Matisse şi Iisuşii mei

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Matisse şi Iisuşii mei jpeg

Recent, am citit catalogul unei expoziţii intitulate „O paletă de obiecte“, titlu ce reia formula lui Aragon din cartea dedicată lui Matisse, al cărui intim a fost Theodor Pallady: a existat între ei o afecţiune ce nu s-a dezminţit. Pallady, care împărtăşea pasiunea lui Matisse pentru obiecte, i-a oferit celebra bluză românească, atît de des reluată, încît la Beaubourg i s-a consacrat chiar o expoziţie. Vizitînd-o, mi s-a impus o referinţă muzicală: temă cu variaţiuni. Matisse utiliza o metaforă teatrală afirmînd că „obiectul este un actor: un bun actor poate juca în piese diferite, un obiect poate juca în zece tablouri diferite un rol diferit“. Cameleonismul actorului face parte din vocaţia sa, cameleonismul obiectului rezultă din activitatea pictorului, regizor implicit care-i atribuie sarcini şi poziţii distincte. În pictura clasică, intervenţia artistului rămînea mai discretă, iar natura moartă, îndeosebi cea olandeză, combina obiectele cotidiene cu cele simbolice, a căror lectură, în epocă, era familiară privitorului. Simbolică sexuală, simbolică metafizică, dar mereu integrată într-un ansamblu concret, savant organizat. Apoi, la Chardin, obiectele au fost tratate ca embleme familiare, fără alte conotaţii, căci ele fixează o stare sau desemnează un personaj fără alte referinţe decît acelea ale clipei, ale prezentului. Chardin e un precursor al lui Morandi, care, două secole mai tîrziu, nu trăia decît printre sticle şi ibrice, care îi erau partenerii privilegiaţi. De viaţă şi de artă. La Cézanne, obiectele îşi afirmă o autonomie ce nu produce o simbioză similară: ele sînt libere, surse de inspiraţie şi nu de convieţuire. Nedispunînd de acelaşi statut de protagonişti, fără a fi însă reduse la o banală figuraţie, obiectele la Matisse acompaniază personajele; ele revin, dispar, ca la Pallady. Cîtă înrudire! La Picasso sau Braque, de asemeni, dar, de astă dată, ele constituie un adevărat vocabular – ghitare, pipe, pahare –, vocabular lipsit de diversitatea cultivată la Matisse. Însă toţi aceşti pictori moderni ar putea semna splendida declaraţie de fidelitate faţă de obiecte care, recunoaşte Matisse, i-au dirijat „spiritul către tot ceea ce (ele) au traversat pentru mine şi cu mine…“ Obiectul ca partener frecvent mobilizat, sursă a unui dialog pe care pictorul îl cultivă şi opera îl înregistrează. Seducţia provine din această permeabilitate comunicativă între cei doi termeni: ei şi-au servit de parteneri. Obiectele îl privesc şi Matisse le răspunde.

Definiţia obiectului, conform remarcilor lui Baudrillard, implică maniabilitatea: posibilitatea de a-l situa în spaţiul privat, de a-l deplasa şi de a-l utiliza pentru diverse ocupaţii materiale. Un calificativ secund ar fi determinat de proporţiile obiectelor, care nu trebuie să depăşească dimensiunile omului pentru a fi considerate ca atare… alţi parametri pot fi evocaţi. Ce statut însă putem acorda acelui splendid kouros în ghips pe care Matisse l-a transportat cu el de la Paris la Nisa pe timp de război? Şi ce statut atribuia Freud zecilor de statuete antice care-i populau biroul? Statuia e un dublu „obiectiv“, nu doar un obiect de ale cărui atribute beneficiază uneori. Ea poate fi maniabilă, mobilă, dar ce o defineşte, în accepţia clasică, e tridimensionalitatea de care dispune. „Să nu-ți faci chip cioplit“ – alertă ce indică pericolele pe care statuia le comportă: confuzia cu omul. De aceea, mulţi regizori au constituit-o în orizont utopic pentru actorul viitorului. Corp de piatră, corp de carne, astfel îşi intitulează Monique Borie cartea pe care o consacră acestei fascinaţii.

Picasso a privit măştile africane, Giacometti statuile din Ciclade, Matisse pe cele ale Greciei clasice… Dialogul cu obiectele e mai oblic şi mai enigmatic decît acela, direct şi elocvent, angajat cu aceste dubluri ale omului. Asemenea practici m-au încurajat în relaţia pe care am instaurat-o cu Iisuşii care, în casă, îmi servesc de parteneri.

Dispun de mulţi Iisuşi, nu în numele unei voinţe profane de a-i colecţiona, nici al unei credinţe în căutare de suport. Nicicum. Am făcut-o în numele dorinţei de a mă regăsi zilnic în intimitatea acestui personaj care îmi furnizează cotidian exemplul unei vocaţii şi al martiriului pe care împlinirea ei îl reclamă. Vocaţia implică dăruire şi sacrificiu: e ceea ce, pe pereţi, Iisus fără încetare îmi aminteşte.

La origine se situează gestul unui prieten, Daniel Medvedov, care în Venezuela mi-a oferit primul Iisus baroc… acest Iisus „ce a făcut el din mine“, aş putea spune ca Matisse. Cu capul uşor înclinat, el nu mă priveşte, dar mă invită să-l însoţesc în solitudinea lui. Din cauza condiţiilor climatice, la un moment dat policromia i-a fost ameninţată şi, atunci, neliniştit, l-am îngrijit asemeni unei rude intime, pasager bolnave, dar fără ca diagnosticul vital să-i fie pus la încercare. Acum e salvat. Şi, de pe zidul casei, El mi se adresează împreună cu America Latină, orizont de iubire şi atracţie a tinereţii mele. Alicia, Claudia, Daniel… statuia poartă nu doar însemnele rănilor canonice, ci şi pe acelea ale prieteniilor stinse, însă nu uitate. Iisusul venezuelean aso­ciază condiţia christică şi biografia celui pe care, de ani de zile, l-a însoţit.

Brook vorbeşte despre complementaritatea între teatrul sacru şi teatrul brut, popular, puternic pentru că e brutal şi neșlefuit, teatrul urgenţei, teatrul ime­diat. Celălalt Iisus e un Iisus „brut“ în sensul brookian al cuvîntului, Iisus de pescari găsit în Chile. Sculptat rudimentar cu cuţitul, pictat în alb şi roşu, El afirmă meritele „artei naive“ în ce are ea mai intens şi mai dramatic, ca la Cimitirul Vesel de la Săpînţa. La ţară, îl am sub ochi şi, între veghe şi somn, ce mă atrage la el e gaura cioplită unde o mică piatră însîngerată serveşte de substitut al inimii ce se agită sub impactul mării, metronom al pescarilor departe de ţărm şi casă.

Cel de-al treilea Iisus are o origine, e semnat de George Apostu şi dăruit de Andrei Şerban. Un Iisus fără braţe, un trunchi ce evocă poziţia crucificării, crisparea ei, dar fără a-i oferi imaginea, prezenţa esenţială, eliberată de referinţe explicite. Iisusul acesta îl iubesc fiindcă e ars, marcat de limbile focului care i-au calcinat trupul… cît mă atrag asemenea expresii ale suferinţei! Mihai Oroveanu mi-a povestit că atelierul lui Apostu a ars şi că acesta a încercat să şteargă cicatricile incendiului, dar că el, Mihai, l-a sfătuit să-şi lase Iisuşii arşi. Accidentul nereparat le-a acordat o dimensiune altundeva absentă: ei au traversat nu doar martiriul răstignirii, ci şi proba focului. Ambele reunite.

Apoi, în jurul acestui soclu triadic, s au reunit alţi Iisuşi veniţi din orizonturi diferite, din epoci îndepărtate. Iisuşi merovingieni oferiţi de tatăl anticar al unei prietene, Iisuşi achizionaţi în Polonia, Iisuşi sud-americani sau din teritorii vecine, ei s-au constituit într-o familie graţie căreia călătoresc şi totodată mă înarmez. Ei îmi apar ca o invitaţie la rezistenţă împotriva ameninţărilor din jur şi totodată îmi provoacă emoţia artei supreme, graţie acestor corpuri ce poartă stigmatele crucificării fără a-şi deteriora splendoarea fizică. Un corp nedistrus şi nedeformat, un corp exemplar. Iisuşii se constituie într-o călăuză intimă, nu o călăuză autoritară, ci una personală, aleasă. „Ce au făcut ei din mine?“, mă întreb, ca Matisse, în serile cînd mă regăsesc în compania lor.

Îi privesc, îi plasez în spaţii diverse, în birou sau în camera de culcare, nu mă despart de ei şi de aceea, de curînd, la o licitaţie, fără să-mi dau seama, tot Iisuşi am cumpărat. Dar atunci am simţit un pericol: în această adunare personală de Iisuşi, am inoculat criteriul estetic. Caut abuziv frumosul acolo unde sacrul trebuie să fie primordial. E timpul, mi-am zis, să mă refugiez şi să nu-mi mai înmulțesc Iisuşii privaţi, pentru a aştepta Iisusul care-mi va servi, ca la început, drept partener spiritual şi nu doar artistic. Şi de aceea, azi, mă reconciliez cu mine însumi graţie unui Iisus din Europa Centrală, fără braţe, nici cruce, dar cu picioarele ţintuite. Cuiele de două secole au rămas împlîntate acolo.

Iisuşii mei au acelaşi statut ca statuile cu care au dialogat marii artişti, ei sînt asociaţi propriei mele biografii, însă nu doar ca referinţe sacre. Îi iubesc ca personaje dăruite unei cauze fără ca aceasta să fie identificată: de aceea ei sînt disociaţi de cruce. Ea e absentă şi aceasta îi eliberează, căci crucea se constituie într-o invizibilă persistenţă mnemonică şi astfel Iisuşii mei se afirmă ca figuri ale intransigenţei în numele unei credinţe al cărei simbol nu e prezent. Ei nu sînt prizonieri ai unei credinţe, ei sînt cavaleri ai nevoii de salvare prin asocierea la o cauză ultimă, superioară. Chiar şi cu preţul martiriului.

Iisuşii aceştia, cum spune Matisse, îmi sînt parteneri indispensabili, în numele a ce au traversat cu mine şi pentru mine. Noi am coexistat. Ei mă însoţesc şi eu îi reunesc în incinta unui apartament parizian: „paleta de Iisuşi“. 

George Banu este critic de teatru.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.