Brâncuși, portret din amintiri - interviu cu Doina LEMNY

Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Brâncuși, portret din amintiri   interviu cu Doina LEMNY jpeg

L-au întâlnit pe Brâncuși. Interviuri și mărturii prezentate de Doina Lemny: o lectură absolut captivantă și un instrument de lucru atît de necesar pentru cercetători. O imagine construită cu grijă, din 17 mărturii care reușesc să clarifice numeroase aspecte legate de personalitatea artistului. Inseparabili, alături de Brâncuși, atelierul său este vedeta absolută, atît de precis descris de cei care i-au trecut pragul. Și, poate cel mai important, cartea aceasta nu hrănește un mit național așa cum ne-am tot obișnuit. E o carte a mai multor voci care „l-au atins” pe Brâncuși într-un anumit moment al vieții sale. Am invitat-o la dialog pe istoricul de artă Doina Lemny, fost muzeograf-cercetător la Centrul Pompidou Paris și autoarea a numeroase studii dedicate artistului, printre care acest volum apărut anul acesta la Editura Vremea.

 

Cum s-au născut aceste interviuri? Cum ați creat rețeaua personalităților intervievate?

Pentru lucrarea mea de doctorat pe care am susţinut-o la Sorbona, Paris I, în 1997, cu titlul Le Milieu artistique et culturel de Brancusi. Essai d’investigation à partir du legs à l’État français, am lărgit aria investigaţiei, dincolo de arhiva păstrată la Centrul Pompidou, la Bibliothèque Kandinsky, cercetînd arhive de la New York, fonduri de stat şi particulare, la Austin (Texas) şi în arhiva românească. În acea perioadă, ştiam că mai trăiau persoane care l-au întîlnit pe Brâncuși: unele dintre acestea, precum Dora Vallier, cunoscut critic de artă, care tocmai publicase, în presă şi într-un volum colectiv, impresiile ei despre Atelierul Brâncuși. Ştiam de asemenea că profesorul Bernard Dorival, care a fost preşedintele juriului de susţinere al tezei mele, l-a cunoscut pe artistul român şi că a fost director adjunct în perioada în care Brâncuși a făcut donaţia. Eram la curent cu prietenia pe care văduva lui Marcel Duchamp, Teeny, şi fiica acesteia, Jacky Matisse-Monnier, i-au păstrat-o. Aflasem că mai rămăseseră în viaţă cîţiva artişti care au locuit în Impasse Ronsin, precum Claude şi Xavier-Lalanne. Cînd am început aceste interviuri, aveam cîteva nume: dar vestea constituirii unui ansamblu de mărturii s-a răspîndit repede şi, spre surprinderea mea, ea a atras mai multe persoane care-mi telefonau ca să-mi transmită amintirile lor. S-a creat astfel un mic cerc de cunoştinţe în jurul amintirilor despre Brâncuși. Interesul meu a fost să pot aduce mărturii autentice şi nu fapte imaginare. Vedem astăzi rezultatul acestor fabulaţii în presa românească, iar acestea nu fac decît să ne îndepărteze de personalitatea autentică a lui Brâncuși.

Ce mărturie a avut cel mai mare impact asupra dumneavoastră în legătură cu imaginea pe care v-o creaserăți deja despre Brâncuși?

Obişnuită cu notele de atelier şi cu abundenta corespondenţă din fondul de arhive, am preluat aceste declaraţii cu precauţie şi le-am integrat discret în concepţia mea despre Brâncuși. De pildă, cîţiva dintre interlocutori, dar foarte puţini la număr, transmiteau acea legendă cum că Brâncuși ar fi fost „un homme à femmes”. Dar foarte puţine dintre mărturii au lăsat să se înţeleagă acest lucru. Brâncuși iubea femeia, el şi-a creat un ideal feminin, o muză unică pe care o idealiza. Este un aspect intim pe care el nu l-a dezvăluit niciodată. Au apărut texte despre iubirile artistului, scrise cu dezinvoltură şi fără nici o bază. Subiectul este extrem de delicat şi trebuie tratat ca atare. Este un aspect care mă preocupă în continuare şi pe care doresc să-l dezvolt pentru a înţelege omul Brâncuși, cu trăirile lui, cu slăbiciunile, cu excesele şi poate cu fanteziile lui. Mărturia unei artiste franceze, Hanna BenDov, transmisă cu duioşie şi respect, dezvăluie o parte a acestui aspect, al relației lui cu femeile, spre apusul vieţii. Amuzantă mi s-a părut declarația sculptorului francez Stanislas Lélio, care destrăma imaginea de „sfînt” impusă de atîtea ori. Brâncuși nu era un sfînt: era un om cu o minte strălucită şi cu un talent deosebit pe care l-a manifestat de mic copil; un dibaci artizan care a dat viaţă formelor cioplite, înnobilîndu-le. Detaşarea pe care şi-a impus-o faţă de „lume” i-a permis să aibă timp să reflecteze la viaţă, la creaţie, la propria-i arta, să înţeleagă rostul lucrurilor. Era un om cu calităţi excepţionale, dar şi cu defecte.

Toate aceste mărturii se întîlnesc, unele reușesc să adîncească anumite aspecte pe care alte mărturii doar le ating în fugă. Dar unele detalii sînt contrazise de alți vorbitori. Un Brâncuși deschis sau nu către lume, volubil sau taciturn, un Brâncuși introvertit sau plin de vervă, un atelier accesibil sau închis vizitatorilor, „maestrul” sau dorința de a nu rosti acest cuvînt prețios. Care credeți că este cauza tuturor acestor diferențe sau mici contradicții?

Diversitatea mărturiilor mi se pare cea mai completă cale de a-l cunoaşte pe artist: n-ar fi fost interesant să întîlnesc persoane care ar fi adus numai elogii şi care ar fi vorbit numai de „genialitatea” lui Brâncuși. Cele mai autentice mărturii sînt acelea care-l prezintă în diferite situaţii, de detaşare sau de încrîncenare, de destindere şi de concentrare. Frumuseţea cercetării pe care am întreprins-o este de a încerca să completez acest puzzle. El însuşi nu se lăsa interpretat, pentru că dorea să păstreze acea umbră de mister care stă la baza creaţiei sale excepţionale. Şi să nu uităm că Brâncuși şi-a fasonat propria-i imagine; nu lăsa nimic la întîmplare, contribuia cu discreţie la profilul pe care avea să-l lase posterităţii. De altminteri, martore sînt şi scrierile sale autobiografice şi autoportretele în care se pune în scenă, de exemplu, în postură de pelerin, pentru a imprima posterităţii aventura lui extraordinară de la începutul secolului XX de a fi traversat Europa pe jos, spre centrul internaţional al artelor.

Se spulberă mituri publice odată cu aceste confesiuni? Pentru mine, unul dintre lucrurile extraordinare pe care le-am cîștigat după această lectură este o imagine mult mai clară asupra atelierului și asupra unui Brâncuși „shaman and showman”, așa cum îl numește Reginald Pollack. E un Brâncuși exact așa cum mi-l imaginam, care își construiește singur totul în jurul său, hipermodest, hiperinovator și în același timp mereu înapoi la rădăcini. De asemenea, un Brâncuși scenograf și regizor perfect al operelor sale. E impresionant cum își descoperea teatral operele în fața vizitatorilor. Pe de altă parte, mă miră viziunea lui Sidney Geist care pare că nu consideră importante rădăcinile sale populare românești.

Mărturiile celor trei artişti americani şi cea a scriitorului Samuel Putnam sînt extrem de preţioase pentru că ele evocă în amănunt atmosfera din atelierul parizian, reiau spusele artistului, aducînd şi comentarii inedite referitoare la operă. Într-o singură frază, Chelimsky caracterizează atelierul: „Atelierul era uluitor. [...] Era ca o catedrală construită pentru un tîmplar”. Sau, redînd o discuţie cu artistul în legătură cu portretul simbolic al lui James Joyce, Chelimsky reproduce o afirmaţie clară ce ar trebui luată în seamă de cei care vorbesc despre artă abstractă la Brâncuși: „Eu nu sînt un artist abstract” – sublinia sculptorul. Reginald Pollack, deşi nu era printre preferaţii lui Brâncuși – şi poate aceasta l-a ajutat să fie obiectiv în ciuda admiraţiei neţărmurite –, pătrunde cu subtilitate în firea lui, îi descrie stările de iritare, dar şi de calm, de autoritate, uneori răutăcioasă, dar şi de duioşie, conturează unul dintre cele mai frumoase portrete ale lui Brâncuși. Intitulînd articolul său „Şaman şi showman”, Pollack rezuma personalitatea artistului, de gînditor, influenţat de budism, gata să distribuie cîte o frază care a intrat în memoria colectivă ca aforism şi, în acelaşi timp, de artist activ şi inventiv, dornic să-şi transforme atelierul în propriul muzeu. Această dualitate i-a permis să dirijeze privirea celor care doreau să-i înţeleagă creaţia: el nu-și explica niciodată lucrările, nu făcea decît să-i incite pe cei curioşi să le privească.

Am vorbit de multe ori cu Sidney Geist, de la care am învăţat să-l privesc pe Brâncuși. Am discutat adesea de legătura sa cu ţara natală: Sidney nu nega rădăcinile româneşti ale lui Brâncuși. Ceea ce a constatat el a fost că, oricît de profundă a fost moştenirea românească, Brâncuși a ştiut să o integreze în opera sa într-o manieră foarte subtilă. A contestat violent cartea lui Edith Balaş tocmai pentru raportul direct pe care autoarea l-a stabilit între arta populară şi sculptura lui Brâncuși. Brâncuși, spunea el, nu a copiat arta populară românească, Coloana fără sfîrşit nu vine direct din stîlpii de pe morminte din cimitirile româneşti. A arăta o poartă de la intrarea curţilor caselor ţărăneşti alături de operele în lemn ale artistului, sau alături de Poarta Sărutului, înseamnă a nu înţelege procesul de creaţie al artistului. Am remarcat aceeaşi simplificare şi reducere a actului creator al lui Brâncuși şi în expoziţia foarte recent organizată la Centrul Pompidou Metz, intitulată Folklore (21 martie-octombrie 2020). Sidney a fost foarte ataşat de România, a învăţat limba română tocmai pentru a-l înţelege pe Brâncuși, dar cred că i-a adus un mare serviciu detaşîndu-l de aceste standarde de artist folclorist. Un artist ca Mihai Olos, de exemplu, demn urmaş al lui Brâncuși, se recunoştea în arta populară prin modul de a lucra lemnul şi chiar prin motivele pe care le trata. Brâncuși însă a integrat tradiţii şi metode de lucru într-o creaţie modernă, novatoare, universală.  

Cum s-a constituit un atît de valoros corpus de texte, semnate de vizitatori americani?

Nu întîmplător am ţinut să adaug interviurilor din prima parte a cărţii patru mărturii deja publicate în ultimii ani de viaţă ai sculptorului sau imediat după decesul lui şi care se află în arhiva păstrată la Bibliothèque Kandinsky, Centrul Pompidou. Fiecare dintre persoanele care au lăsat texte despre el descrie un anumit aspect al personalităţii sale: Oscar Chelimsky şi Reginald Pollack, în calitatea lor de vecini, povestesc întîmplări pe care numai cineva care a trăit în proximitatea lui ar fi putut să le observe. Întîmplări, uneori hazlii, povestite cu tandreţe de artiști mai tineri, fericiţi de a se fi găsit în vecinătatea sculptorului devenit un mit încă din timpul vieţii.

Cu gîndul la atelierul situat în fața Centrului Pompidou, ce credeți că-i lipsește și ce reușește să prezerve? 

Este un loc unic în peisajul parizian: nu este singurul atelier de artist deschis publicului. El este însă ataşat colecţiei Muzeului Naţional de Artă Modernă şi constituie o introducere importantă la ceea ce înseamnă artă modernă, arta secolului XX. Atelierul, aşa cum se prezintă el astăzi, e a treia reconstituire a atelierului din Impasse Ronsin. Toate atelierele din acest cartier de artişti au fost demolate imediat după moartea lui Brâncuși, fiecare artist fiind obligat să-şi găsească un alt spaţiu. În cazul lui Brâncuși însă, statul francez a fost obligat, prin actul donaţiei, să reconstituie atelierul aşa cum era el instalat în Impasse Ronsin şi în cadrul Muzeului Naţional de Artă Modernă. În 1997, această ultimă reconstituire i-a surprins pe cei care au cunoscut atelierul original: aspectul exterior al atelierului nu relua nimic din vechiul atelier: pentru a armoniza atelierul cu clădirea modernă a Centrului Pompidou, arhitecții Renzo Piano şi Richard Rogers au conceput o clădire modernă în care au introdus un spaţiu cu pereţi din sticlă închizînd operele, „ca într-un acvariu”, cum aprecia Dora Vallier în presa vremii, decepţionată de a nu mai regăsi atmosfera pe care o cunoscuse cînd l-a vizitat pe Brâncuși. Dar toate acestea se justifică din punct de vedere muzeistic: direcţia muzeului a privilegiat conservarea operelor care sînt foarte fragile şi a preferat să le expună într-un spaţiu epurat, păstrînd în acelaşi timp conceptul instalaţiei originale. Vizitatorul poate astfel să vadă toate operele expuse, dar nu se poate apropia, nu le poate atinge. Poate fi o mică frustrare, dar această decizie nu face decît să respecte voinţa artistului de a le conserva şi de a le expune după logica sa. Încă de la deschidere, am organizat în mica galerie a atelierului expoziţii tematice din creaţia lui Brâncuși şi apoi expoziţii ale artiştilor contemporani care se recunosc în opera artistului român. Acesta este un semnal important al posterității artistice foarte bogate a lui Brâncuși. Este păcat că, din diferite motive, aceste expoziţii nu au putut intra într-un ritm mai regulat. Ele ar atrage şi mai mult publicul şi ar înviora acest spaţiu, deja înnobilat de operele lui Brâncuși.

interviu realizat de Daria GHIU

Foto: Doina Lemny în Atelierul Brâncuși, 2016 ©Hervé Véronèse

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.