Ținerea de minte ca exercițiu util

Publicat în Dilema Veche nr. 375 din 21-27 aprilie 2011
Un adjectiv complicat jpeg

O recentă întîmplare mi-a adus aminte de „atelierul“ (workshop, pe înţelesul tuturor...) pe care, anul trecut, actorul şi regizorul britanic Michael Pennington l-a ţinut, la Ipoteşti, cu tineri actori români. A fost o săptămînă intensă, bogată, în acelaşi timp obositoare şi binefăcătoare. Tinerii actori – dintre care unii puteau defila prin lume cu un CV impresionant – chiar au învăţat ceva în cursul acelei întîlniri; au avut parte de o experienţă de care, cu siguranţă, îşi vor aminti mereu cu bucurie. La fel cum îşi vor aminti şi de meşterul căruia i-au fost calfe în acest atelier – sau, dacă preferaţi, de profesorul căruia au încercat să-i calce pe urme. De-aici gîndul m-a dus la pedagogi, în general, şi la propriii profesori, unii minunaţi, alţii aşa-şi-aşa... şi mi-am zis că mare lucru este să-i înveţi ceva, orice, pe alţii, şi că mare e (sau ar trebui să fie) responsabilitatea cuiva care crede că „ştie“ mai mult decît ceilalţi şi, mai ales, că e în stare să le transmită celorlalţi acest mai mult. Şi mi-am zis că, în propriul ei interes, societatea ar trebui să-i aleagă foarte atent pe aceia cărora le deleagă misiunea de a produce indivizi superiori mediei, indivizi calificaţi să se ocupe în exclusivitate de un anumit domeniu – pentru că nu mai sîntem, nu-i aşa?, nici în Antichitate, nici în Renaştere, unde omul se pricepea la toate şi unde profesorul, învăţătorul, cu totul altă menire avea. Ba nici în Evul Mediu nu stăteau lucrurile prea diferit. Am văzut, la scurt timp unul de altul, două spectacole aparţinînd unor regizori din „grupa mijlocie“ (de vîrstă), unul aflat spre limita ei de sus, celălalt, mai aproape de cea de jos, dar care au fost în Institutul de Teatru (de fapt, pe vremea lor devenise deja Academie; sau Universitate?) studenţii aceluiaşi profesor – Valeriu Moisescu. Valeriu Moisescu a fost (este, însă nu mai profesează) unul dintre acei regizori prin care teatrul trăieşte cotidian, respiră aerul timpului său şi aspiră să se încrusteze în memoria cetăţii. A montat mai ales la „Bulandra“ şi la Teatrul Mic, coexistînd paşnic cu confraţi mai renumiţi,  lucrîndu-şi spectacolele cu mînă uşoară, cu inteligenţă, precizie şi spirit, şi făcîndu-şi mulţi prieteni. Dintre mizanscenele lui ţin minte şi acum, după destui ani, Ofiţerul recrutor de George Farquhar (la Mic), Secretul familiei Posket de Arthur Wing Pinero şi, mai ales, Mizantropul de Molière (la „Bulandra“). După 1990 s-a dedicat aproape exclusiv profesoratului. Şi niciodată nu l-am auzit plîngîndu-se de studenţii săi; despre fiecare a avut o vorbă bună, o apreciere generoasă, un calificativ amabil. În mod special despre cei pomeniţi acum: Claudiu Goga şi Theodor-Cristian Popescu.

Mai tînăr decît colegul său, Claudiu Goga (actualmente directorul Teatrului „Sică Alexandrescu“ din Braşov) a debutat exploziv cu un Conu’ Leonida... caragialian conturînd limpede absurdul al cărui strămoş a fost genialul ILC. Au urmat spectacole diverse ca tematică (deşi atingînd toate, într-o măsură sau alta, această zonă expresivă: Sinucigaşul de Nikolai Erdman şi Angajare de clovn de Matei Vişniec sînt doar două exemple, în fugă), diverse însă şi ca valoare; sau, mai bine zis, ca grad de reuşită. De astă dată, Goga a montat, la Teatrul Naţional din Iaşi, Rinocerii de Eugène Ionesco – piesă „grea“, semnificativă în chip special pentru teatrul românesc: a fost primul text ionescian jucat la noi (într-un memorabil spectacol la Comedie, spre mijlocul anilor 1960). Montarea de la Naţionalul ieşean – agreabilă în dimensiunea ei strict vizuală şi sonoră (scenografia: Ştefan Caragiu şi Lia Dogaru, muzica: Bogdan Burlăcianu) – începe foarte bine; descrierea cartierului parizian unde îşi face brusc apariţia „rinocerita“ ce-i va afecta pe cetăţeni (faimoasă metaforă pentru înregimentarea în filistinismul tîmp-agresiv) are pregnanţă şi farmec, iar tonul relatării e exact; din păcate, pe scenă se instalează treptat o atmosferă călduţă şi bleguţă, tensiunea (s)cade, protagonistul Bérenger (Constantin Puşcaşu) devine plîngăreţ, iubita lui, Daisy (Silva Helena Schmidt) – a cărei pondere în acţiune creşte considerabil spre partea a doua – e arătoasă, dar complet depăşită de rol, ceea ce dezechilibrează grav întregul, moliciunea îi contaminează încet-încet pe toţi interpreţii, inclusiv pe antagonistul Jean (Teodor Corban), singurul cu prestaţie energică pînă spre final. Îţi vine-a crede, aproape, că morbul despre care vorbeşte Ionesco şi-a născut, în spectacol, un dublu, contrar, dar la fel de primejdios. 

Absolvent din cea dintîi promoţie postdecembristă, Theodor-Cristian Popescu s-a arătat interesat de la început (cu abateri rare) de vocaţia socială, investigativă şi terapeutică a teatrului. Înainte de a se stabili, pentru o vreme, în Canada, succesele sale temeinice s-au numit Eu cînd vreau să fluier, fluier de Andreea Vălean, Copiii unui Dumnezeu mai mic de Mark Medoff sau Îngeri în America de Tony Kushner – texte contemporane şi „problematizante“, vorbind despre toleranţă, înţelegere, deschidere. Mai eclectic în alegeri după revenirea în ţară, Theodor-Cristian Popescu a pus nu demult în scenă la „Nottara“, în premieră pe ţară, Metoda de Jordi Galcerán, o (aparentă) farsă despre manipulare, mizînd pe răsturnări permanente de situaţie şi rezolvări-surpriză. Simplu, net, elegant „croit“ (cu sprijinul scenografului Ştefan Caragiu), spectacolul – avîndu-i în distribuţie pe Cerasela Iosifescu, Alexandru Jitea, Adrian Văncică şi Gabriel Răuţă – se urmăreşte cu interes constant şi constantă plăcere. Precum, cîndva, spectacolele maestrului.

P.S. Din mizeriile memoriei obosite: titlul piesei lui Janusz Glowacki (jucată la Tîrgu-Mureş în varianta Fără acoperiş şi despre care am scris acum două săptămîni) nu este Electra..., ci Antigona la New York. Măcar să fi fost rude!... 

Alice Georgescu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.