„Păr alb“ şi cristale teatrale

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
„Păr alb“ şi cristale teatrale jpeg

Nu „relativitatea“ informaţiilor m-a uimit la capătul acestei prime părţi a stagiunii pariziene pe care am frecventat-o cu o asiduitate de „tînăr“ spectator, ci „manipularea“ lor, utilizarea în funcţie de un discurs şi de evaluarea apriorică a unui context. Aceeaşi constatare produce o dublă interpretare: de fiecare dată, ideologia intervine şi îi determină sensul. Pentru a defini Comedia Franceză ca un templu vetust se face constant referinţă la publicul cu „părul alb“, la domni cu chelie şi doamne cu riduri şi astfel se deplînge disocierea acestui teatru prestigios de „actualitate“, de „prezent“, de „tineri“. (Se găsesc „tineri“ printre spectatori, dar în grupuri organizate, căci prestigiul teatrului intimidează şi ei nu îndrăznesc să pătrundă decît protejaţi de o comunitate prealabil constituită din colegi şi profesori!) Comedia Franceză e astfel asimilată unui teatru deconectat de real, diagnostic iniţial motivat de senectutea publicului. Acest argument s-a actualizat cînd m-am dus să asist la spectacolul lui Ariane Mnouchkine O cameră în India, la Cartoucherie, loc emblematic al anilor ’68 şi al „primăverii“ generaţionale care s-a manifestat atunci. Un alt „templu“ – alternativ şi contestatar, opus Comediei Franceze. Dar, în sală, vîrsta publicului nu se diferenţia, se afirma chiar mai flagrant atunci cînd bătrîni în cărucioare se instalau în rîndul întîi sau doamne cu bastoane se precipitau la bar pentru a consuma feluri de mîncare familiare la Bombay sau New Delhi. I-am spus, surîzînd, lui Monique: „Parcă am fi la Lourdes“ – dar cît adevăr conţinea această observaţie! Bătrînii, mult mai batrîni ca mine, soseau animaţi în numele unui trecut de care îşi aminteau şi pe care voiau să-l abandoneze. În jur, păr alb, riduri, chelii… de ce argumentele critice privind Comedia Franceză nu intervin de astă dată? De ce ele nu operează cu aceeaşi intransigenţă drastică? Pentru că, venind la Cartoucherie, publicul vîrstnic atestă fidelitatea pentru un artist – Ariane Mnouchkine – şi pentru istoria comună trăită în anii efervescenţei din mai ’68. La Comedia Franceză, publicul de aceeaşi vîrstă, dar aparţinînd unor alte categorii sociale şi situîndu-se pe poziţii ideologice opuse, îşi confirmă ataşamentul nu pentru un creator, ci pentru o instituţie al cărei spirit îl cultivă şi în care se recunoaşte. „Părul alb“, să nu uităm, e azi un semn etic: el nu disimulează vîrsta sub culorile fals tuciurii ale unei tinereţi eterne! La Comedia Franceză şi la Cartou-cherie, prezenţa publicului majoritar cu „păr alb“ e opus interpretată. Două lumi, aceeaşi vîrstă… pe care ea nu le reuneşte, ci, dimpotrivă, dincolo de condiţia biologică, le cultivă antinomia.

În acest segment de toamnă şi început de iarnă, la Paris, ca şi pe alte scene europene, s-a impus formatul „monumental“ – propensiune generală, proprie nu doar teatrului, ci şi literaturii sau artelor plastice. Volumele sînt groase, instalaţiile imense şi spectacolele… lungi! Cum se poate interpreta o asemenea predispoziţie? Ca o rezistenţă la rapiditatea informaţiilor de pe Internet, la reducţia lor şi la simplitatea elementară ce le defineşte. Se manifestă azi artişti şi consumatori care vor să se odihnească în faţa artei, caută să-i acorde şansa timpului la epoca vitezei. De aici provine, presupun, seducţia exersată de această supradimensionare contagioasă, proprie epocii dominate de spontaneitatea imediatului.

Contracţiei i se opune extensia, vitezei – lentoarea. Pe noi, cei cu „părul alb“, o asemenea mutaţie ne tulbură, căci în tinereţe apăram celebra formulă polemică „small is beautiful“, „ce e mic e frumos“, azi contrazisă. Dar nu doar din această retracţie a sloganului din anii ’60 provine reticenţa noastră, ci şi dintr-o rezervă critică. Formatul mic impune concentrarea şi perfecţiunea, permite privirea unică şi percepţia globală a operei: picătură de rouă în care se reflectă lumea. Formatul mare, dimpotrivă, implică o cheltuire a timpului, o dezvoltare epică şi, implicit, imposibilitatea accesului direct la integralitatea operei. Formatul mic e un haiku, formatul mare o epopee. Epopeea, la teatru, ca și în literatură, cînd nu e vorba de Proust, presupune dezvoltări lungi, scene neglijent lucrate, o tratare globală adesea neatentă la detalii şi nepreocupată de perfecţiune. Se trece de la practica ce fusese caracterizată ca o „estetică a economiei“ la una opusă, aceea a dilatării, de la pratica lui „non-dit“, a „nespusului“, la retorica explicaţiei şi la inflaţia vorbelor. Din sală, în faţa acestor avalanşe de cuvinte, invadat şi resemnat, lansez SOS-uri tacite înspre Cehov şi Beckett. Ei îmi permiteau să imaginez răspunsuri pornind de la tăceri şi nu să mă înec sub presiunea unor dialoguri abuziv locvace. Dar, totodată, aceste spectacole fără măsură în timp mă revoltă căci îmi impun experienţa iresponsabilă faţă de propria-mi durată de viaţă, ce îmi rămîne de trăit, o viaţă „scurtă“ ca aceea a spectatorilor cu „părul alb“. Ce să fac? Să accept spectacolele fără reticenţă a duratei sau, dimpotrivă, să mă refugiez în casă pentru a mi asuma reducţia timpului de care mai dispun?

În aceste traversări teatrale pe termen lung, sîntem invitaţi să ne lăsăm purtaţi de cuvinte – „prea multe“ –, dar ne salvăm procedînd la restricţii selective care justifică voiajul, îl concentrează şi îi conservă memoria. Amprente mnemonice! Aceasta consolează şi confirmă, pentru mine, puterea economică a artei. Arta ca o concentrare şi nu doar ca o dezvoltare necenzurată lipsită de restricţii, ocean nelimitat. Şi de aceea, cînd descopăr aceste oaze securitare, încetez să fiu pasiv, mă implic şi-mi dezvolt imaginaţia pornind de la concretul selectat al scenei. Selecţia eu am făcut-o, şi eu legitimez fragmentul reţinut. Din călătoria lui Mnouchkine în „India“ personală, ocazie de a propune un „testament vesel“ ca cimitirul de la Săpînţa, de neuitat rămîne momentul în care protagonista, Cornelia, alter ego al regizoarei, nemaiştiind cui să-i solicite sfaturi, se adresează unei vaci sacre, vaca de teatru, frumos pictată, care îi ascultă în tăcere mărturisirile şi întrebările. O clipă de pace! Şi cum să uit metafora ultimă din Călătoria la Tokyo semnată de Dorian Rossel, cînd o discretă soţie japoneză moare, iar pe scenă, ca într-o piesă de nô, rămîne ca urmă doar o rochie, persistenţa poetică a defunctei. Sau intuiţia profund cehoviană a lui Guy Delamotte, de la începutul Unchiului Vania, unde personajele scotocesc şi fură medicamente din trusa doctrului Astrov, anunţînd dispariţia periculoasă a morfinei din actul IV. Ei i se poate adăuga o altă intuiţie, aceea din Unchiul Vania al lui Christophe Sermet, unde personajele – în mod misterios – se defulează agresînd, înarmate cu un topor, buturuga ce se constituie în leitmotiv enigmatic al spectacolului.

Din formatele mari reţinem cu precizie diamantele şi ne amintim doar vag experienţa pierderii timpului. Spectacolele, aceste cristale distinct extrase din bibliografia de viaţă şi de artă, ne restituie emoţia poetică trăită în obscuritatea sălilor.

George Banu este critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Editura Nemira.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.