Teatrul ca tehnică de rezistenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Teatrul ca tehnică de rezistenţă jpeg

Festivalul de Teatru de la Avignon la cea de-a 70-a ediție, 6-24 iulie 2016. 

Cu un focus pe teatrele din Orientul Mijlociu și un afiș semnat de un artist franco-algerian, Olivier Py, aflat astăzi la cea de-a treia ediție a mandatului său, Festivalul de la Avignon a devenit o platformă unde teatrul și politica s-au întîlnit pentru a răspunde unei lumi în criză, pradă deznădejdii și spaimelor, terorii și lipsei de ideal. Un festival coerent, extrem de puternic și de generos, o selecție oficială de 63 de spectacole cu 289 de reprezentații, în 39 de locuri de joc, un forum uriaș, un spațiu de o rezonanță tulburătoare… 

Am ajuns la Avignon imediat după atentatul de la Nisa, în plină stupoare, amestec de teroare și de neîncredere. Și totuși, Festivalul a continuat, atmosfera festivă, forfota voioasă abia au fost știrbite. Un manifest special adresat pe 15 iulie de Olivier Py participanților la Festival sublinia: „În aceste zile de doliu… forța noastră este astăzi să fim împreună. Un gest de rezistență“. Și continua: „În fața celor ce vor să ne impună tăcerea, nu vă cerem un minut de tăcere, dimpotrivă, vă propunem să aplaudăm împreună forțele vieții“. Apocalipsa e pentru mîine, un avertisment pe care teatrul îl lansa aproape în fiecare seară, promițînd în același timp să rămînă un spațiu de rezistență și de utopie creatoare. Anul acesta, Olivier Py plasase Festivalul sub titlul „dragostei de posibil“ și se întreba: „Cum să trăim cînd politica e fără speranță și a uitat viitorul? Cum să trăim cînd ideile nu mai au nici o valoare, cînd corpul social este sfîșiat, speriat, redus la tăcere?… Cînd revoluția este imposibilă, ne mai rămîne teatrul“. 

Aceste suflete
condamnate la infern...

Cu Damnații flamandului Ivo van Hove în Curtea de onoare a Palatului Papal, Festivalul s-a deschis superb și somptuos. Trupa actorilor de la Comedia Franceză, venită la Avignon după o absență de peste douăzeci de ani, a adus un lustru special, dubla emoție a așteptării. Ivo van Hove a plecat de la scenariul filmului lui Visconti, din 1969, și declara că nu a văzut filmul înainte, ceea ce e foarte clar și în același timp e fascinant cum, păstrînd scenariul literar, aproape replică cu replică, film și spectacol se privesc în oglindă, identice, dar diferite. Două chipuri monstruoase în apele unei oglinzi cu ape tulburi. Van Hove nu caută neapărat să copieze sau să inventeze alte imagini sau altă istorie, ci pur și simplu povestește alt­fel, dar păstrează aceeași sevă otrăvitoare ce izbucnește în final cu o violență a timpurilor noastre. Istoria unei familii de industriași atrasă în cercul infernal al regimului nazist, o istorie terbilă, plină de asasinate, trădări, viol, pedofilie, incest, crime în masă și trădări în lanț. Istoria începe cu incendierea Reichstag-ului și sfîrșește cu imagini din lagărul de concentrare de la Dachau, imagini de arhivă sau filmate în direct ori înregistrate (Noaptea Cuțitelor Lungi). Actorii sînt prezenți permanent, imensul platou scenic, cu o deschidere de 40 de metri, e străjuit în stînga de cîteva oglinzi de machiaj. Este spațiul privat, unde personajele se pot odihni, dar unde pot fi urmărite de cameramani, mereu la pîndă, pentru prim-planuri sau detalii; în dreapta, pe o platformă, stau la rînd șase sicrie deschise. Aici va fi depus fiecare personaj asasinat, apoi capacul e închis în vreme ce pe ecranul central putem vedea urlînd morții uciși și sortiți infernului. Personal, prefer cînd Van Hove lucrează cu actorii săi flamanzi (ca, de pildă, în The Kings of war, după Shakespeare), e o problemă de ritm și de sonoritate a limbii. Cu actorii de la Comedia Franceză, pactul e diferit. Stilul „grande famille“ impune, mai onctuos și pervers în același timp. Denis Podalydes e poate cel al cărui joc sobru, extrem de precis și de rece, corespunde cel mai exact stilului regizorului flamand. Și dacă i se poate spune că epocile istorice nu sînt aceleași, imaginea scenică opune un adevăr evident: armele sînt făcute să ucidă. 

Umbrele
fascismului reînviat

Nu este singurul spectacol care la Avignon s-a terminat cu o apocalipsă ce bate la ușa noastră. La Krystian Lupa însă, teroarea se instalează treptat, din tăceri și umbre, dineul burghez e instalat în jurul unei mese, în vreme ce pereții încep să vuiască și un zgomot surd cutremură pereții și înghite o lume ce se scufundă. Piața eroilor, montată la Vilnius, pe scena Teatrului Național lituanian, este cel de-al șaptelea spectacol al regizorului după Thomas Bernhard. Și aici, textul este inspirat de oroarea nazismului și de posibila sa resurgență în zilele noastre. Piesa, scrisă în 1988, un pamflet cu ocazia alegerii lui Kurt Waldheim ca președinte al Austriei, fost ofițer nazist, a făcut scandal la epocă și poate deranja și astăzi. Se pot auzi fraze ca „avem astăzi în Austria mai mulți naziști ca în 1938“. Piața Eroilor din Viena este piața unde Hitler a ținut un discurs în 1938 cu ocazia anexării Austriei la cel de al III lea Reich. Într-un apartament lugubru, cu ferestrele spre Piață, cu mobilele deja împachetate de plecare, se pregătește înmormîntarea profesorului Schuster, care s-a sinucis aruncîndu-se pe fereastră. În actul doi, asistăm la o serie de diatribe lansate de Robert, fratele profesorului, împotriva Austriei, a îndobitocirii indivizilor prin nivelarea culturală și artistică, o apocalipsă programată care va vedea umanismul, literatura și arta vîndute sirenelor vulgarității și mediocrității. Lupa construiește un univers din tăceri și cuvinte murmurate, unde replicile, lente și rar picurate, au o intensitate dusă pînă la incandescență. Un teatru simplu, plin de vibrații ascunse, într-un spațiu gri, aproape vid, cu lumini reci, transcen­dat de prezențe obscure, ce conduc treptat spre explozia finală, cînd se trezesc vechii demoni… 

O tigroaică
ce venea de departe...

Și monologul 20 noiembrie de Lars Noren, cunoscut în România grație spectacolului sibian semnat de Eugen Jebeleanu, este un text care suna extrem de puternic în contextul actual, monologul unui adolescent german ce se pregătea să facă un măcel în fostul său liceu înainte să se sinucidă. Este un text documentar, căci Noren a folosit jurnalul intim, real, al adolescentului, iar spectacolul suedez păstrează această dimensiune teribilă a „faptului divers“, sobru, simplu, glacial, cu un interpret precis și implacabil, și pe care l-am regăsit în cu totul alte registre în cel de-al doilea spectacol al Sofiei Jupither pe textul Gianinei Cărbunariu, Tigern, sau Tigrul sibian în română. Textul a fost scris acum cîțiva ani și pleca de la un fapt divers, un tigru ce scăpase din grădina zoologică din Sibiu și care a terorizat orașul înainte de a fi omorît. Anul trecut, tot la Avignon, o companie franceză jucase textul, pus în scenă de François Bergoin în ediția „Off “, sub titlul La tigresse, și m-am amuzat să văd subtitlul sau explicația – „un documenteur“, cuvînt compus, imaginar, ce alia documentul și ideea de fabulație, menteur… În fond, nu spunea Cocteau că arta este o minciună ce zice adevărul? Textul însă a fost salutat și atunci de critici ca puternic și necesar, metafora Străinului ce deranjează fiind perfect lizibilă. La început era deci ideea de a face o parodie a genului documentar, gen în care autoarea este pionieră în România și unde continuă să exploreze noi căi. În contextul actual însă, fabula tigroaicei, sau a străinei în oraș, fugărită și eliminată, s-a încărcat cu nuanțe noi. Dovadă că, intuitiv, Gianina Cărbunariu, ca toți artiștii sensibili la sunetul vremii, a știut să identifice un motiv ce a căpătat sensuri grave. Spectacolul Sofiei Jupither este extrem de simplu și în același timp inventiv, cu cinci actori ce traversează cu umor și inteligență o serie de personaje, de la șoferi de taxi și bancheri, la vrăbiuțe și alte făpturi cu pene sau cu blană. Spectacolul păstrează astfel ironia și verva textului, substratul absurd, sugerînd în același timp gravitatea ascunsă a metaforei. Dacă publicul se amuză cu bunăvoie, intrînd în joc, rîsul nu rămîne însă niciodată inocent și cred că textul și sensurile sale actuale vor continua să bîntuie o vreme spiritele. 

„Bobo“ din toate țările, uniți-vă!

Rîsul a fost o armă teribilă și în curtea Liceului Aubanel, deși și aici vom asista la o apocalipsă în ediție specială. Acum doi ani, deja, spectacolul La imagination del futuro, venit de la Santiago de Chile, creaţie colectivă a companiei Re-Sentida, în regia lui Marco Layera, cucerea cu voioșie publicul și suscita indignarea stîngiștilor puri și duri. La 40 de ani de la moartea lui Salvador Allende, mitul eroului naţional era pus în discuţie, luat în derîdere și, de ce nu, nu era oare Marx cel care ne avertiza că omenirea se desparte rîzînd de trecutul ei? Iată-i, așadar, din nou la Avignon, cu La Dictadura de lo ­Cool, cu aceeași frenezie explozivă și paradoxală, căci în obiectivul satirei, fără milă, juisivă și excesivă, se află propria lor categorie socială, un mediu mic-burghez, dar care a știut să reunească beneficiile oferite de sistemul capitalist și conștiința socială a mediilor progresiste. Paradoxul rezidă așadar aici, critica acerbă vine din interior, e vorba de propria lor imagine și, de ce nu, de a noastră, spectatori ai Festivalului In, beneficiari ai unei stîngi privilegiate, „la gauche caviar“ sau „les bobos“. La Dictadura de la Cool se vrea o fotografie monstruoasă a epocii noastre, declara regizorul, inspirată de Mizantropul lui Molière, de romanele lui Houellebecq sau de textele Comitetului invizibil (mai precis, de L’Insurrection qui vient, eseu politic, publicat în Franța în 2009): „Facem parte din ce criticăm și nu știm cum să rezistăm“. 

Avignon la ora rusă

Am descoperit vara aceasta cariera mitică de la Boulbon, acolo unde, în 1985, Peter Brook a jucat sub cerul liber Mahabharata. Am fost așadar să văd o adaptare după Frații Karamazov de Dostoievski, pusă în scenă de un tînăr regizor, Jean Bellorini. Cinci ore despre bine și rău, despre noțiunea teologică de Dumnezeu, morala intimă și judecata supremă. Bellorini, care semnează și scenografia, a construit o scenă pe a cărei lungime circulau pe niște șine platforme cu elemente de decor (soluție pe care o văzusem deja într-un spectacol memorabil al Arianei Mnouchkine, Les Ephémères) și, în mijlocul ei, un soi de cabană de lemn cu acoperișul plat, pe care se putea circula și care era identificată ca o datcha, inevitabilă pentru „rusitatea“ poveștii. La ce bun să construiești însă un alt decor în acest cadru natural fabulos? Poate doar pentru că spectacolul va fi reluat pe scena Teatrului Gérard Philipe din Saint-Denis, condus de regizor. Adaptarea e semnată de Bellorini și de Camille de La Guillonnière, care, travestit în Dame Loyale, prezintă spectacolul cu umor și explică – tendință brechtiană, fără îndoială – firul povestirii. Cîteva lungi „tuneluri“ sau tirade interminabile, ca acela al Marelui Inchizitor, îngreunează inevitabil spectacolul. O prea mare acumulare de detalii, un text prolix și fără intensitate. Dar pariul de a adapta un asemenea text-fluviu era riscant și spectacolul, ca și adaptarea, mai au nevoie de cîteva ajustări, bolta cerească nu salvează totul. 

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

Foto: C. Raynaud

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.