziţie a sa poate fi văzută pînă pe 12 august la galeria David Nolan din New York. Criticul de artă Holland Cotter (laureat în 2009 al premiului Pulitzer) a mers la David Nolan Gallery, i-a plăcut ce a văzut şi a scris în The New York Times despre show-ul lui Mureşan, pe care îl consideră, alături de Mircea Cantor şi Şerban Savu, „unul dintre tinerii artişti români remarcabili care erau adolescenţi în 1989, şi apoi adulţi în timpul perioadei de politici confuze şi idealuri dezamăgite care a urmat. Nu e surprinzător că utopia apare în arta lui Ciprian Mureşan doar în forme ambigue. (...)

Într-un video din 2011, vedem călugări în robă într-un scriptoriu. Nu transcriu texte religioase, ci desenează copii după ilustraţii din albume de artă: o pictură abstractă de Malevici, alta de Mondrian, o fotografie de Joseph Beuys. Toţi cei trei sînt nişte celebri artişti utopici; arta lor are statutul sfintei scripturi. Inutil să menţionăm că abordarea dlui Mureşan nu e defel reverenţioasă. Călugării, aflăm în cele din urmă, nu sînt călugări; sînt prietenii artişti ai dlui Mureşan. Majoritatea imaginilor pe care le copiază provin dintr-un catalog al operei conceptualistei americane Elaine Sturtevant, care a făcut carieră recreînd arta altor artişti, mai ales a superstarurilor masculine, cu intenţia, printre altele, de a sparge miturile originalităţii şi geniului. Dl Mureşan îi duce demersul mai departe, printr-un video cu artişti care fac copii după reproducerile pe hîrtie ale recreărilor dnei Sturtevant, derivate la rîndulor lor din reproduceri pe hîrtie ale originalelor.“