„Îmi vine să mă poziționez în opoziție cu tot felul de acțiuni publice“ – interviu cu Alexandra CROITORU

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
„Îmi vine să mă poziționez în opoziție cu tot felul de acțiuni publice“ – interviu cu Alexandra CROITORU jpeg

„Implicați-vă în proiectul O FRESCĂ PENTRU ROMÂNIA! Cu ajutorul vostru, vrem să reconsiderăm evenimentele istorice semnificative, oamenii, documentele și simbolurile care au marcat istoria poporului român în ultimii 20 de ani, vrem să aflăm ce merită transmis și memorat pentru generațiile următoare. Sugestiile, informațiile, referințele, link-urile și imaginile trimise de voi vor constitui materia primă pentru o amplă frescă istorică a României din 1989 pînă în prezent. Numai prin contribuția VOASTRĂ și printr-o participare cît mai largă vom putea obține o imagine simbolică relevantă a României ultimilor 20 de ani.“ Acesta era îndemnul pe care îl făceau în 2009, pe diferite căi, artiștii Alexandra Croitoru și Ștefan Tiron, alături de Vasile Pop Negreșteanu. Proiectul a luat apoi forma unei fresce ample, iar noi acum ne aflăm, zece ani mai tîrziu, în fața unei expoziții deschise pe 30 ianuarie la Centrul Ceh / Future Museum, a artistei Alexandra Croitoru: „Between 100 and 30. Între Centenar și comemorarea Revoluției Române“. 

Care a fost intenția proiectului „O frescă pentru România“? De ce simțeați, alături de Ștefan Tiron, că vă puteți exprima cu ajutorul artei monumentale?

A apărut din preocupările noastre pentru felul în care se scrie istoria. Împreună cu Ștefan Tiron am avut mai multe colaborări pe această temă, am fost multă vreme obsedați de dacologie și de aceste ficțiuni și narațiuni hipercreative – am avut o perioadă în care mergeam la diferite congrese de dacologie, citeam literatură pe tema asta. Din una într-alta a apărut, în 2009, ideea unei expoziții la Galeria Plan B Berlin pe tema istoriei și a modului cum se scrie istoria, și așa s-a născut și ideea frescei.

Cînd a apărut în scenă, în proiect, artistul Vasile Pop Negreșteanu? El situîndu-se într-o altă zonă a artei, figura sa asociindu-se cu arta oficială și cu portretizarea lui Ceaușescu.

Am vrut să facem această paralelă între modul în care era consemnată istoria înainte de 1989 și felul nostru de a citi astăzi istoria, orizontal și non-ierarhic. Am vrut, așadar, să implicăm pe cineva activ în perioada comunistă. Vasile Pop Negreșteanu a fost foarte entuziasmat de idee, deloc reticent.

Declarați plasarea expoziția de la Centrul Ceh într-un „mic răgaz“, un scurt interval de timp atît cît să reușim să ne tragem sufletul între multiplele festivisme. Încă sîntem departe de comemorarea celor 30 de ani de la Revoluția Română, dar tocmai am încheiat un an încărcat de imaginea Centenarului.

Toți am fost puțin epuizați după ce s-a întîmplat anul trecut. A afectat și zona culturală contemporană, au fost foarte multe finanțări care au speculat pe marginea acestui moment al Unirii. Atunci cînd directorul Centrului Ceh, Frantisek Zachoval, m-a invitat să gîndesc o expoziție, mi s-a părut un moment bun pentru a readuce în discuție fresca și să ofer o istorie paralelă celei oficiale.

Cum este actualizată fresca pentru România zece ani mai tîrziu?

Expun aici prima variantă de frescă, e vorba de un colaj pe care l-am făcut împreună cu Vasile Pop Negreșteanu, care a fost apoi transformat într-o serie de picturi pe pînză. Această primă variantă nu a fost expusă decît la Berlin. Fresca avea gîndit încă de la bun început un panou dedicat viitorului, unde au fost prezentate proiecte în plan, încă nerealizate pînă în 2009, inclusiv Catedrala Mîntuirii ori diferite intenții mărețe imobiliare pe care le identificaserăm noi online. Acum creăm cadrul necesar în care vizitatorii pot aduce sugestii, cu ce ar merita menționat într-o frescă care surprinde ultimii zece ani. Dacă prima oară ne-am folosit de spațiul virtual, acum revenim la offline și îi invităm pe oameni în spațiul real al expoziției să vină cu contribuții.

unnamed jpg jpeg

Pe de-o parte este fresca reactualizată cu ajutorul publicului, activarea unei memorii colective, un corp comun al vizitatorilor, pe de altă parte o altă dimensiune a expoziției este în relație cu două colaje din Arhiva de fotografie Mihai Oroveanu. Care este istoria lor și ce formă iau ele în expoziție?

Sînt implicată în proiectul de cercetare și digitizare a Arhivei de fotografie, alături de colegii mei de la Salonul de Proiecte și de Anca Oroveanu, proiect demarat în vara lui 2018. În zilele în care lucrăm în arhivă găsim de fiecare dată ceva nou care ne surprinde și pe care ne dorim să îl prezentăm publicului. Or, aceste două colaje oferă o altă metodă de a (re)compune istoria. Dacă fresca era și este creată în urma unei colaborări cu publicul, colajele sînt anonime, dar realizate în spiritul propagandei comuniste. Ce mi-a plăcut, de fapt, este că în această reprezentare nu regăseai evenimente și personalități marcante din istorie, ci pur și simplu erau momente și scene din viața oamenilor obișnuiți. Ele sînt probabil din anii ‘50.

Momentul dur al realismului socialist.

În mod tradițional, în frescele istorice sînt reprezentate personalitățile și evenimentele esențiale, pozitive, să le spunem așa, pentru contextul respectiv. Noi deja am introdus posibilitatea de a introduce părți negative sau privite astfel la momentul respectiv. Or, în aceste colaje anonime nu apare nici un eveniment public.

E o contra-istorie. Sau o istorie a vieții în comunism.

E omul obișnuit prins într-o schemă de propagandă, nu e complet anihilat politicul, e o dezvăluire a omului-instrument.

În aceeași expoziție sînt prezente și două instalații – selecții, reconstrucții ale istoriei dominate de subiectivism. Ele se alătură frescei pentru o memorie colectivă și colajelor de propagandă dominate de omul extras din viața reală, nu din cea publică, marcat de manipulare. Care este istoria acestei a treia dimensiuni a expoziției? E interesant că vă propuneți tocmai să nu livrați istoria oficială sub nici o formă, ci forme derivate ale acesteia. Fiecare dintre noi își trăiește propria sa istorie.

Sînt două instalații centrate pe două subiecte foarte diferite. Una dintre ele e în jurul unui album tot din colecția Oroveanu, în care autorul, necunoscut, a creat un colaj din elemente care sînt decupate din publicații, reviste și cărți: momente și personalități din istoria națională și internațională, dar care nu sînt lăsate ca atare, ci sînt intercalate cu imagini personale, din arhiva familiei sau din anturajul personajului nostru. Alături de tot felul de caricaturi. E un material extrem de spectaculos. Albumul e foarte fragil, așa că în expoziție am decis să prezentăm cîteva reproduceri. În album apare și o imagine cu autorul, născut probabil pe la 1870-1880. E o imagine de la finalul secolului al XIX-lea, în care el este deja în anul al II-lea de liceu. Albumul se încheie în jurul anilor ‘20, apar diferite materiale care acoperă acești primi ani ai secolului XX.

unnamed 2 jpg jpeg

În practica dvs. artistică există niște constante în timp, e politicul, naționalismul, memoria colectivă, mitologii de tot felul, Brâncuși v-a fost subiect de cercetare doctorală timp de peste trei ani de zile, dacomania etc. Cum operați această selecție de subiecte? Cum e, de exemplu, nevoia de a crea o frescă a României, pentru România.

Interesul apare în momentul în care ceva mă deranjează. În cazul lui Brâncuși era această omagiere exagerată și excesivă. De data aceasta, e vorba de același lucru, a venit ca o reacție la excesul omagial din 2018. Îmi vine să mă poziționez în opoziție cu tot felul de acțiuni publice.

Sînteți profesoară în cadrul Departamentului Foto-Video al Universității Naționale de Arte din București. Care e relația dvs. cu studenții și cum s-a redefinit în raport cu noile generații?

E foarte greu să înveți pe cineva artă, de asta cred că ne-am lămurit cu toții. Predau la anul II „Tehnici de reprezentare în fotografie“. Ce încerc să fac este să discut foarte mult cu studenții, nu pun deloc accent pe lucrul practic în studio, ci mai degrabă pe dialog în jurul unor teme care pot deschide perspective mai largi. Îi fac să se gîndească serios la ce e arta contemporană. Mi se pare că din ce în ce mai mult există această prăpastie între studenți și cîmpul profesionist al artei contemporane. Ei nu știu exact ce înseamnă, ce ar putea fi, foarte mulți nici nu o acceptă. Nu ajunge ca un om la școală să îți vorbească despre un lucru, cu cît sînt mai mulți aceia care o fac se creează un context mai amplu. Trebuie să recunosc că pe foarte puțini îi văd în expozițiile și la evenimentele de artă la care merg eu. Or, vizitele în diverse spații de artă și în expoziții sînt esențiale. Studenții trebuie să aibă un contact real cu această scenă.

a consemnat Daria GHIU

Foto: Colecția de imagini Mihai Oroveanu

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.