Shakespeare, enigmă şi prezenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Shakespeare, enigmă şi prezenţă jpeg

Aniversările shakespeariene se succed: în 2014, pentru cei 450 de ani de la naştere, anul acesta, pentru cei 400 de la moarte. Shakespeare revine fără încetare, pe scenă şi în cărţi. Ceea ce se numeşte Le Dictionnaire amoureux îi e recent consacrat de François Laroque la Paris, spectacolele se multiplică, dar şi îndoielile se intensifică. Celebrul film Anonymus le-a difuzat la scară internaţională cu un anumit surplus de „spectaculos“ abuziv, un obstinat cercetător, Lamberto Tassinari, militează pentru substituirea „bardului“ – oh, ce formulă fals poetică! – prin Florio, savant care a trăit între Italia şi Anglia, traducător al eseurilor lui Montai­gne. Argumentele invocate provin de la sărăcia bibliotecii lui Shakespeare şi mediocritatea documentelor prezervate, cărora li se opune dimensiunea enciclopedică a „exilatului“ Florio, ce ar fi trebuit să şi disimuleze numele la Londra pentru a se proteja de imprecaţiile curţii pe care o slujea şi care cultiva o rezervă severă faţă de teatru şi de licenţele lui multiple. Daniel Bougnoux, pornind în mod explicit de la cartea lui Tassinari, enumera succesivele ipoteze formulate de la mijlocul secolului al XIX-lea privind anchetele de identificare, toate parţial licite, dar niciodată pe deplin confirmate. Un subiect de roman ar fi istoria unei tinere învăţătoare din Ohio, Delia Bacon, care se va dedica recunoaşterii lui Francis… Bacon în opera lui Shakespeare şi care, la capătul acestei îndelungi aventuri de atribuire, îşi va pierde minţile şi va sfîrşi într-un spital psihiatric. Un conte de Oxford care subvenţiona o trupă de actori a fost considerat, de asemeni, ca un posibil autor de substituţie. Unii bănuiesc că asasinatul lui Marlowe a fost pus în scenă şi că tînărul dramaturg considerat mort a supravieţuit şi a continuat să scrie sub numele de… Shakespeare. Pe de altă parte, Mark Twain sau Henry James s-au asociat la ceea ce am putea numi mişcarea „negaţionistă“ a actorului mort şi născut căruia i s-a acordat în mod ilegitim privilegiul acestui repertoriu de texte fără de egal, iar Virginia Woolf imaginează chiar un dublu feminin, Mary Sydney, al ine­ga­labilului Will. De ce sînt necesare aceste frecvente supoziţii? Din nevoia de a descoperi „materia“ şi semnătura celui ce a elaborat cea mai complexă operă a umanităţii, afirma Bougnoux, restaurînd astfel, împotriva refuzului polemic, formulat în anii ’60 de către Alain Robbe-Grillet, Claude Simon şi alţii, de a interoga substratul biografic, propriu, al unui autor. În ce-l priveşte pe Shakespeare, incertitudinea persistă şi procesul continuă. Enigmă definitivă?

Avansez, la rîndul meu, o posibilitate: am putea sacrifica principiul substituţiei binare – în locul lui Shakespeare, o identitate unică, Francis Bacon, Marlowe, Florio – pentru a imagina o societate secretă ce-i reuneşte pe aceşti autori ipotetici. Un club frecventat de marile figuri ale epocii pentru a elabora în comun o operă diversă, complexă şi dezordonată, o operă scrisă la adăpostul confidenţialităţii și protejată de impenetrabilitatea cercului constituit. Shakespeare nu e unul, ci mai mulţi, el devine o ficţiune colectivă a cărei denumire e atribuită unui actor ce își asumă promovarea scenică a operelor. Oricum, un practician al scenei trebuie asociat acestei „cooperative“ de intelectuali care nu puteau fi familiarizaţi cu termeni şi practici ale platoului, cu accidentele rolului uitat sau tulburările costumului schimbat. Shakespeare, proprietarul teatrului Globe, n-ar fi procedat decît la inserţii concrete, cunoscute graţie exerciţiului scenic, şi ar fi promovat o conspiraţie plurală. De ce să nu integrăm dimensiunea „colectivă“ a teatrului, atît de solicitată azi? De ce să nu admitem că o asociaţie s-a protejat în spatele unui personaj public, că el a servit de paravan demnitarilor intelectuali ce s-au delectat cu plăcerile interzise ale teatrului? El nu poate fi înlocuit printr-un alter ego ce-şi aşteaptă revelaţia, teatrul său e produsul unei opere comune. Shakespeare e echivalentul modern al anticelor mistere de la Delphi. Enigma le e păstrată şi secretul conservat.

La Shakespeare se revine constant, în vremuri calme sau agitate, el confruntă scena cu lumea în toate contrastele ei, el îi dezvăluie dimensiunea caleidoscopică şi neomogenă. Şi o face atît de convingător pentru că nu se impune o singură perspectivă, pentru că actele şi vorbele se tricotează la mai multe mîini, pentru că tapiseria e de grup. Policromă şi diversă… Nimeni, din istoria artei, nu dispune de o asemenea diversitate. Nici Mozart, nici Leonardo, în ciuda varietăţii ce le e proprie. Poate Picasso... Da, el ar fi un Shakespeare al picturii, căci şi el extinde maximal arcul artei sale, variază epocile şi multiplică tehnicile. Picasso, artistul „shakespearian“ al timpurilor actuale. Iată ce mi-ar putea contrazice teoria.

(Putem adăuga o recentă ipoteză privindu-l pe Molière – un alt actor! – care, în a doua parte a vieţii, cînd trece de la farsele iniţiale la marile piese – Don Juan, Mizantropul, Tartuffe –, ar fi devenit substitutul lui Corneille, care, în decădere, exilat de la curte, se retrăsese la Lyon şi, în urma unei întîlniri secrete de trei zile cu Molière, ar fi procedat la această tranzacţie, şi ea rămasă secretă. Nu doar istoria, ci şi teatrul e plin de „conspiraţii“ – teoriile complotului se acumulează azi.)

Oricît de impenetrabil rămîne secretul, soluţia e pînă la urmă subsidiară. Peter Brook face din Shakespeare un dublu al său, iar Ariane Mnouchkine îl consideră o „Himalaya a teatrului ce n-o putem epuiza… e inepuizabil“. Toţi confirmă această infinită mişcare a eternei reîntoarceri unde ceea ce persistă, textele, revin într un mod diferit graţie spectacolelor. Enigma e definitivă şi revenirea – eternă: iată paradoxul shakespearian.

Shakespeare e o prezență constantă, ca oceanul, dar care nu rămîne străin fenomenului mareelor, căci uneori se apropie şi devine „contemporanul“ nostru, alteori se îndepărtează şi este citit din perspectiva epocii sale, aceea a Renaşterii şi a fenomenului elisabetan. Cînd descoperim în el ecouri ale lumii de azi şi rezonanţe beckettiene, cînd devine ghid pentru a descifra o lume îndepărtată şi doar de el revelată. Jan Kott l-a apropiat, Brook i s-a alăturat, iar mai recent, Ostermeier sau Van Hove l-au integrat în prezent, pe cînd Stein l-a istoricizat, iar Mnouchkine s-a revoltat, afirmînd că nici un clasic nu poate fi tratat „ca un contemporan al nostru“. Mareele se succed, dar el rămîne o „oglindă“ constantă în care se reflectă Occidentul şi contradicţiile lui. Orientul, în ultimul timp, s-a lăsat sedus de violenţa acestui univers şi a propus cînd capodopera lui Kurosawa – Ran – inspirată de Lear, cînd grefe ridicole de kabuki, dar, recent, s-a distins şi prin împliniri excepţionale ca Hamlet-ul văzut la Craiova, plasat sub semnul purităţii teatrului nou, sau Titus Andronicus descoperit la Sibiu, hibridare perfectă între cruzimea textului şi rigoarea scenei.

Shakespeare ne e partener într-o lume ieşită din „țîțîni“ pe care noi nici nu mai încercăm să o reparăm ca Hamlet, dar totodată şi încrezător în persistenţa teatrului. Aici, unde totul spune că „lumea e un teatru“, i se exaltă practicile şi totodată i se dezvăluie mizeria, căci Hamlet cînd îl foloseşte pentru a confirma spusele fantomei, cînd îl consideră un exerciţiu de tir cu „gloanțe oarbe“. Shakespeare ne confruntă cu proba dublă a iubirii şi neiubirii de teatru. Prezenţă eternă, enigmă fără soluţie. Shakespeare forever…

George Banu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.