Scena dansului

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
Un adjectiv complicat jpeg

Sylvie Guillem este Cavaler al Legiunii de Onoare, Ofiţer al Ordinului Naţional de Merit, Ofiţer al Artelor şi Literelor şi Comandor Onorific al Imperiului Britanic. Aproape că nu-ţi vine să crezi, privindu-i trupul fragil, aproape transparent, că poate susţine atîtea onoruri; pe scenă, însă, această fostă „stea a baletului“ Operei din Paris (părăsită în 1988), pentru care Maurice Béjart, Jerome Robbins ori Mats Ek au creat coregrafii speciale, e atotputernică şi invincibilă: la 45 de ani, dansează, cu o perfecţiune cumva nepămînteană, pe muzici „moderne“ (Carlos Montoya, Andy Cowton), stări de spirit, senzaţii trecătoare, sentimente veşnice. Baletul clasic şi-a pus definitiv amprenta asupra mişcărilor ei, dînd pînă şi celor mai mici gesturi o frumuseţe care tulbură adînc. Alături de ea, Russell Maliphant, mai atletic şi mai conceptual (nu se ceartă!), îşi interpretează propriile coregrafii cu o detaşare senină, unind forţa şi subtilitatea. Aşa s-au înfăţişat cei doi artişti într-un scurt turneu bucureştean, organizat sub egida „Întîlnirilor JTI“, cu Push, una dintre cele mai recente creaţii ale lor, produsă, în 2005(!), pentru Sadler’s Wells de la Londra. 

Adusă în (în timpul?) Festivalul(ui) Naţional de Teatru, de Consiliul Britanic, trupa londoneză StopGAP este – cum spune „fluturaşul“ de prezentare – una dintre puţinele care „numără printre colaboratorii săi şi dansatori cu dizabilităţi“. Sinceră să fiu, nu ştiam (şi nici nu-mi închipuiam) că pot exista astfel de trupe şi, mai ales, astfel de dansatori. Am văzut teatru folosind asemenea interpreţi (spectacolele lui Pippo Delbono), dar convenţia dramatică e diferită, are alte reguli şi urmăreşte alte scopuri. A face dans atunci cînd nu (mai) eşti stăpîn pe toate părţile corpului tău pare în cel mai bun caz un nonsens; în cel mai rău, inevitabila doză de senzaţional riscă să transfere o tentativă de acest gen pe tărîmul corectitudinii politice a neo-umanitarismului la modă (vezi contingentele de filmuleţe americane happy ending), ce face apel la toleranţa noastră, închizînd scurt gura pretenţiilor estetice. M-am dus cu o sumedenie de reţineri „principiale“ la spectacolul intitulat Trespass (pînă şi titlul îmi suna suspect!), alcătuit din două părţi, „Within/Înăuntru“ (coregrafia: Thomas Noone, muzica: Pedro Navarrete) şi „Splinter/Frîngerea“ (coregrafia: Rob Tannion, muzica: Jim Pinchen). 

Nimic mai puţin morbid, nimic mai puţin plîngăreţ decît acea reprezentaţie – şi nimic în ea care să solicite compasiunea tîmpă. Cinci tineri interpreţi (din păcate, nu am găsit nicăieri numele lor), doi băieţi, dintre care unul cu (aparent) sindromul Down, şi trei fete, dintre care una, în scaun cu rotile – că nu-şi putea mişca într-a-devăr picioarele mi-am dat seama abia după un timp, deoarece braţele, trunchiul şi chipul ei erau atît de expresive încît mersul devenea un amănunt dispensabil. A fost, altfel spus, un spectacol de dans modern (cu discrete elemente teatrale) absolut „normal“ şi, din punct de vedere calitativ, absolut stimabil. 

László Béres a urmat Regia de teatru la UNATC Bucureşti şi este, în prezent, directorul teatrului Figúra Stúdió din Gheorgheni. Acolo se şi desfăşoară, o dată la doi ani, un festival intitulat „TeatruDansMişcare“, ce capătă un contur artistic tot mai puternic (la ultima ediţie a adus din străinătate cîteva nume mari), stimulînd, implicit, şi trupa în această direcţie. Aici Béres a montat, în urmă cu un an şi ceva, dacă nu mă înşel, Yerma de Federico García Lorca, piesă reluată de curînd la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, într-o formulă net diferită, pare-se (nu am văzut versiunea „princeps“). Recurgînd la colaborarea unui foarte bun „dramaturg“, Ildikó Zrínyi-Ungvári, şi a unui excelent coregraf, Lóránt András – actor „la bază“, lucru deloc lipsit de importanţă –, regizorul a imaginat povestea Yermei, femeia ce tînjeşte după un copil pe care nu-l poate avea din cauza infertilităţii soţului, într-o insolită formulă de teatru-dans, formulă dovedită a fi de succes, în cazul său, printr-o mai veche producţie: Legături de sînge după Ramón del Valle-Inclán (din cîte ştiu, singura prezenţă pe o scenă din România a acestui prolific şi bizar autor spaniol). Mentalitatea rurală hispanică, prezenţă insistentă în teatrul lui García Lorca, prinde formă, datorită scenografiei semnate de Judit Kóthay Dobre, în culorile dragostei şi morţii (roşu-sînge, negru), dominantele acestui spaţiu arid, arzător şi sălbatic, iar excepţionala coregrafie a lui Lóránt András, stilizînd „teatral“ dansul flamenco, imprimă spectacolului o vigoare unică. Excepţională se dovedeşte şi distribuţia montării, în frunte cu Isabela Neamţu (Yerma), Cezar Antal şi Horia Suru, secondaţi de Andreea Gavriliu, Lucreţia Mandric, Nora Covali, Ecaterina Hâţu şi Loredana Grigoriu; mă văd obligată să omit numele celorlalţi interpreţi, deşi toţi merită fără rezervă laude pentru neobişnuita lor performanţă, deopotrivă actoricească şi coregrafică.  

Alice Georgescu este critic de teatru.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.