Începutul şi ne-sfîrşitul operei

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Începutul şi ne sfîrşitul operei jpeg

Două expoziţii la două capete ale lumii îşi răspund: „L’Ineffacé“ la Institutul Memorii ale Editurii Contemporane (IMEC) în Normandia şi Unfinished la MoMA din New York. Ele rezonează şi invită la o meditaţie inspirată de conceptele care le inspiră: gîndirea unei expoziţii persistă uneori dincolo de operele expuse, mai ales atunci cînd acestea nu sînt exemplare. Nu pot să uit nici descoperirea Vanităţilor, nici pe aceea a cabinetelor de curiozităţi sau a peisajelor alegorice. Nuclee figurative se constituie şi persistă mnemonic, devin repere… precum cele două revelaţii recente.

În Normandia, o splendidă mînăstire abandonată a fost convertită în adăpost al arhivelor aparţinînd protagoniştilor literaturii moderne, de la Artaud la ­Barthes şi de la Genet la Duras sau atîţia alţii. Aici am răsfoit mai demult carnetele lui Patrice Chéreau sau am consultat paginile lui Alain Robbe-Grillet. De astă dată, un eseist inspirat, Jean-Chris­tophe Bailly, invită la o călătorie în arhivele „episodice“ ale creatorilor pornind de la petice de hîrtie disparate, de la foi nervos înnegrite, de la ceea ce captează „gîndirea“ în act – acea „work in progress“ proprie unui artist. Peregrinam în sala centrală a mînăstirii oprindu-ne în faţa a ceea ce nu marchează încă debutul unei opere, ci presimțirea ei şi perspectiva programului ce abia se întrevede. Căutarea unui titlu la Maurice Pons, organizarea unei structuri la Michel Vinaver… E schiţa unui început. Ici şi colo, savant dispuse, pagini rupte care se ataşează acestui concept ce prezidează expoziţia: „l’ineffacé“ – „neștersul“. El capătă azi sensul unei persistențe ce evocă o altă epocă, abandonată, aceea a hîrtiei manuscris şi nu a actualelor ecrane translucide refractare unor asemenea inscripţii fugitive, disparate. Ecranele uitării şi ale dispariţiei. O simplă manevră greşită, ca a mea odată, de tristă amintire, ne face să pierdem imagini unice sau scrisori rare. „L’ineffacé“ – reziduu al mîinii care scrie şi al inspiraţiei care îşi gravează fulgerarea instantanee.

Aceste reziduuri poetice dispuse conform criteriilor unei compoziţii muzicale, dansante chiar, seduc şi prin eteroclitul lor, căci ele, adesea, pe aceeaşi foaie, conjugă litere și desene, versuri şi cercuri. Ele atestă o ezitare preliminară şi o incertitudine de poziţionare: gîndim în vorbe şi figuri totodată. Van Gogh nu-i expedia oare lui Theo epistole unde desenul restituia grafic pictura pe care tocmai o terminase şi pe care, la rîndul lor, cuvintele o descriau cu o pasiune febrilă? Procesul intentat, pe bună dreptate, de către urmașii lui Artaud editoarei operelor complete, ­Paule Thévenin, viza tocmai excluderea din manuscrise a imaginilor creionate: manuscrise invalide, amputate! Yannis Kokkos, prezent în expoziţia normandă, mi-a expediat misive pe care le-am înrămat tocmai pentru că aliau cuvîntul şi crochiul. Exemplele abundă. Şi de aceea termenul folosit de Walter Benjamin le convine: „imagini de gîndire“. Gîndire în mişcare, gîndire care se caută şi îşi descoperă expresia în gestaţie ca pe pagina unui carnet aparţinînd unui pictor japonez din secolul al XVIII-lea: fără frontiere, artistul migrează de la notaţia plastică la caligrafia clasică. Metaforă a indeciziei de moment, a călătoriei ce nu-şi suspendă dinamica, ci, dimpotrivă, şi-o asumă explicit.

Circulînd aici, ca şi mai demult în spaţiul legendar al Fundaţiei Bodmer de la Geneva, unde se acumulează manuscrise din alte vremuri, de la Galilei la Tolstoi, de la Cehov la Kafka, fără nici o expertiză savant grafologică, o convingere mi se impune: privindu-le, sîntem confruntaţi cu adevărate „embleme de identitate“. Ele nu permit revelarea unor vocaţii secrete şi nici nu invită la analize poliţiste, nu, ele ne indică pulsiunea unui act, modul de a-l exersa, de a-l împlini mereu în aceleaşi condiţii, nedeviind de la focarul central ce-l defineşte pe fiecare artist. Privesc rîndurile nevrotic microscopice ale lui Walter Benjamin sau ale lui Philippe Lacoue-La­barthe care, nici unul, nu lasă un milimetru de pagină gol. Horror vacui e aici absolută. Iată un mod de a-ți organiza gîndirea, de a o formaliza fără a menaja nici un centimetru disponibil! Scriitura miniaturală, aproape caligrafiată obsesiv, mi se pare a fi o constantă generală. În schimb, pe manuscrisele lui Mozart notele se înscriu precipitat ca şi cum opera pe cale să se creeze impune un ritm atît de veloce că mîna nu-l poate urmări. De aceea soţia îi va recopia creaţiile, la fel ca soția lui ­Bach sau a lui Dostoievski. Un manuscris al lui Adamov expune, dimpotrivă, dezordinea artistului agitat, în timp ce o pagină a lui Barthes, îngrijit caligrafiată, îi confirmă liniştea interioară. Şi cum să nu ţi se înlăcrimeze ochii privind o bucată de hîrtie ascunsă în pantalonul de puşcăriaş al lui Genet, care reia răspunsul de o demnitate exemplară al lui Mozart, cînd, după premiera la Don Giovanni, împăratul îi spune condescendent: „Prea multe note“? „Nici una în plus, sire“, îi răspunde muzicianul pe care Genet, acuzat şi el de „abuz de cuvinte“, şi-l adoptă ca aliat. „Precizia, mereu precizia“, conchide autorul Cameristelor.

La New York, la MoMA, sînt reunite, sub vocabula „unfinished“, opere plasate sub semnul „ne-sfîrşitului“, al neterminării ca program sau condiţie. Opere care rămîn deschise, adevărate „bouches d’ombre“ capabile să respire tocmai pentru că sînt nedesăvîrşite. Nu eşecuri, ci dimpotrivă, realizări suspendate al căror orizont nu se închide. De la Leonardo şi Michelangelo la Delacroix sau Picasso, spaţiile incomplete, figurile nedesăvîrşite, siluetele doar schiţate captivează ochiul şi atestă totodată întreruperea creaţiei, dar şi umanitatea artistului. Umanitate ce-şi recunoaşte fie oboseala, fie melancolia ce-i interzic să continue. În „ne-sfîrşirea“ operei îi putem recunoaşte prezenţa, îi putem resimţi îndoiala cronică sau abandonul accidental. Creator prezent dincolo de semnătura obişnuită, sistematic depusă pe pînză sau înscrisă pe piatră. În teatru, Woyzeck de Büchner nu e oare textul cel mai modern tocmai pentru că e… neterminat? Iar simfonia lui Schubert nu ne atrage tocmai graţie titlului ce-i atestă condiţia: „neterminată“? Şi cum să nu evoc scena în care Jacques Copeau, admirator al marelui reformator Gordon Craig, asistă la defilarea schiţelor pe care acesta i le prezintă însoţite de un unic comentariu obsesiv: „Neterminat“. „Ne-sfîrşitul“ defineşte un statut particular al operelor, dar astfel e şi proba unei relaţii cu opera rămasă „deschisă“, pentru a relua vechea formulă a lui Umberto Eco.

Artistul academic s-a distins secole de a rîndul prin dorinţa de a „sfîrşi“ opera, dar a o sfîrşi, spunea Nathalie Sarraute, printr-un joc de cuvinte, înseamnă şi a o „omorî“. „Achever“ – a termina şi a ucide, reunite în acelaşi cuvînt! Neterminarea prezervă mişcarea, salvează libertatea şi solicită spectatorul sau privitorul la un efort de completare. Cea mai misterioasă piesă a lui Pirandello nu rămîne Uriaşii munţilor, al cărei ultim act lipseşte? Concluzia ne revine nouă să o formulăm. Lui Pirandello i-a fost imposibil.

Dacă iubesc statuile rănite de timp, cu braţe rupte sau marcate de cicatrici definitive, e şi pentru că ele suscită sentimentul de „ne-sfîrşit“ produs nu de artist, ci de ravagiile timpului. Odată, demult, erau perfecte, dar ulterior, azi, sînt crăpate, rănite, desfigurate. „Cît de banală ar fi Venus din Milo integrală!“, îmi zic adesea. Recent am cumpărat o asemenea Fecioară grav mutilată. Şi, privind-o, înţeleg că Timpul, anonim, impersonal, şi nu sculptorul i-a permis să ajungă la acest „unfinished“ degajat de constrîngerile crispante ale perfecţiunii. Lui îi mulţumesc.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Editura Nemira.

Foto: Picasso, Portrait d'Olga

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.