Regele şi prinţul

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Regele şi prinţul jpeg

pentru Andrei Vieru

Există întîlniri neprevăzute, cu un prieten din cealaltă parte a lumii, cu o rudă din cealaltă parte a timpului... Hazardul, fericit sau nefericit, intervine într-o lume programată pentru a‑l respinge, dar o lume ce se revelează astfel a fi doar aparent sigur controlată. Rămîne mereu loc şi pentru el. Hazardul ne aşteaptă la colţ de stradă. Şi e absurd să-i contestăm puterea doar pentru că-i ignorăm modul de funcţionare. „Il n’y a pas de raison“, „nu-i nici un motiv“ – vă răspund, plini de certitudini, oamenii pragmatici, pozitivi şi lucizi: ei se înşeală. Nimeni şi nimic nu se poate împotrivi hazardului care nu se supune și nici nu se prevede. I-am resimţit efectele în seara în care el mi-a permis nebănuitul rendez-vous cu un rege, personaj între realitate şi ficţiune, Ludovic al II-lea al Bavariei, ale cărui secrete le ignoram. Îi cunoşteam doar legenda, de la Visconti, şi locul morţii, căci pe zidul biroului am agăţat cartea poştală trimisă de mult de o prietenă, Anca Ovanez, care indica, printr-o cruce ce se înalţă singuratică pe marginea lacului Starnberg, locul unde regele s-a înecat. Sau a fost asasinat…

În noaptea aceea l-am descoperit pe regele bizar ce-şi are un precursor teatral, Richard al II-lea al lui Shakespeare, şi el un monarh ludic, lipsit de constrîngeri, obligat pînă la urmă la abdicare. Cioran spune că ar fi vrut să scrie o „istorie a abdicărilor“, fără a-l cita, dar printre ele trebuie adăugată şi cea a lui Ludovic, bavarezul iraţional. De unde-i provine atracţia? De unde-i provine enigma? Acum ştiu – din amestecul insolit de emotivitate absolută şi de exerciţiu arbitrar al puterii. El nu se simte responsabil decît faţă de sine şi de afectele care‑l conduc, îl absorb şi domină. El nu e de aici. El nu-şi e stăpîn. Moştenitor, la 14 ani, tînărul succesor la tron ascultă pentru prima oară, la München, Lohengrin şi resimte impactul acestei revelaţii totale cu o violenţă fără seamăn. În lacrimi, el rămîne imobil ore întregi după spectacol, ca şi cum şi-ar fi întîlnit dublul, ca şi cum şi-ar fi descoperit lumea proprie plasată sub semnul mitului wagnerian. În­tîl­nire decisivă pentru adolescentul care pătrunde în universul fanatasmatic astfel revelat şi de care niciodată nu va fi eliberat. Wagner îi e genitorul mitic. Dar cîtă afectivitate purta regele în sine pentru ca muzica să producă în el o asemenea deflagraţie! Aceasta-i scena originară ce explică totul.

Ludovic se va dărui fantasmei wagneriene şi îşi va construi un castel după modelul inspirat de maestrul său, pe care-l va primi cîţiva ani mai tîrziu la curte, cu fast şi totală dăruire. Îi va construi la Bayreuth templul muzical menit să-i exalte opera şi viziunea culturii germane graţie unor acte şi personaje medievale. Wagner devine curtezanul bătrîn căruia regele nu-i refuză nimic, artistul capricios ce profită scandalos de fascinaţia fără de limite pe care o exercită asupra admiratorului său monarhic. Cît de mediocru e „maestrul“ şi cît de tragic e „discipolul“ ce va trebui să accepte decizia miniştrilor săi de a-l alunga pe acest Wagner idolatrizat, devenit, pentru toţi, detestabil… Mort la Veneţia, regele îi va acorda trenul său personal pentru a i se transporta sicriul, dar durerea-i extremă îl determină să nu asiste la funeralii. Iubire fără de margini! Cum să nu-l iubeşti pe Ludovic?

Ludovic va construi apoi palate bizare, care în epocă vor sfîrşi prin a goli tezaurul ţării, dar acum, graţie turismului, se vor răscumpăra înmulţit. Lebăda lui Lohengrin se plimba pe lacurile subterane şi stîncile evocau universul fantastic al Nibelungilor. Ludovic exercită puterea ca pe un act personal, determinat de propriile-i nelinişti şi dominat de imaginarul de care nu se putea disocia. El se manifestă arbitrar în numele unei frumuseţi absente, al cărei amant insaţiabil regele se declară a fi, Fata morgana a monarhului disperat. 

Regele fără restricţii îl evocă şi pe Caligula, personajul lui Camus, jucat genial acum mulţi ani în spectacolul memorabil al lui Mihai Măniuţiu. Ambii sînt posedaţi de o fantasmă a cărei „realitate“ nu‑i lasă în pace şi le interzice să se consoleze. Împăratul roman îşi deplînge sora şi devine tiran în numele acestei dispariţii a cărei rană nu se cicatrizează, regele bavarez în numele unei fantasme ce îl urmăreşte fără repaus. Caligula şi Ludovic, ambii sînt infectaţi de insomnie cronică şi, parcă fiindu-le teamă să se confrunte cu lumina, se scoală la ceas de seară şi trăiesc în  noapte. Ei îşi sînt fraţi în melancolie metafizică.

Ludovic rupe o promisiune de căsnicie pentru a-şi recunoaşte pulsiunea homosexuală, dar aceasta nu-l împiedică să se dedice unor figuri feminine ca partenere de substituţie. El adoră libertatea Mariei-Antoaneta, dezinvoltura ce a perturbat regulile curţii versailleze şi curajul de a institui o nouă sensibilitate. Pe de altă parte, tot o rebelă ca el, Sissi îi va deveni parteneră constantă de vis şi peregrinări călare, mereu pe „cal alb“, semn de putere şi referinţă magică. Sissi şi Ludovic, logodnici îndepărtaţi de realitatea curţii, străini de exigențele ei, liberi într-o lume imaginară comun împărtăşită. Sissi îşi abandonează împăratul materialist, pe Franz Josef, Ludovic se retrage în palatele sale, unde refuză să i se facă portretul. El îşi explorează astfel abisurile interioare şi totodată evită confruntarea cu imaginea sa ce se deteriora progresiv. Ludovic va fi obligat să abdice şi va fi internat într-un azil, sfîrşind apoi înecat, împreună cu doctorul său, în lacul pe care se pare că voia să-l traverseze pentru a o regăsi, pe celălalt mal, pe Sissi care, cîţiva ani mai tîrziu, sfîrşeşte înjunghiată de un alienat mintal. Fantasme comune, destine comune.

În lumea economiei şi a finanţei care se instaurează în secolul al XIX-lea, Ludovic e un străin. Şi lui i s-ar putea asocia o altă figură, integral fictivă, aceea prinţului Mîșkin, „idiotul“ dostoievskian. Prinţul pare a fi un alter ego al regelui bavarez, pierdut şi totodată fascinant tocmai prin fragilitatea ce-l defineşte şi înstrăinează de cercurile prozaice în sînul cărora evoluează. Regele şi prinţul aparţin aceleiaşi familii, ambii confruntaţi cu posesorii puterii istorice, concrete, miniştri intransigenţi sau capitalişti violenţi, căci în ambii răsună ecourile unei alte lumi, îndepărtate şi inacessibile prezentului. Cum să nu-i iubim pe amîndoi, aşa cum, ireal şi platonic, i-au iubit Sissi ori Nas­tasia Filipovna? Femei mitice care s-au apropiat de aceşti aristocraţi ai inimii trăind în paradisul purităţii afective, refractar la infernul cotidian al finanţei.

Ludovic şi Mîșkin sînt modelele emblematice ale acelor artişti, scrii­tori sau muzicieni, care fac din propria lor fragilitate universul din care se hrănesc: Debussy şi Proust, Maeterlinck şi Hammershoi. Frecventîndu-le opera, avem ocazia de a ne reconforta cu apa clară a emoţiei nepervertite. Ei sînt neprotejați şi distribuie totodată lecţii implicite: „Eu sînt atît de fragil încît nimeni nu mă poate suspecta de autoritate“, spunea Klaus Michael Grüber, regizorul mitologic al generaţiei mele, care aparţinea aceluiaşi cerc. Era şi el un fel de „rege“ şi „prinţ“ laolaltă. Un monarh al scenei ce refuza orice altă putere decît aceea a sentimentului asociat frumuseţii.

George Banu este critic de teatru.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.