Cînd curatorul tace - impresii de la dOCUMENTA (13)

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Cînd curatorul tace   impresii de la dOCUMENTA (13) jpeg

Am plecat înspre Kassel cu articolul lui Matei Martin în buzunar şi cu gîndul că mă întorc în acest oraş după cinci ani şi că le voi întîlni pe Lika şi Anca, prietenele mele de la ECLA cu care, în 2007, ne-am jurat că, orice ar fi, vom merge doar împreună să vizităm Documenta. Matei Martin a realizat în articolul lui un review al presei germane despre dOCUMENTA (13), o ediţie boicotată cu mult timp înaintea deschiderii oficiale, curatoarea Carolyn Christov-Bakargiev fiind criticată pentru faptul că nu a dorit să anunţe din timp lista artiştilor şi că practic expoziţia pe care a propus-o nu stă sub semnul unui concept general, un „ceva“ care să lege totul şi să fie un reper pentru vizitator.

Sub impresia că Documenta, unul dintre marile evenimente de artă ale lumii, nu ar fi locul potrivit pentru asemenea jocuri curatoriale (lipsa unui statement dominator şi accentul pus pe modul în care „ia naştere o operă de artă“, pe proces şi cercetare), am plecat, sceptică, la drum. Două zile nu sînt suficiente. Dar expoziţia, presărată absolut prin tot oraşul, nu te constrînge în nici un fel. Tocmai asta e una dintre ideile curatoarei: ea generează, prin acest show, o coregrafie „fără armonie şi frenetică“, în care participanţii „nu sînt încurajaţi să se sincronizeze, ci să aibă experienţe paralele“. Nestînd la umbra unui concept puternic, expoziţia demonstrează că obiectele expuse îşi pot purta singure de grijă, misiunea curatorului e aceea de a le da această posibilitate, această „apropiere temporară“, o punere la un loc de realităţi diferite, care să se aşeze la egalitate, fără ierarhii impuse şi care să nască sens sau nu. De aceea, Carolyn Christov-Bakargiev aşază totul sub semnul lui poate: lipsa certitudinilor e pozitivă, să reduci arta la „o explicaţie unică, la o întrebare, subiect sau paradigmă“ este imposibil şi eronat.

Cînd vorbesc de realităţi diferite care împart acelaşi spaţiu, mă gîndesc nu doar la lucrări de artă („graniţa dintre ce este artă şi ce nu este artă devine mai puţin importantă“, scrie curatoarea), ci şi la obiecte personale, la o întreagă arheologie ieşită la suprafaţă. Asta se întîmplă în Rotunda, supranumită creierul expoziţiei, în Muzeul Fridericianum, considerată de unii critici capodopera acestei ediţii. Te loveşti de fotografiile realizate de Lee Miller, iubita lui Man Ray, în apartamentul lui Hitler, de o altă fotografie cu aceasta pozînd în baia lui, pe 30 aprilie 1945, ziua cînd Hitler şi Eva Braun se sinucid; pudriera Evei Braun; un prosop cu iniţialele A.H. Apoi naturile moarte ale lui Giorgio Morandi; sculptura lui Sam Durant făcută în marmură de Carrara, dar care se joacă cu percepţia ta, pentru că pare un sac cu pudră de marmură; Radioul cehoslovac 1968, un exemplu de „non-artă“, un non-radio dintr-o cărămidă, al artistului ungur Tamás St. Turba. Mergi de la un obiect la altul, pînă ajungi de unde ai plecat, la micuţele „Prinţese Bactriene“ (2500-1500 î.Hr.), „de dimensiunea unui smartphone“. Nu e vorba de o istorie, de o arhivă, ci de „condiţii contradictorii“, de poziţii „în şi cu lumea“. Şi de aici ajungem la o altă dorinţă a curatoarei de a marca faptul că Documenta, născută în 1955, se fundamentează pe traumă, pe urmele lăsate de cel de-Al Doilea Război Mondial. Este o stare a minţii, şi nu un eveniment apărut ca moştenire a expoziţiilor universale (aluzie la Bienala de la Veneţia?). O expoziţie născută din traumă şi care vrea să îşi piardă statutul strict artistic, fiind deschisă în mod egal către fizică, biologie, antropologie, economie, literatură.

Fiecare spaţiu e o expoziţie în sine. Iar una dintre experienţele senzoriale puternice se produce chiar la intrarea în Muzeul Fridericianum. De-o parte şi de alta dai de spaţii aproape goale. La dreapta ta, trece prin tine briza creată de Ryan Gander, parcurgi o sală albă, cu o singură lucrare discretă pe unul dintre pereţi, din arhivele Documenta, o întoarcere la cea de-a doua ediţie a expoziţiei, din 1959. La stînga ta, în mijlocul unui alt spaţiu gol, e scrisoarea de refuz de a participa la Documenta, a lui Kai Althoff. O muzică te cheamă spre a doua sală, tot goală, dar umplută cu instalaţia sonoră a lui Ceal Floyer. Versurile în buclă ne obsedează: „I’ll just keep on/’Till I get it right“. Melodia îi aparţine lui Tammy Wynette, dar artista elimină falling in love, din acest refren. Spaţiile generoase de la intrare devin locuri de „intrare în atmosferă“, de intrare într-un organism, într-o burtă. Un coridor întunecat ascunde extraordinarele diorame apocaliptice (visul american spulberat) ale artistului american Llyn Foulkes. Într-un alt spaţiu, de data asta luminos, tapiseria lui Goshka Macuga te plasează aici şi acolo în acelaşi timp. E o suprapunere de realităţi, o lucrare care are la bază imagini surprinse la două evenimente culturale, în Kassel şi Kabul.

Hauptbahnhof este unul dintre spaţiile generoase pentru dOCUMENTA (13), aripa sudică, cea nordică şi inima gării. Plimbarea video – cu Iphone şi căşti – pe care Janet Cardiff şi George Bures Miller o propun, te face să mergi înainte şi înapoi prin gară, timp de 26 de minute. O voce îţi indică pe unde să o iei, unde să te opreşti să asculţi atent, imaginile de pe Iphone îţi arată exact cadrul pe care îl vezi cu ochiul liber, doar că pe acel ecran mic e un video, o coregrafie, un alt tren decît cel pe care îl vezi tu acum, alţi oameni, interpreţi, porumbei. La un moment dat eşti derutat, imaginile se suprapun, nu mai ştii care este realitatea din jurul tău, şi cea a ecranului. Întinzi mîna ca şi cum ai filma tu, dar nu o faci, totul ţi-e deja dat. Te simţi parte dintr-o comunitate, a celor care fac şi ei acelaşi tur, dar în ritmuri diferite. Cardiff/Miller au creat şi un termen pentru ceea ce fac ei: cinema fizic. Eu sînt şi nu sînt acolo. Sfidez timpul.

Cu lucrarea asta pe piele, ca o experienţă care te împresoară, continui vizita Documentei la gară. Mă opresc atent şi privesc demonstraţia lui Rabin Mroué despre folosirea telefoanelor mobile în timpul revoluţiei din Siria (camera ca prelungire a corpului).

Documenta te duce şi la Muzeul de istorie naturală, Ottoneum. Acolo lucrările se strecoară prin expoziţia permanentă. Îţi aminteşti lucrarea lui Pratchaya Phinthong de la Fridericianum? Sleeping Sickness, cuplul adormit de muşte ţeţe – transformate în bijuterii, erau în aşa fel expuse încît vedeai de pe geam tocmai muzeul de Ştiinţe naturale. Trebuie să ridici privirea, să priveşti în jur, să-ţi faci propria coregrafie. La documenta-Halle, accentul este pus pe pictură. Gestul pe care îl facem cu toţii pentru a vedea desenele lui Gustav Metzger, care au supravieţuit actului său distructiv, este tot desprins dintr-un balet improvizat: ridici şi cobori catifeaua grea, te uiţi pe furiş.

dOCUMENTA (13) are loc nu doar la Kassel, ci şi în Kabul, Alexandria şi Banff. În fiecare dintre aceste locuri, e pusă în mişcare una dintre cele patru ipostaze în care artiştii şi gînditorii se află astăzi: pe scenă, în stare de asediu, într-o stare proprie visului sau la adăpost, retraşi. Stări care cartografiază deopotrivă starea lumii contemporane.

După 12 ediţii, această expoziţie pare că se redirecţionează şi devine prilejul unui discurs despre originile artei, împotriva discursurilor de putere. De data asta, puterea vine sau nu din obiectele expuse. Arta trebuie înainte de toate trăită senzorial, de aici şi întoarcerea curatoarei asupra teoriilor lui Rudolf Arnheim, din anii ’50: „am neglijat darul înţelegerii lucrurilor prin simţuri“.

Nu am vorbit deloc despre Karlsaue Park, uriaşul parc baroc este şi el parte din expoziţie, cu un număr copleşitor de lucrări. Faci o plimbare în sine, cu opriri discrete. Acolo s-a petrecut şi ultima noastră experienţă la dOCUMENTA (13): în mijlocul construcţiei artistului Gareth Moore, aflată încă în parc, dar aproape de limitele lui, cu propriul lui orar. Un habitat construit de-a lungul unui an, numai din lucruri găsite în Kassel, perfect funcţional, autonom şi insolit. Un spaţiu liminal al artei, un fel de prag pentru sute de posibilităţi.

Daria Ghiu este critic de artă.

Foto: D. Ghiu

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.
Putin şi Lukaşenko FOTO EPA-EFE
A vrut Kremlinul să-l elimine pe Lukașenko și a căzut victimă ministrul de Externe al Belarusului?
Ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Volodimir Makei, a murit subit, relatează agenția „Belta”. Mackai avea 64 de ani, iar cauza morții sale nu a fost încă anunțată.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.