Stalin şi „cursa de şoareci“

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Stalin şi „cursa de şoareci“ jpeg

„Dictatorul nu doarme“, scrie Cioran, întrebîndu se dacă insomnia e cauza sau consecinţa exerciţiului totalitar. El citează exemple istorice, Caligula, Lenin, dar cine poate uita că Macbeth, ajuns la putere asasinîndu-şi protectorul legitim, „şi-a pierdut somnul“, cum se plîngea el însuşi. Stalin nici el nu dormea, iar Soljeniţîn evoca luminile aprinse în noapte la Kremlin, figurile livide ale acoliţilor sau celebra scenă cînd, în noapte, i-a telefonat lui Bulgakov. „Dictatorul nu doarme“, dar, pe de altă parte, „dictatorul nu uită“ – o ştiam, dar am redescoperit recent acest adevăr, graţie unei teribile emisiuni văzute de unul singur în apartamentul meu parizian. Dictatorul e străin oricărui fenomen amnezic şi, fără precipitare, îşi plăteşte poliţele în timp, sancţionează, distruge, ucide, confundînd duratele, trecutul şi prezentul. Doar moartea poate salva de conflictele nesancţionate. Uneori, chiar şi dictatorii mor.

Contra lui Stalin, cînd s-a prezentat pentru a fi ales secretar al Partidului, în jur de douăzeci de voturi au fost negative. În ciuda succesului obţinut, el a păstrat buletinele de vot secret, le-a analizat grafologic cu ajutorul unor experţi şi, zece ani mai tîrziu, „vinovaţii“ au fost identificaţi şi, apoi, toţi asasinaţi. Revanșard, dictatorul nu se consolează şi nu admite nici o rezistenţă, chiar minoră: acesta-i un simptom al apetitului de putere care, pentru el, nu poate fi, decît absolută.

Consternant, emisiunea recentă confirmă diagnosticul de mult formulat. Tiranul nu uită! Stalin, după al Doilea Război Mondial, în 1948, surprinde prin promulgarea unei amnistii generale privind emigraţia ruşilor albi care se refugiaseră îndeosebi la Paris, eșuînd în funcţii subalterne de şoferi sau chelneri. Cu toate că tardivă, perspectiva reîntoarcerii, în ciuda prudenţei promovate de majoritatea ruşilor instalaţi în Europa, i-a sedus pe unii dintre ei. Şi după aproape trei decenii, cîţiva au răspuns afirmativ gestului de reconciliere: războiul, încercare teribilă, adusese cu sine iertarea şi reconcilierea devenea posibilă, şi-au spus ei creduli. Iată şansa ultimă, aceea de a reveni în Rusia de care, afectiv, niciodată nu se despărţiseră. Nu o abandonaseră. Stalin le oferea această şansă.

În realitate, Stalin îşi propunea să decapiteze astfel pînă şi pe cei din urmă adversari ai bolşevismului şi el le-a întins, cum spune Hamlet, o sinistră „cursă de şoareci“. La ora plecării se organizează un abandon festiv al Parisului, satisfacţie nutrită de întoarcerea la ţara şi limba maternă, în principiu fără nici un risc, căci toţi erau „amnistiaţi“ – dar, în realitate, toţi erau „condamnaţi“. O vor descoperi cînd „capturaţi“, de la sosire, li se vor retrage paşapoartele, vor fi deportaţi, sancţionaţi pentru neaderența la comunismul roşu: aceste pete de sînge, izolate şi disparate, vor marca emigraţia ruşilor albi înşelaţi de viclenia Kremlinului. Pierduţi în Siberia sau Kazahstan, fără rădăcini și fără şanse de salvare, ei vor fi o dovadă a reuşitei „cursei de şoareci“, strategie de un cinism unic. Îi vedem metamorfozaţi în ţărani, vorbind o limbă amestecată, nici franceză, nici rusă, privind fotografii din colţuri pierdute ale ţării recent părăsite: valea Loarei, Muntele Saint-Michel… Acolo, în Franţa, ei resimțeau nostalgic iubirea pentru Rusia, „ţara-mamă“ – metaforă frecvent utilizată de poeţi –, iar acum, în mijlocul acestor întinderi fără repere, îşi rememorează Franţa. Sfișiere, acesta le a fost destinul. În Germania, Hitler n-a avut viclenia de a propune asemenea soluţii iluzorii. El n-a atras pe nimeni. Stalin, dimpotrivă, a capturat „şoarecii“ naivi, confirmîndu-şi încă o dată superioritatea sa faţă de „confratele“ în dictatură de la Berlin.

Stalin a ştiut să seducă. El a transformat o ideologie în momeală întinsă celor care i se asociau şi de aceea, în numele idealului comunist, pentru a evita pericolul nazist, mulţi militanţi şi-au căutat refugiu în Rusia. Soarta le-a fost la fel de crudă ca aceea a amnistiaţilor din 1948. Studii recente nu încetează să descopere francezi, nemți, evrei care s-au lăsat prinşi în aceeaşi „cursă de şoareci“ şi au eşuat fie în faţa plutonului de execuţie, fie în lagărele Siberiei. Care le era vina? Faptul că personificau o fidelitate fără rezerve pentru idealul pervertit de către puterea stalinistă, faptul că puteau beneficia de o legitimitate fără cusur în caz de tratative politice. Stalin i-a distrus așa cum Richard al III-lea a ucis pe orice pretendent posibil la coroană. Dictatorul nu doarme, nu uită şi, pentru totdeauna singur, instalează dispozitivul „cursei de şoareci“.

O recentă operă semnată de Michel Tabachnik, şi el rus de origine, a fost compusă pornind de la libretul semnat de Régis Debray, Dernière nuit (Ultima noapte) ce îl are ca protagonist pe gînditorul, azi unanim celebrat, Walter Benjamin. Totul porneşte de la sinuciderea sa la Port Bou, la frontiera spaniolă, cînd, după peregrinări fără de sfîrşit, îşi abandonează orice speranţă de salvare. Momentul final e ocazia unui teribil flashback. Printre episoadele evocate se numără şi acela moscovit. Acolo, Walter Benjamin o întîlneşte şi se lasă sedus de Asja Lacis, o tînără activistă, animatoare a unei celebre trupe de teatru pentru copii, care se dăruise corp şi suflet bolşevismului. Eşecul afectiv şi experienţa trăită în Rusia vor fi la originea unui Jurnal de la Moscova, dar mai ales a îndepărtării de locul morţii printr-un soi de intuiție mediumnică. Benjamin, în ultima clipă, fuge din oraşul infectat. La fel ca şi ­Brecht care, adept al lucidităţii fără compromis, îşi va abandona amanta bolnavă, pe Margaret Steffin, pentru a evita asasinarea pe care o bănuiește şi de care se teme. Nici unul, nici altul nu vor cădea în „cursa de şoareci“, căci un anumit simţ al realităţii îi scapă şi le permite să reia drumul exilului într-o Europă tragic ocupată de fascism. Lor li se va alătura Arthur Koestler, autorul acelei cărţi Zero sau infinitul, care, în adolescenţă, mi-a revelat perversitatea stalinismului şi mi-a tulburat nopţile. Teroarea, cauză a insomniilor personale.

Régis Debray îl caricaturizează pe André Gide, care se arată insensibil la drama lui Benjamin, dar e injustă această tratare în contextul epocii descrise. André Gide a fost cel care nu s-a lăsat intimidat și nici sedus de iluziile Moscovei staliniste, asemeni lui Henri Barbusse, şi a scris celebrul text Revenire din URSS, – denunţ al „paradisului“ care atrăgea, cel puţin imaginar, milioane de oameni ce-l vedeau ca pe o soluţie de salvare în faţa invaziei hitleriste. Gide a vorbit, aşa cum, înaintea lui, a făcut-o Panait Istrati, cu o clarviziune nebănuită. Dar acestuia, Kazantzakis, lucid şi laş, i-a sugerat tăcerea, căci mărturia, l-a prevenit prietenul grec, nu putea decît să-i ucidă cariera de scriitor. Istrati a refuzat, nimeni din vechea coaliţie nu l-a iertat, nici măcar Romain Rolland, mentorul său spiritual. Nu e uşor de vorbit în vremuri grele, dar rămînînd mut colaborezi la reuşita „cursei de şoareci“. Ea a funcţionat îndelung, o reuşită tragică.

Unde să fugim?… aceasta-i întrebarea. Unde? În cele mai intense momente ale operei lui Tabachnik şi Debray intervine Hannah Arendt, care îi dă întîlnire lui Benjamin în America, acolo unde, graţie unui diplomat abil, mulţi emigranţi şi-au găsit azil. America, dincolo de Europa, America, esenţă a democraţiei, s-a constituit în unic refugiu pentru cei care încercau să scape de oroarea nazistă, dar nici nu se lăsau înşelaţi de „cursa de şoareci“ stalinistă. America a salvat Europa, nu numai pe cîmpul de luptă, ci şi pe acela al exilaţilor. Din America toţi s au întors. Din Rusia, nici unul.

George Banu este critic de teatru.

Foto: Stofleth

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.