Bienala Bucureştiului: acţiune şi naraţiune – interviu cu Felix VOGEL

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Bienala Bucureştiului: acţiune şi naraţiune – interviu cu Felix VOGEL jpeg

Pe 21 mai se deschide la Bucureşti unul dintre cele mai importante evenimente de artă contemporană ale acestui an, atît pentru România, cît şi pentru lumea internaţională a artei: Bienala Bucureştiului, ediţia a patra, organizată de către Pavilion Unicredit, centrul pentru artă şi cultură contemporană din Bucureşti. Deschisă mai bine de două luni, pînă pe 25 iulie, această expoziţie de artă de proporţii va cuprinde lucrările unui număr de 37 de artişti internaţionali, între care se numără şi românii: Ion Grigorescu, grupul LaBomba, Ştefan Constantinescu, Mona Vătămanu şi Florin Tudor, Elena Ciobanu. Bienala Internaţională de Artă Contemporană Bucureşti va avea loc în cinci spaţii diferite şi este curatoriată de către teoreticianul german Felix Vogel, care, la doar 23 de ani, devine cel mai tînăr curator al unei bienale de artă din istoria internaţională a acestui fenomen. 

Care este relaţia ta cu Bucureştiul. Cum îl găseşti? Ai venit aici de atîtea ori, începînd cu 2006. Cum e să lucrezi aici şi să locuieşti propriu-zis?

Ceea ce mi se pare fascinant la Bucureşti este faptul că scena de artă nu este încă foarte dezvoltată. În Berlin – oraşul meu – e aproape plictisitor: ai prea multe spaţii de artă, prea multe galerii, prea multe muzee de artă contemporană. E minunat că sînt atîtea fonduri pentru ele şi că se investeşte în artă, dar în acelaşi timp am foarte des sentimentul că toate aceste instituţii nu au un program şi un concept clar în spate. În Bucureşti, în schimb, toţi oamenii care sînt implicaţi în zona artei contemporane şi în cultură, în general, fac totul cu dedicare şi angajament. Pentru ei, deschiderea unui centru de artă are o componentă politică importantă. Nu există încă un sistem comercial puternic în lumea artei din România, sînt puţine galerii şi foarte puţini artişti care pot trăi din vînzarea lucrărilor lor, iar spaţiile care există acum în Bucureşti au idei foarte specifice despre cum ar trebui să arate o instituţie de artă, şi nu încearcă să copieze vreun model din ceea ce am putea numi Vest sau metropole ale artei, precum Berlin, Londra sau Paris. Dar chiar încearcă să se definească în contextul bucureştean şi cel românesc. Aşa e şi cazul spaţiului Pavilion Unicredit, nu fac doar expoziţii, dar au o arhivă consistentă, un program de cursuri şi proiecţii, încearcă să fie conectaţi şi cu alte cîmpuri, nu doar cu arta contemporană.

Care este poziţia Bienalei Bucureştiului pe harta extinsă a bienalelor?

Aud întrebarea asta mereu: care este diferenţa între o bienală la Bucureşti şi una oriunde în alt loc. Cred că termenul de „bienală“ produce mai mult confuzie decît să ajute la înţelegerea unei anumite forme de expoziţie. Prăpastia între bienala de la Veneţia sau cea de la Lyon şi BB este uriaşă. Modul în care poţi defini ceea ce se întîmplă aici comparativ cu ceea ce se petrece în Lyon e foarte diferit. Nu sînt foarte încîntat de termenul de „bienală“ pentru că oamenii se aşteaptă la un anumit format, la o expoziţie de proporţii mari, la un blockbuster.

Cînd am început să mă gîndesc la conceperea acestei ediţii, nu a fost important pentru mine să o conectez la alte bienale sau să mă distanţez de alte modele. Ceea ce am vrut să fac este o expoziţie pentru Bucureşti, în acest context specific. Şi acesta cred că este scopul general al Bienalei Bucureştiului: încearcă o dată la doi ani să se autodefinească şi să păstreze tradiţia de eveniment implicat local, care să n-o transforme doar într-o manifestare destinată strict lumii artistice internaţionale. Mi s-a părut esenţial să vin des aici, să cunosc bine diferiţii actanţi ai scenei locale, sociale şi politice. Acesta e şi motivul pentru care am invitat în această ediţie grupul român de artişti LaBomba, ei fac de mulţi ani proiecte extraordinare, în care chiar reuşesc să conecteze practicile lor artistice cu un anumit tip de comunitate din Bucureşti, cea din zona Uranus-Rahova. E altceva faţă de invitarea unui artist de undeva din Europa, care vine aici pentru o săptămînă, face un proiect într-o comunitate şi apoi pleacă. Am avut mereu acest sentiment că toate aceste tipuri de proiect de artă relaţională sînt false, nu funcţionează cu adevărat pe termen lung.

Totuşi, pe lista de artişti nu se regăsesc multe nume provenind din România. Dar vorbim de o bienală, cum spuneai şi tu, care îşi propune să fie foarte implicată la nivel local.

Un lucru general despre bienale este acela că lucrează cu procente, cu statistici, artişti în proporţii egale din toate ţările, totul arată ca un fel de United Nations în final. Pentru mine această formă de reprezentare nu a fost o prioritate. Nu a avut niciodată nici o relevanţă cîţi artişti români includ în expoziţie. Puteam să invit din 37 de artişti 30 din România, doar pentru motivul că mă aflu aici, dar expoziţia nu ar fi funcţionat aşa cum o face acum. În procesul de selecţie a artiştilor nu m-a interesat ideea de reprezentare, ci totul a venit cumva de la sine. Sînt curios să văd cum va ieşi totul şi abia aştept să văd expoziţia finală şi dacă funcţionează aşa cum mi-am imaginat.

Handlung – producţia de posibilităţi este conceptul la care ai apelat pentru BB4. Handlung, un cuvînt german, cu multe sensuri: acţiune, activitate, dar şi poveste, naraţiune. De ce un asemenea concept care oferă o mare deschidere?

Sub umbrela termenului german Handlung poţi conecta practici artistice foarte diferite: de la angajare socială, practici comunitare, precum cele ale grupului LaBomba, pînă la lucrări mult mai legate de storytelling şi nararea istoriei – cum e cazul proiectului artistului suedez Magnus Bärtås. La prima vedere, sînt lucrări extrem de diferite, LaBomba, un proiect de lungă durată în Bucureşti, într-o zonă delimitată, cel de-al doilea – un film cu o istorie specifică. Dar ce mă interesează este că amîndouă trăiesc acest moment de interferare cu o naraţiune socială. În acelaşi timp, LaBomba are un potenţial narativ foarte ridicat. Nu e doar acţiune directă, dar şi păstrare a naraţiunii şi a istoriei orale vii în acel cartier. Vreau să aduc în discuţie tipuri de producţii artistice diferite. Mă interesează ideea de participare în artă şi cum poate fi ea din nou activată într-un mod productiv, nu cum s-a întîmplat în ultimii ani.

Care sînt spaţiile în care va avea loc Bienala? Fiecare ediţie a Bienalei Bucureştiului a încercat să schiţeze un traseu în Capitală. De data asta s-a creat o axă nord-sud.

Punctul cel mai nordic în care intervenim este Muzeul de Geologie. Şi în ediţiile precedente, organizatorii au apelat la acest spaţiu şi am colaborat foarte bine. E o clădire foarte interesantă. E un muzeu extrem de deschis, în 2008 a fost acolo intervenţia Liei Perjovschi. Şi de data aceasta vor fi intervenţii în muzeu, lucrări puse în relaţie cu obiecte din colecţie. De exemplu, fotocolajul artistei americane Kaucyila Brooke, o reacţie la galeria de portrete ale directorilor Muzeului de Geologie. Apoi este Pavilion Unicredit, din Piaţa Victoriei, Paradis Garaj, un artist-run space înfiinţat de Claudiu Cobilanschi, ce va fi transformat într-o mică sală de cinema. Apoi e Centrul de Introspecţie Vizuală, unul dintre cele mai importante spaţii de artă din Bucureşti, alături de Pavilion. Mai este şi Institutul pentru Cercetări Politice. Ni s-a părut o provocare să îl folosim pentru arta contemporană. Dar şi zona Uranus-Rahova.

Vă gîndiţi la programe de mediere adresate publicului bucureştean?

Un prim pas este chiar utilizarea unor spaţii foarte diferite din Bucureşti, destinate unor categorii diferite de public şi unor comunităţi diferite. Apoi, lucrăm la un program foarte dens de educaţie, creat în mod special pentru licee, spre care ne-am concentrat. E un proces activ, nu e doar o ofertă de programe pe website, ci am mers în licee şi am vorbit despre bienală profesorilor. Am lucrat mult şi la catalog. Va fi unul de peste cinci sute de pagini, axat în principal pe texte teoretice, dar am publicat şi o carte-ghid, mult mai accesibilă şi mai mică, în care se vorbeşte despre fiecare lucrare de artă din bienală. Mi se par extrem de arogante expoziţiile care sînt create doar pentru un anumit nivel de înţelegere, destinate acelei comunităţi de profesionişti ai artei, care cunosc artiştii şi mecanismele artei contemporane. În Germania, oamenii mă vor judeca şi îmi vor spune că sînt prea didactic, dar cred că este foarte important să inviţi publicul şi să nu îi dai impresia că nu e binevenit.

interviu realizat de Daria GHIU.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

cuc wikipedia jpg
Cucul, în cultura poporului român. O mulțime de credințe populare sunt legate de pasărea sacralizată
Vechile credințe românești fac din cuc o pasăre sacră, care poate prevesti momente în viața celui care-l aude cântând. Legendele vorbesc despre doi frați, dintre care unul s-a transformat în pasăre.
Ebrahim Raisi FOTO EPA EFE jpg
Președintele iranian își exprimă condoleanțe pentru moartea lui Mahsa Amini
Ebrahim Raisi a menționat că problema morții fetei este luată în considerare în diferite departamente ale guvernului.
arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.