„Puţin clasic“ şi amic unic

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
„Puţin clasic“ şi amic unic jpeg

Un moralist scria cu o justeţe indiscutabilă: „E mai greu să spui adevărul despre ceilalţi decît despre tine însuţi“ – de fapt, la adevăr se ajunge oricum greu! Preoţii au confirmat-o secole de-a rîndul, psihanaliştii de mai multe decenii: confesiuni, vorbe, întrebări sînt materialele explorate cu scopuri terapeutice, dar şi economice. Nu întotdeauna cu un succes probant. Un caz diferit – care m-a marcat – îl constituie diagnosticul formulat prin hazard, lipsit de orice structură sau context analitic, de către o prietenă, Annie Demont. Rîzînd, ea mi-a lansat o evaluare dezinvoltă în care m-am recunoscut şi care, an de an, şi-a confirmat pertinenţa. „Tu eşti puţin clasic“ – „puţin clasic“, iată o fişă de identitate foarte concisă şi acceptată fără reticenţe. Nici academic reacţionar, nici nonconformist obstinat – „un pic clasic“, aceasta implică recunoaşterea prezentului, dar nu ca valoare absolută, ca instanţă ultimă, ci discret afiliat la un trecut ce nu dispare, persistă şi atestă perenitatea unei arte. Constatarea îmi convine căci, asemeni multor aliaţi, creatori sau spectatori, mă recunosc în impuritatea sa parţială. Noi constituim o întreagă familie, iar această apartenenţă – mi am spus – explică entuziasmul suscitat de marea expoziţie de la Muzeul de Artă Modernă din Paris consacrată „prieteniei artistice“ între Derain, Giacometti şi Balthus. O frază mi-a confirmat-o pe deplin şi s-a constituit în program al artiştilor reuniţi aici şi al privitorului uimit ce eram: „Adevărata modernitate provine dintr-o reinventare a trecutului“, scrie Balthus. El, care s-a antrenat copiindu-i pe Breughel şi Piero della Francesca, iar camarazii săi au revizitat vestigii arhaice, arta Cicladelor sau a etruscilor, arta africană… În felul lor, ei se recunoşteau ca fiind „puţin clasici“ şi nu reduşi la prizonieratul imediatului, al absenţei de contact cu predecesorii, aşa cum arogant îşi formula crezul un mare coregraf actual. Chiar dacă te consacri unei arte a „imediatului“ ca dansul, a practica tabula rasa şi a constitui prezentul în unica referinţă – curentul se cheamă „prezenteism“ – mi se pare a proceda la o amputare a memoriei, la o reducţie amnezică a oricărui domeniu, invalid de soclul său originar. Îmi e străină o asemenea atitudine „barbară“.

Derain, Giacometti, Balthus atestă posibilitatea de a integra moştenirea şi de a-i injecta o energie nouă, nebănuită. Motivele sînt moştenite – portrete, nuduri, naturi moarte –, dar ele nu se reduc la o leneşă preluare, ci sînt afiliate unei viziuni moderne care, flagrant, le personalizează. Derain vorbeşte despre „magia greutăţii“, a cromatismului, a pînzei care îl evocă uneori pe Zurbarán, alteori pe Velázquez. El utilizează o materie plastică viguros controlată, solid arhitecturată şi, privindu-i opera, descopăr în el un succesor al lui Cézanne care s-a opus impresionismului pentru a sacrifica fugitivul clipei în numele structurii impuse cu strictețe. Cei trei asociaţi restituie artei vocaţia duratei şi ne apar ca apărătorii unei cetăţi asediate de avangardele strict moderniste plasate sub semnul lui Marcel Duchamp. În felul lor, ei sînt nişte „antimoderni“, iar eu, „puţin clasic“, îi admir. Aşa cum banal admir perioada albastră a lui Picasso. Recunosc în ei niște cavaleri ai artei ca încercare, cavaleri care nu se predau şi care, împreună, constituie un irezistibil front de apărare. Ei afirmă o încredere reînnoită în arta şi pictura devaluate în epoca lor în numele formalismului şi dispărute azi, cînd domină – cel puţin pe plan mediatic – cultul artificialului, al deriziunii, al kitsch-ului. Cu excepţia lui Anselm Kiefer. A­ceşti artişti furnizează nu dublul realului, ci acced la un „réel augmenté“ – un real intensificat –, tot astfel cum marii regizori fascinează graţie a ceea ce putem numi „un acteur dilaté“. Brook, în acelaşi spirit, vorbea despre teatru ca şansă de a recunoaşte realul, dar „un réel concentré“. De aceea, „puţin clasic“, mă bucur să regăsesc arta în asemenea accepţiuni ce-mi permit să ajung la o viaţă „secundă“, intensă, ameliorată interior.

Invitat în Macedonia, am peregrinat prin mînăstiri care, printre munţi, ascunse departe de lume, posedă fresce primitive care ne permit să ne punem întrebări şi să regretăm destinul istoriei. La Kurnikovo, din altar ne priveşte un înger demn de cele mai splendide opere ale Renaşterii – el e la fel de celebru ca „îngerul de la Reims“ în Franţa, astfel încît imaginea lui apare pe bancnote. Îl privesc şi remarc sincronia cu Italia, dar acolo artiştii au rămas la adăpostul Occidentului, în timp ce aici s-a instalat Imperiul Otoman şi Balcanii au intrat în noapte. La Ohrid mă surprinde o frescă nu atît prin splendoarea realizării, cît prin faptul că, într-o artă sacră ce cultivă sistematic anonimatul, intervine pentru prima oară „semnătura“, înscrisă pe sabia Sf. Mercur. Un semn de modernitate… pe tăişul lamei citim numele celor doi artişti, Mihail şi Eustaţiu. Puţine zile mai tîrziu privesc o emisiune despre Michelangelo şi o coincidenţă splendidă mă surprinde: cînd, la 23 de ani, el a prezentat sublima Pietà, ea a suscitat un entuziasm absolut, dar admiratorii nu-i cunoșteau autorul. Atunci, sculptorul şi-a înscris numele pe piatră, ascuns pe un accesoriu al Fecioarei, asemeni pictorului macedonean. Privesc aceste subtile începuturi de prezenţă şi discreţia lor mă captivează, mai ales azi, cînd „semnătura“ a devenit prioritară faţă de operă. De cîte ori n-am achiziţionat un tablou în ciuda faptului, deplorat de vînzător, că nu era semnat… Tabloul îl prefer anonim, căci nu orice semnătură contează. Dar cum să explici asta azi, la ceasul eului artistic hipertrofiat?

În aceste peregrinări care aparent epuizează, dar în realitate alimentează, am avut surpriza de a primi un mesaj de la marele om de teatru Eugenio Barba. Un mesaj care-mi anunţa decizia lui de a încheia o carieră şi de a organiza succesiunea sa la celebrul Odin Teatret. Ne-am întîlnit deseori în viaţă, dar, în ultimii ani, am petrecut ore întregi la Sibiu, la Festivalul de Teatru. „Sibiul este un Ierusalim ceresc, îmi scrie el, un Ierusalim care permite înflorirea prieteniei, ce este unul din aspectele iubirii: să împărtăşeşti spaţiul şi timpul împreună cu cineva.“ El îmi anunţă că pregăteşte „le Grand Départ“ – marea plecare –, distribuind sarcini succesorilor, imaginînd modul de a supravieţui al structurii lăsate testamentar oraşului care l-a primit acum cincizeci de ani, Holstebro. „Într-o zi am să-ţi povestesc efortul meu de a nu lăsa moştenitori, ci doar o echipă pestriţă ai cărei membri aiuriţi, cîini sălbatici, vor şti să uite Odin-ul şi să-şi aducă aminte că e necesar să cultive mica lor insulă ca nişte Calibani care se dăruiesc teatrului adoptînd răspunsuri diferite.“ Iar apoi conchide, în cuvinte nobile: „Am impresia că vîrsta produce o seninătate neprevăzută. E, fără îndoială, mulţumirea pentru atîtea și atîtea întîlniri care mi-au înaripat destinul. Sau atunci e vorba de distanţă şi indiferenţă, dar nu sînt complet sigur căci simt că spiritul meu de aventură încă se trezeşte imaginînd noi proiecte. Iar apropiata noastră întîlnire e unul dintre ele.“ Păstrez această scrisoare ca pe un mesaj unic, de iubire şi întristare.

Pe de altă parte, după reprezentaţia lui Robert Wilson – tot la Sibiu – cu Scrisoarea despre nimic a lui John Cage, el mi-a transmis acest mesaj: „Georges, a fost formidabil să vin încă o dată în ţara ta, în România. Îţi iubesc ţara. Mulţumesc pentru tot. Cu multă dragoste, Bob.“ Wilson, cîndva stelar şi rece, a devenit acum uman şi afectuos. Nu s-a dus el, traversînd Carpaţii, să-l vadă la Tîrgovişte pe un vechi și apreciat asistent, Charles Chemin? Amic unic. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Cehov, aproapele nostru (Editura Nemira, 2017).

news Cimpeanu Cruciada împotriva lui Stefan cel Mare Cismigiu jpg
Dezbatere – Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare: Codrii Cosminului 1497 de Liviu Cîmpeanu
Joi, 9 februarie, de la ora 19.00, Editura Humanitas vă invită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu la o dezbatere cu istoricii Liviu Cîmpeanu
Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.