Cînd curatorul tace - impresii de la dOCUMENTA (13)

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Cînd curatorul tace   impresii de la dOCUMENTA (13) jpeg

Am plecat înspre Kassel cu articolul lui Matei Martin în buzunar şi cu gîndul că mă întorc în acest oraş după cinci ani şi că le voi întîlni pe Lika şi Anca, prietenele mele de la ECLA cu care, în 2007, ne-am jurat că, orice ar fi, vom merge doar împreună să vizităm Documenta. Matei Martin a realizat în articolul lui un review al presei germane despre dOCUMENTA (13), o ediţie boicotată cu mult timp înaintea deschiderii oficiale, curatoarea Carolyn Christov-Bakargiev fiind criticată pentru faptul că nu a dorit să anunţe din timp lista artiştilor şi că practic expoziţia pe care a propus-o nu stă sub semnul unui concept general, un „ceva“ care să lege totul şi să fie un reper pentru vizitator.

Sub impresia că Documenta, unul dintre marile evenimente de artă ale lumii, nu ar fi locul potrivit pentru asemenea jocuri curatoriale (lipsa unui statement dominator şi accentul pus pe modul în care „ia naştere o operă de artă“, pe proces şi cercetare), am plecat, sceptică, la drum. Două zile nu sînt suficiente. Dar expoziţia, presărată absolut prin tot oraşul, nu te constrînge în nici un fel. Tocmai asta e una dintre ideile curatoarei: ea generează, prin acest show, o coregrafie „fără armonie şi frenetică“, în care participanţii „nu sînt încurajaţi să se sincronizeze, ci să aibă experienţe paralele“. Nestînd la umbra unui concept puternic, expoziţia demonstrează că obiectele expuse îşi pot purta singure de grijă, misiunea curatorului e aceea de a le da această posibilitate, această „apropiere temporară“, o punere la un loc de realităţi diferite, care să se aşeze la egalitate, fără ierarhii impuse şi care să nască sens sau nu. De aceea, Carolyn Christov-Bakargiev aşază totul sub semnul lui poate: lipsa certitudinilor e pozitivă, să reduci arta la „o explicaţie unică, la o întrebare, subiect sau paradigmă“ este imposibil şi eronat.

Cînd vorbesc de realităţi diferite care împart acelaşi spaţiu, mă gîndesc nu doar la lucrări de artă („graniţa dintre ce este artă şi ce nu este artă devine mai puţin importantă“, scrie curatoarea), ci şi la obiecte personale, la o întreagă arheologie ieşită la suprafaţă. Asta se întîmplă în Rotunda, supranumită creierul expoziţiei, în Muzeul Fridericianum, considerată de unii critici capodopera acestei ediţii. Te loveşti de fotografiile realizate de Lee Miller, iubita lui Man Ray, în apartamentul lui Hitler, de o altă fotografie cu aceasta pozînd în baia lui, pe 30 aprilie 1945, ziua cînd Hitler şi Eva Braun se sinucid; pudriera Evei Braun; un prosop cu iniţialele A.H. Apoi naturile moarte ale lui Giorgio Morandi; sculptura lui Sam Durant făcută în marmură de Carrara, dar care se joacă cu percepţia ta, pentru că pare un sac cu pudră de marmură; Radioul cehoslovac 1968, un exemplu de „non-artă“, un non-radio dintr-o cărămidă, al artistului ungur Tamás St. Turba. Mergi de la un obiect la altul, pînă ajungi de unde ai plecat, la micuţele „Prinţese Bactriene“ (2500-1500 î.Hr.), „de dimensiunea unui smartphone“. Nu e vorba de o istorie, de o arhivă, ci de „condiţii contradictorii“, de poziţii „în şi cu lumea“. Şi de aici ajungem la o altă dorinţă a curatoarei de a marca faptul că Documenta, născută în 1955, se fundamentează pe traumă, pe urmele lăsate de cel de-Al Doilea Război Mondial. Este o stare a minţii, şi nu un eveniment apărut ca moştenire a expoziţiilor universale (aluzie la Bienala de la Veneţia?). O expoziţie născută din traumă şi care vrea să îşi piardă statutul strict artistic, fiind deschisă în mod egal către fizică, biologie, antropologie, economie, literatură.

Fiecare spaţiu e o expoziţie în sine. Iar una dintre experienţele senzoriale puternice se produce chiar la intrarea în Muzeul Fridericianum. De-o parte şi de alta dai de spaţii aproape goale. La dreapta ta, trece prin tine briza creată de Ryan Gander, parcurgi o sală albă, cu o singură lucrare discretă pe unul dintre pereţi, din arhivele Documenta, o întoarcere la cea de-a doua ediţie a expoziţiei, din 1959. La stînga ta, în mijlocul unui alt spaţiu gol, e scrisoarea de refuz de a participa la Documenta, a lui Kai Althoff. O muzică te cheamă spre a doua sală, tot goală, dar umplută cu instalaţia sonoră a lui Ceal Floyer. Versurile în buclă ne obsedează: „I’ll just keep on/’Till I get it right“. Melodia îi aparţine lui Tammy Wynette, dar artista elimină falling in love, din acest refren. Spaţiile generoase de la intrare devin locuri de „intrare în atmosferă“, de intrare într-un organism, într-o burtă. Un coridor întunecat ascunde extraordinarele diorame apocaliptice (visul american spulberat) ale artistului american Llyn Foulkes. Într-un alt spaţiu, de data asta luminos, tapiseria lui Goshka Macuga te plasează aici şi acolo în acelaşi timp. E o suprapunere de realităţi, o lucrare care are la bază imagini surprinse la două evenimente culturale, în Kassel şi Kabul.

Hauptbahnhof este unul dintre spaţiile generoase pentru dOCUMENTA (13), aripa sudică, cea nordică şi inima gării. Plimbarea video – cu Iphone şi căşti – pe care Janet Cardiff şi George Bures Miller o propun, te face să mergi înainte şi înapoi prin gară, timp de 26 de minute. O voce îţi indică pe unde să o iei, unde să te opreşti să asculţi atent, imaginile de pe Iphone îţi arată exact cadrul pe care îl vezi cu ochiul liber, doar că pe acel ecran mic e un video, o coregrafie, un alt tren decît cel pe care îl vezi tu acum, alţi oameni, interpreţi, porumbei. La un moment dat eşti derutat, imaginile se suprapun, nu mai ştii care este realitatea din jurul tău, şi cea a ecranului. Întinzi mîna ca şi cum ai filma tu, dar nu o faci, totul ţi-e deja dat. Te simţi parte dintr-o comunitate, a celor care fac şi ei acelaşi tur, dar în ritmuri diferite. Cardiff/Miller au creat şi un termen pentru ceea ce fac ei: cinema fizic. Eu sînt şi nu sînt acolo. Sfidez timpul.

Cu lucrarea asta pe piele, ca o experienţă care te împresoară, continui vizita Documentei la gară. Mă opresc atent şi privesc demonstraţia lui Rabin Mroué despre folosirea telefoanelor mobile în timpul revoluţiei din Siria (camera ca prelungire a corpului).

Documenta te duce şi la Muzeul de istorie naturală, Ottoneum. Acolo lucrările se strecoară prin expoziţia permanentă. Îţi aminteşti lucrarea lui Pratchaya Phinthong de la Fridericianum? Sleeping Sickness, cuplul adormit de muşte ţeţe – transformate în bijuterii, erau în aşa fel expuse încît vedeai de pe geam tocmai muzeul de Ştiinţe naturale. Trebuie să ridici privirea, să priveşti în jur, să-ţi faci propria coregrafie. La documenta-Halle, accentul este pus pe pictură. Gestul pe care îl facem cu toţii pentru a vedea desenele lui Gustav Metzger, care au supravieţuit actului său distructiv, este tot desprins dintr-un balet improvizat: ridici şi cobori catifeaua grea, te uiţi pe furiş.

dOCUMENTA (13) are loc nu doar la Kassel, ci şi în Kabul, Alexandria şi Banff. În fiecare dintre aceste locuri, e pusă în mişcare una dintre cele patru ipostaze în care artiştii şi gînditorii se află astăzi: pe scenă, în stare de asediu, într-o stare proprie visului sau la adăpost, retraşi. Stări care cartografiază deopotrivă starea lumii contemporane.

După 12 ediţii, această expoziţie pare că se redirecţionează şi devine prilejul unui discurs despre originile artei, împotriva discursurilor de putere. De data asta, puterea vine sau nu din obiectele expuse. Arta trebuie înainte de toate trăită senzorial, de aici şi întoarcerea curatoarei asupra teoriilor lui Rudolf Arnheim, din anii ’50: „am neglijat darul înţelegerii lucrurilor prin simţuri“.

Nu am vorbit deloc despre Karlsaue Park, uriaşul parc baroc este şi el parte din expoziţie, cu un număr copleşitor de lucrări. Faci o plimbare în sine, cu opriri discrete. Acolo s-a petrecut şi ultima noastră experienţă la dOCUMENTA (13): în mijlocul construcţiei artistului Gareth Moore, aflată încă în parc, dar aproape de limitele lui, cu propriul lui orar. Un habitat construit de-a lungul unui an, numai din lucruri găsite în Kassel, perfect funcţional, autonom şi insolit. Un spaţiu liminal al artei, un fel de prag pentru sute de posibilităţi.

Daria Ghiu este critic de artă.

Foto: D. Ghiu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.