Bienala Bucureştiului: acţiune şi naraţiune – interviu cu Felix VOGEL

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Bienala Bucureştiului: acţiune şi naraţiune – interviu cu Felix VOGEL jpeg

Pe 21 mai se deschide la Bucureşti unul dintre cele mai importante evenimente de artă contemporană ale acestui an, atît pentru România, cît şi pentru lumea internaţională a artei: Bienala Bucureştiului, ediţia a patra, organizată de către Pavilion Unicredit, centrul pentru artă şi cultură contemporană din Bucureşti. Deschisă mai bine de două luni, pînă pe 25 iulie, această expoziţie de artă de proporţii va cuprinde lucrările unui număr de 37 de artişti internaţionali, între care se numără şi românii: Ion Grigorescu, grupul LaBomba, Ştefan Constantinescu, Mona Vătămanu şi Florin Tudor, Elena Ciobanu. Bienala Internaţională de Artă Contemporană Bucureşti va avea loc în cinci spaţii diferite şi este curatoriată de către teoreticianul german Felix Vogel, care, la doar 23 de ani, devine cel mai tînăr curator al unei bienale de artă din istoria internaţională a acestui fenomen. 

Care este relaţia ta cu Bucureştiul. Cum îl găseşti? Ai venit aici de atîtea ori, începînd cu 2006. Cum e să lucrezi aici şi să locuieşti propriu-zis?

Ceea ce mi se pare fascinant la Bucureşti este faptul că scena de artă nu este încă foarte dezvoltată. În Berlin – oraşul meu – e aproape plictisitor: ai prea multe spaţii de artă, prea multe galerii, prea multe muzee de artă contemporană. E minunat că sînt atîtea fonduri pentru ele şi că se investeşte în artă, dar în acelaşi timp am foarte des sentimentul că toate aceste instituţii nu au un program şi un concept clar în spate. În Bucureşti, în schimb, toţi oamenii care sînt implicaţi în zona artei contemporane şi în cultură, în general, fac totul cu dedicare şi angajament. Pentru ei, deschiderea unui centru de artă are o componentă politică importantă. Nu există încă un sistem comercial puternic în lumea artei din România, sînt puţine galerii şi foarte puţini artişti care pot trăi din vînzarea lucrărilor lor, iar spaţiile care există acum în Bucureşti au idei foarte specifice despre cum ar trebui să arate o instituţie de artă, şi nu încearcă să copieze vreun model din ceea ce am putea numi Vest sau metropole ale artei, precum Berlin, Londra sau Paris. Dar chiar încearcă să se definească în contextul bucureştean şi cel românesc. Aşa e şi cazul spaţiului Pavilion Unicredit, nu fac doar expoziţii, dar au o arhivă consistentă, un program de cursuri şi proiecţii, încearcă să fie conectaţi şi cu alte cîmpuri, nu doar cu arta contemporană.

Care este poziţia Bienalei Bucureştiului pe harta extinsă a bienalelor?

Aud întrebarea asta mereu: care este diferenţa între o bienală la Bucureşti şi una oriunde în alt loc. Cred că termenul de „bienală“ produce mai mult confuzie decît să ajute la înţelegerea unei anumite forme de expoziţie. Prăpastia între bienala de la Veneţia sau cea de la Lyon şi BB este uriaşă. Modul în care poţi defini ceea ce se întîmplă aici comparativ cu ceea ce se petrece în Lyon e foarte diferit. Nu sînt foarte încîntat de termenul de „bienală“ pentru că oamenii se aşteaptă la un anumit format, la o expoziţie de proporţii mari, la un blockbuster.

Cînd am început să mă gîndesc la conceperea acestei ediţii, nu a fost important pentru mine să o conectez la alte bienale sau să mă distanţez de alte modele. Ceea ce am vrut să fac este o expoziţie pentru Bucureşti, în acest context specific. Şi acesta cred că este scopul general al Bienalei Bucureştiului: încearcă o dată la doi ani să se autodefinească şi să păstreze tradiţia de eveniment implicat local, care să n-o transforme doar într-o manifestare destinată strict lumii artistice internaţionale. Mi s-a părut esenţial să vin des aici, să cunosc bine diferiţii actanţi ai scenei locale, sociale şi politice. Acesta e şi motivul pentru care am invitat în această ediţie grupul român de artişti LaBomba, ei fac de mulţi ani proiecte extraordinare, în care chiar reuşesc să conecteze practicile lor artistice cu un anumit tip de comunitate din Bucureşti, cea din zona Uranus-Rahova. E altceva faţă de invitarea unui artist de undeva din Europa, care vine aici pentru o săptămînă, face un proiect într-o comunitate şi apoi pleacă. Am avut mereu acest sentiment că toate aceste tipuri de proiect de artă relaţională sînt false, nu funcţionează cu adevărat pe termen lung.

Totuşi, pe lista de artişti nu se regăsesc multe nume provenind din România. Dar vorbim de o bienală, cum spuneai şi tu, care îşi propune să fie foarte implicată la nivel local.

Un lucru general despre bienale este acela că lucrează cu procente, cu statistici, artişti în proporţii egale din toate ţările, totul arată ca un fel de United Nations în final. Pentru mine această formă de reprezentare nu a fost o prioritate. Nu a avut niciodată nici o relevanţă cîţi artişti români includ în expoziţie. Puteam să invit din 37 de artişti 30 din România, doar pentru motivul că mă aflu aici, dar expoziţia nu ar fi funcţionat aşa cum o face acum. În procesul de selecţie a artiştilor nu m-a interesat ideea de reprezentare, ci totul a venit cumva de la sine. Sînt curios să văd cum va ieşi totul şi abia aştept să văd expoziţia finală şi dacă funcţionează aşa cum mi-am imaginat.

Handlung – producţia de posibilităţi este conceptul la care ai apelat pentru BB4. Handlung, un cuvînt german, cu multe sensuri: acţiune, activitate, dar şi poveste, naraţiune. De ce un asemenea concept care oferă o mare deschidere?

Sub umbrela termenului german Handlung poţi conecta practici artistice foarte diferite: de la angajare socială, practici comunitare, precum cele ale grupului LaBomba, pînă la lucrări mult mai legate de storytelling şi nararea istoriei – cum e cazul proiectului artistului suedez Magnus Bärtås. La prima vedere, sînt lucrări extrem de diferite, LaBomba, un proiect de lungă durată în Bucureşti, într-o zonă delimitată, cel de-al doilea – un film cu o istorie specifică. Dar ce mă interesează este că amîndouă trăiesc acest moment de interferare cu o naraţiune socială. În acelaşi timp, LaBomba are un potenţial narativ foarte ridicat. Nu e doar acţiune directă, dar şi păstrare a naraţiunii şi a istoriei orale vii în acel cartier. Vreau să aduc în discuţie tipuri de producţii artistice diferite. Mă interesează ideea de participare în artă şi cum poate fi ea din nou activată într-un mod productiv, nu cum s-a întîmplat în ultimii ani.

Care sînt spaţiile în care va avea loc Bienala? Fiecare ediţie a Bienalei Bucureştiului a încercat să schiţeze un traseu în Capitală. De data asta s-a creat o axă nord-sud.

Punctul cel mai nordic în care intervenim este Muzeul de Geologie. Şi în ediţiile precedente, organizatorii au apelat la acest spaţiu şi am colaborat foarte bine. E o clădire foarte interesantă. E un muzeu extrem de deschis, în 2008 a fost acolo intervenţia Liei Perjovschi. Şi de data aceasta vor fi intervenţii în muzeu, lucrări puse în relaţie cu obiecte din colecţie. De exemplu, fotocolajul artistei americane Kaucyila Brooke, o reacţie la galeria de portrete ale directorilor Muzeului de Geologie. Apoi este Pavilion Unicredit, din Piaţa Victoriei, Paradis Garaj, un artist-run space înfiinţat de Claudiu Cobilanschi, ce va fi transformat într-o mică sală de cinema. Apoi e Centrul de Introspecţie Vizuală, unul dintre cele mai importante spaţii de artă din Bucureşti, alături de Pavilion. Mai este şi Institutul pentru Cercetări Politice. Ni s-a părut o provocare să îl folosim pentru arta contemporană. Dar şi zona Uranus-Rahova.

Vă gîndiţi la programe de mediere adresate publicului bucureştean?

Un prim pas este chiar utilizarea unor spaţii foarte diferite din Bucureşti, destinate unor categorii diferite de public şi unor comunităţi diferite. Apoi, lucrăm la un program foarte dens de educaţie, creat în mod special pentru licee, spre care ne-am concentrat. E un proces activ, nu e doar o ofertă de programe pe website, ci am mers în licee şi am vorbit despre bienală profesorilor. Am lucrat mult şi la catalog. Va fi unul de peste cinci sute de pagini, axat în principal pe texte teoretice, dar am publicat şi o carte-ghid, mult mai accesibilă şi mai mică, în care se vorbeşte despre fiecare lucrare de artă din bienală. Mi se par extrem de arogante expoziţiile care sînt create doar pentru un anumit nivel de înţelegere, destinate acelei comunităţi de profesionişti ai artei, care cunosc artiştii şi mecanismele artei contemporane. În Germania, oamenii mă vor judeca şi îmi vor spune că sînt prea didactic, dar cred că este foarte important să inviţi publicul şi să nu îi dai impresia că nu e binevenit.

interviu realizat de Daria GHIU.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.