Shakespeare, enigmă şi prezenţă

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Shakespeare, enigmă şi prezenţă jpeg

Aniversările shakespeariene se succed: în 2014, pentru cei 450 de ani de la naştere, anul acesta, pentru cei 400 de la moarte. Shakespeare revine fără încetare, pe scenă şi în cărţi. Ceea ce se numeşte Le Dictionnaire amoureux îi e recent consacrat de François Laroque la Paris, spectacolele se multiplică, dar şi îndoielile se intensifică. Celebrul film Anonymus le-a difuzat la scară internaţională cu un anumit surplus de „spectaculos“ abuziv, un obstinat cercetător, Lamberto Tassinari, militează pentru substituirea „bardului“ – oh, ce formulă fals poetică! – prin Florio, savant care a trăit între Italia şi Anglia, traducător al eseurilor lui Montai­gne. Argumentele invocate provin de la sărăcia bibliotecii lui Shakespeare şi mediocritatea documentelor prezervate, cărora li se opune dimensiunea enciclopedică a „exilatului“ Florio, ce ar fi trebuit să şi disimuleze numele la Londra pentru a se proteja de imprecaţiile curţii pe care o slujea şi care cultiva o rezervă severă faţă de teatru şi de licenţele lui multiple. Daniel Bougnoux, pornind în mod explicit de la cartea lui Tassinari, enumera succesivele ipoteze formulate de la mijlocul secolului al XIX-lea privind anchetele de identificare, toate parţial licite, dar niciodată pe deplin confirmate. Un subiect de roman ar fi istoria unei tinere învăţătoare din Ohio, Delia Bacon, care se va dedica recunoaşterii lui Francis… Bacon în opera lui Shakespeare şi care, la capătul acestei îndelungi aventuri de atribuire, îşi va pierde minţile şi va sfîrşi într-un spital psihiatric. Un conte de Oxford care subvenţiona o trupă de actori a fost considerat, de asemeni, ca un posibil autor de substituţie. Unii bănuiesc că asasinatul lui Marlowe a fost pus în scenă şi că tînărul dramaturg considerat mort a supravieţuit şi a continuat să scrie sub numele de… Shakespeare. Pe de altă parte, Mark Twain sau Henry James s-au asociat la ceea ce am putea numi mişcarea „negaţionistă“ a actorului mort şi născut căruia i s-a acordat în mod ilegitim privilegiul acestui repertoriu de texte fără de egal, iar Virginia Woolf imaginează chiar un dublu feminin, Mary Sydney, al ine­ga­labilului Will. De ce sînt necesare aceste frecvente supoziţii? Din nevoia de a descoperi „materia“ şi semnătura celui ce a elaborat cea mai complexă operă a umanităţii, afirma Bougnoux, restaurînd astfel, împotriva refuzului polemic, formulat în anii ’60 de către Alain Robbe-Grillet, Claude Simon şi alţii, de a interoga substratul biografic, propriu, al unui autor. În ce-l priveşte pe Shakespeare, incertitudinea persistă şi procesul continuă. Enigmă definitivă?

Avansez, la rîndul meu, o posibilitate: am putea sacrifica principiul substituţiei binare – în locul lui Shakespeare, o identitate unică, Francis Bacon, Marlowe, Florio – pentru a imagina o societate secretă ce-i reuneşte pe aceşti autori ipotetici. Un club frecventat de marile figuri ale epocii pentru a elabora în comun o operă diversă, complexă şi dezordonată, o operă scrisă la adăpostul confidenţialităţii și protejată de impenetrabilitatea cercului constituit. Shakespeare nu e unul, ci mai mulţi, el devine o ficţiune colectivă a cărei denumire e atribuită unui actor ce își asumă promovarea scenică a operelor. Oricum, un practician al scenei trebuie asociat acestei „cooperative“ de intelectuali care nu puteau fi familiarizaţi cu termeni şi practici ale platoului, cu accidentele rolului uitat sau tulburările costumului schimbat. Shakespeare, proprietarul teatrului Globe, n-ar fi procedat decît la inserţii concrete, cunoscute graţie exerciţiului scenic, şi ar fi promovat o conspiraţie plurală. De ce să nu integrăm dimensiunea „colectivă“ a teatrului, atît de solicitată azi? De ce să nu admitem că o asociaţie s-a protejat în spatele unui personaj public, că el a servit de paravan demnitarilor intelectuali ce s-au delectat cu plăcerile interzise ale teatrului? El nu poate fi înlocuit printr-un alter ego ce-şi aşteaptă revelaţia, teatrul său e produsul unei opere comune. Shakespeare e echivalentul modern al anticelor mistere de la Delphi. Enigma le e păstrată şi secretul conservat.

La Shakespeare se revine constant, în vremuri calme sau agitate, el confruntă scena cu lumea în toate contrastele ei, el îi dezvăluie dimensiunea caleidoscopică şi neomogenă. Şi o face atît de convingător pentru că nu se impune o singură perspectivă, pentru că actele şi vorbele se tricotează la mai multe mîini, pentru că tapiseria e de grup. Policromă şi diversă… Nimeni, din istoria artei, nu dispune de o asemenea diversitate. Nici Mozart, nici Leonardo, în ciuda varietăţii ce le e proprie. Poate Picasso... Da, el ar fi un Shakespeare al picturii, căci şi el extinde maximal arcul artei sale, variază epocile şi multiplică tehnicile. Picasso, artistul „shakespearian“ al timpurilor actuale. Iată ce mi-ar putea contrazice teoria.

(Putem adăuga o recentă ipoteză privindu-l pe Molière – un alt actor! – care, în a doua parte a vieţii, cînd trece de la farsele iniţiale la marile piese – Don Juan, Mizantropul, Tartuffe –, ar fi devenit substitutul lui Corneille, care, în decădere, exilat de la curte, se retrăsese la Lyon şi, în urma unei întîlniri secrete de trei zile cu Molière, ar fi procedat la această tranzacţie, şi ea rămasă secretă. Nu doar istoria, ci şi teatrul e plin de „conspiraţii“ – teoriile complotului se acumulează azi.)

Oricît de impenetrabil rămîne secretul, soluţia e pînă la urmă subsidiară. Peter Brook face din Shakespeare un dublu al său, iar Ariane Mnouchkine îl consideră o „Himalaya a teatrului ce n-o putem epuiza… e inepuizabil“. Toţi confirmă această infinită mişcare a eternei reîntoarceri unde ceea ce persistă, textele, revin într un mod diferit graţie spectacolelor. Enigma e definitivă şi revenirea – eternă: iată paradoxul shakespearian.

Shakespeare e o prezență constantă, ca oceanul, dar care nu rămîne străin fenomenului mareelor, căci uneori se apropie şi devine „contemporanul“ nostru, alteori se îndepărtează şi este citit din perspectiva epocii sale, aceea a Renaşterii şi a fenomenului elisabetan. Cînd descoperim în el ecouri ale lumii de azi şi rezonanţe beckettiene, cînd devine ghid pentru a descifra o lume îndepărtată şi doar de el revelată. Jan Kott l-a apropiat, Brook i s-a alăturat, iar mai recent, Ostermeier sau Van Hove l-au integrat în prezent, pe cînd Stein l-a istoricizat, iar Mnouchkine s-a revoltat, afirmînd că nici un clasic nu poate fi tratat „ca un contemporan al nostru“. Mareele se succed, dar el rămîne o „oglindă“ constantă în care se reflectă Occidentul şi contradicţiile lui. Orientul, în ultimul timp, s-a lăsat sedus de violenţa acestui univers şi a propus cînd capodopera lui Kurosawa – Ran – inspirată de Lear, cînd grefe ridicole de kabuki, dar, recent, s-a distins şi prin împliniri excepţionale ca Hamlet-ul văzut la Craiova, plasat sub semnul purităţii teatrului nou, sau Titus Andronicus descoperit la Sibiu, hibridare perfectă între cruzimea textului şi rigoarea scenei.

Shakespeare ne e partener într-o lume ieşită din „țîțîni“ pe care noi nici nu mai încercăm să o reparăm ca Hamlet, dar totodată şi încrezător în persistenţa teatrului. Aici, unde totul spune că „lumea e un teatru“, i se exaltă practicile şi totodată i se dezvăluie mizeria, căci Hamlet cînd îl foloseşte pentru a confirma spusele fantomei, cînd îl consideră un exerciţiu de tir cu „gloanțe oarbe“. Shakespeare ne confruntă cu proba dublă a iubirii şi neiubirii de teatru. Prezenţă eternă, enigmă fără soluţie. Shakespeare forever…

George Banu este critic de teatru.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.