„Era o epocă oarecare“ sau „plutirea prin TOT“

Publicat în Dilema Veche nr. 732 din 1-7 martie 2018
„Era o epocă oarecare“ sau „plutirea prin TOT“ jpeg

● Gheorghe Rasovszky, „aNORMAL“, MNAC (23 noiembrie 2017 – 1 aprilie 2018). 

Una dintre definițiile date postmodernismului, această față „explicit interogativă“ a modernității, îi aparține lui Matei Călinescu, într-un volum de referință, Cinci fețe ale modernității. El vorbește despre postmodernism ca fiind „poate înzestrat cu cel mai mult spirit critic: autosceptic și totuși curios, neîncrezător și totuși căutător, binevoitor și totuși ironic“. Ea poate foarte bine să descrie o ființă umană, un artist bîntuit de idei, forțat să își facă loc pe o scenă de artă ostilă, un pas în față, doi înapoi, un artist în același timp relaxat, care își vede de propria operă și viață, etern critic, pe alocuri cinic și totuși nu îndeajuns de sceptic să lase totul deoparte într-o pasivitate voluntară, deci prezent, activ, în lumea lui și în același timp avatar al societății contemporane, din ale cărei fărîme construiește alte lumi artificiale, paralele cu realitatea cotidiană și totuși înțesate cu îndemnuri ancorate în real.

Începutul acesta se vrea o descriere a artistului Gheorghe Rasovszky, așa cum se dezvăluie el într-o retrospectivă amplă, deschisă la Muzeul Național de Artă Contemporană: „aNORMAL“, curatoriată de Simona Vilău. Alături de retrospectivă a apărut și un catalog de artist, pentru ca expoziția să prindă discurs: un interviu amplu cu artistul realizat de curatoare, dar și cîteva priviri critice, alături de un corpus dens de imagini. E de apreciat și de felicitat un asemenea moment: cînd catalogul apare imediat după deschiderea expoziției, nu e amînat la infinit, timp de ani și ani, pînă la uitare, așa cum se întîmplă frecvent pe scena de artă locală.

Să spui că Rasovszky se dezvăluie artistic atît în catalog, cît și în expoziția de la MNAC înseamnă să declari, de fapt, că – în mijlocul unui paradis de obiecte inventate, ready-made-uri corectate, fotografii alterate, picturi și ele modificate, pînză arsă, culori care se scurg, lucrări video montate brutal, într-o stridență vizuală agresivă, încărcată pînă la refuz – figura artistului, privirea frontală, înspre privitor, apare frecvent; la fel, mesajele alb pe negru, îndemnuri către spectator sau observații sincere. Lumea artistului dublează o lume reală și, totuși, îți amintește încontinuu că, în spatele ei, e el, privirea lui, memoria, obiectele lui și o oarecare nostalgie, de altfel bine strunită: nu apuci să cazi în ea prea adînc, căci ești extras la timp și readus, brutal, la viață. Fotografia mare de nuntă e a artistului punker care, în interviu, mărturisește absența oricărui prieten ori membru al familiei la cununia lor. Iubirea, esența propriei sale vieți, nucleul care te poate face să supraviețuiești într-un regim dictatorial: „…la un moment dat, după facultate, peste toate astea a venit cutremurul din 1977. Cu o lună plină gigantică și roșie. Și o primăvară incredibilă în care m-am căsătorit cu Carmen. Eram doi Rasovszky“. Dar în aceeași expoziție stă scris mare și „De fapt nu am descoperit nimic“, demantelînd mitul artistului pre-avangardist. Arta mai poate însemna descoperirea de noi soluții în artă sau arta subminează orice consens cu privire la ce este artă, arta transgresează orice definiție a obiectului artistic avansată de tradiție sau modernitate?

p14 foto b ghiu jpg jpeg

„«I can’t get no satisfaction» are asupra mea același efect ca Mona Lisa (mai ales cea a lui Duchamp, L.H.O.O.Q.)“

Gheorghe Rasovszky s-a născut în 1952. În expoziție sînt lucrări ale artistului din perioada 1970-2017. Desen, colaj, pictură, fotografie, video, instalație. De fapt, întregul proiect expozițional e o uriașă instalație. Nu e întîmplător faptul că artistul a absolvit secția de Scenografie a Facultății de Arte din București. La fel, legătura cu Gellu Naum, Dan Stanciu, Sebastian Reichmann, Iulian Mereuță. „Întîlnirea cu Gellu Naum a fost absolut vitală“, declară artistul, în același catalog citat mai sus, în care numele lui -Naum revine frecvent, „spirit de magician care fascinează peste Timp“ și care face ca timpul să dispară, o dispariție pe care o intuiești și atunci cînd parcurgi expoziția la muzeu.

E dificil să gîndești această retro-spectivă în mecanisme temporale, în termeni de momente artistice, evoluții, etape, schimbări, apariții și dispariții, preocupări ale unei anumite vîrste a lui Rasovszky. În schimb, o poți citi și privi în cheia poeziei lui Naum, o poezie a „colajelor de scurtmetraje în care se întîmplă lucruri“, la timpul imperfect, așa cum observă Simona Popescu, în prefața la un audiobook Naum apărut la Editura Casa Radio în 2012, o poezie în care memoria trebuie „amintită“ și, pe teritoriul memoriei, totul este posibil și se înlănțuie dincolo de regulile vieții.

Dacă poezia lui Naum e o planșă în care lucrurile – proiecții, vise, experiențe autobiografice – se reordonează continuu, la Rasovszky lucrările sale se află într-o continuă alunecare: sensurile glisează, cu ironie, dar și cu inocență, e o lume stridentă a spectacolului, ba e una a mărturisirilor, ba una iconoclastă, a picturii în centrul căreia scrie, cu pensula înmuiată în culoare neagră, „Asta e zona pe care mai trebuie pictat ceva (pictat sau altceva)“, ba una a jocurilor de cuvinte, a „raționamentelor care dau greș“, ba una a îndemnului „Ascultă muzica cu pauze cu tot“ (ah, cîte lucruri nespuse aici și un elogiu adus tăcerilor absolute, neodadaismului, mișcării Fluxus, lui John -Cage în persoană, „colecției de tăceri a doctorului Murke“), ori a mesajului frust „dilimache, caută curator“ (aici ironia e îndreptată către scena de artă și sistemul ei „bine pus la punct“). Alături de obiecte și instalații agresive vizual, în culori izbitoare, cu un roz pop art dominant, iată panourile alb pe negru și negru pe alb, scheme amintind de un Ben Vautier: „Nu am pescuit / gîndit / scris / crezut / dormit / bani etc. suficient“ ori cel, absurd la prima vedere, sarcastic, împotriva unui discurs al Vestului, pentru o avangardă diseminată, liberă de centre artistice, suprarealism ca mod de viață, propriu călătorului, drumețului lui Naum, care traversează timpuri și spații diferite: „Suprarealism la… Titu / Mangalia / Săcele / Praid / Ieud / Comana / Bușteni etc.“

Dar dacă am deschis acest subcapitol cu un citat din artist despre impactul egal asupra sa al unui vers celebru dintr-un hit faimos The Rolling Stones și al imaginii Mona Lisei (și al lui Leonardo, dar, „mai ales“, al iconoclastului Duchamp), am făcut-o cu un scop clar. Expoziția de la MNAC amintește, fără doar și poate, în ciuda faptului că își menține și o privire a istoricului de artă, de (cel puțin) două experiențe-reper în istoria practicilor expoziționale: una este cea a lui „Dada Messe“, primul tîrg internațional Dada, Berlin, 1920, iar cea de a doua, „Expoziția Internațională a Suprarealismului“, Paris, 1938. Amîndouă, și mai puternic cea din urmă, prin modul în care sfidează spațiul galeriei, anticipează abordările spațiale în perimetrul instituțiilor de artă începînd cu anii ’60. Picabia, Duchamp, Ernst, Breton, Samuel Beckett, Gherasim Luca, dar și Morrissey, Lou Reed și Andy Warhol, printre preferații lui Rasovszky. Spiritul punk al generației ’80 în România, spiritul distructiv și negativ al avangardelor, integrarea cotidianului dadaiștilor, reveria suprarealiștilor, dar și energia pozitivă a neo-dadaismului, pop art-ul care „înseamnă să iubești lucrurile“, așa cum îl definea Warhol, kitsch-ul, trash-ul postmodernist, celebrarea culturii de masă.

Un suprarealism pop art. Dar cu această etichetă nu facem altceva decît să închidem un sertar, în loc să îl lăsăm larg deschis. Asta pentru că, dincolo de identificarea influențelor, ar fi mai util să vorbim despre prietenie, să îl invocăm pe acel „de fapt, e vorba de cultura mea personală“ pe care îl „notează“ în expoziție Gheorghe Rasovszky, intrînd astfel într un dialog invizibil cu spectatorul. Tabloul negru, înrămat simplu (o ramă de la Ikea?), amintind de o tablă școlară, are două icon-uri: în colțul din stînga sus e „My life“, în colțul din dreapta jos, „Recycle bin“. Rămîne să decizi ce mutare faci, dar tu de fapt nu poți face nimic, ești în fața unei picturi, digitalul e anulat și reprodus perfect. Cu gesturi de scamator, Gheorghe Rasovszky te conduce pe un drum alunecos autobiografic și, în același timp, perfect fals autobiografic. Și, din fericire, adaug, un drum care își păstrează prospețimea, nu cade grosolan în păcatul comercialului. 

Daria Ghiu este critic de artă.

Foto: B. Ghiu

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

rusi finlanda
Finlanda nu va mai permite intrarea în țară a turiștilor ruşi
Finlanda își va închide granița pentru cetățenii ruși cu vize de turism în spaţiul Schengen, începând de joi de la miezul nopții (21.00 GMT), ceea ce se așteaptă să ducă la o scădere semnificativă a traficului transfrontalier, a anunțat guvernul.
309479561 627647835413743 5142992967937955401 n jpg
Pasajul Berceni: Când ar putea fi deschis circulației. „Furnizorii de materiale au întârziat livrarea”
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Irinel Scrioșteanu, a publicat noi imagini de pe șantierul pasajului Berceni de pe Centura Capitalei.
Coolio FOTO Getty Images jpg
Rapperul american Coolio a murit VIDEO
Nu este clară cauza morţii lui rapperului Coolio, dar managerul său a declarat pentru TMZ că paramedicii cred că a fost vorba de un stop cardiac.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.