Obstinaţie şi dispersie

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Obstinaţie şi dispersie jpeg

Basarab Nicolescu mi-a relatat odată un comentariu al lui Peter Brook privindu-mă: „De ce George se dispersează şi nu se concentrează?“ Constatare implicînd evident o rezervă critică, dar totodată un diagnostic lucid. De ani de zile, observaţia aceasta mă acompaniază şi o interoghez, căci, dincolo de mediocra mea relaţie cu viaţa, mi se pare a fi dilema artistului modern: obstinaţie sau dispersie. Antinomie între două opţiuni, între două atitudini ce se constituie în mărturii ale relaţiei pe care o adoptă cu arta sau viaţa.

Dispersia implică o neîncredere faţă de sine. Cel ce o practică atestă implicit îndoiala de a putea ajunge la un adevăr unic, la o afirmaţie de sine, împlinită şi definitivă. El nu se fixează şi, disperat, acumulează experienţele, eşecurile, hărţuit de perspectiva constantă a dezamăgirii. „Essayer encore, échouer toujours“, „să încerci încă o dată, să eşuezi mereu“ – acesta îi e destinul, pentru a prelua o inspirată formulă a marelui regizor Peter Stein. Dispersia nu e sinonimă doar cu alienarea prin mişcare lipsită de busolă şi stea polară, ea e expresia implicită a unei neputinţe. Alerg în diverse direcţii, căci nimic nu mă satisface durabil, acumulez în loc să mă concentrez, căci nu mă pot ataşa unei certitudini – acesta e refrenul secret al celui ce se dispersează! Nu am orgoliul, nici speranţa de a putea găsi un nucleu indestructibil şi de aceea mă rătăcesc printre dorinţe temporare şi reuşite succesive, admite cel care se recunoaşte în acest destin. Căci e un destin ce poate fi asumat sau, mai rar, combătut. Patrice Chéreau nu desemna oare tocmai acest orizont cînd, pentru a se consola, afirma: „Voi ajunge într-o zi…“ Voi ajunge la ce aspir, dar nu ajung încă! O terapie prin proiecţie şi perspectiva de acces la dorinţa definitivă, interior construită. Dispersia, în sensul ei dureros, implică această sfîşiere.

Ea se extinde şi cuprinde domenii diferite. E dispersat copilul care, într-o cofetărie, îi răspunde mamei care, excedată de lipsa lui de decizie, îi cere o opţiune: „Mie îmi plac toate prăjiturile“. Dispersia se defineşte tocmai prin această diseminare generalizată într-un cîmp, cultural, culinar, artistic. Dar, ca motivaţie profundă, se poate cita celebra replică a amantului care şi-a pierdut iubita şi traversează lumea răspunzînd la întrebarea „Crezi că e aici?“ „Nu, dar eu o caut peste tot.“ Acesta e sensul profund al replicii lui Chéreau: să explorezi cu riscul dispersiei, dar fără a uita motivaţia ultimă. În confuzia actelor, să nu abandonezi speranţa unei descoperiri ultime. Cum a fost cazul lui Kantor, care şi-a încetat dispersia la bătrîneţe graţie celebrei sale Clase moarte.

„Adevărul e la suprafaţă“, pielea îl conţine, spunea acest mare dispersat care a fost Paul Valéry. Jean Cocteau poate asuma şi el asemenea convingeri. Ei se disting prin graţie şi facilitate, prin rapiditate şi mobilitate. În mişcare, ei nu se decid şi nu se consacră unei obsesii. Ei sînt prizonierii multiplicităţii. Într-o plimbare, Einstein, agasat de Valéry care, fără încetare, îşi scoate un carnet pe care notează ceva, îl întreabă ce face. „De cîte ori am o idee, o scriu“, îi răspunde acesta. „Eu, cînd am o idee, nu o uit“, conchide Einstein, refractar la zigzagurile dispersiei.

În artă, şi în teatru mai mult, dispersia poate fi mirajul care penalizează artiştii inapţi de a se dărui unei căi, care se deplasează asemeni unor haotici electroni liberi, panicaţi de perspectiva eşecului şi însetaţi de atracţia succesului. Ei nu aşteaptă, ei nu tulbură, ei doar seduc. Pentru că sînt absorbiţi de farmecul clipei şi nicicum de perspectiva duratei. Dispersia e un scepticism ce se disimulează: cînd eşecul e sigur, atunci măcar să ne abandonăm vitezei şi absenţei de opţiune. Să ne rătăcim conştienţi, ­căci oricum nu ne putem găsi. Asemeni regizorului care montează azi Ibsen şi mîine Labiche sau poetului care alternează versuri savante şi aforisme creionate spontan. Unde li se ascunde adevărul? În această mişcare perpetuă, ca simptom tacit al neputinţei.

Beckett, dimpotrivă, şi-a asumat ca indispensabilă conduită obstinaţia cuiului „bătut în acelaşi loc, pînă la capăt“. Dispersia nu îl ameninţă. El îşi precizase ţinta şi se îndrepta spre ea fără ocoluri sau rătăciri. Aceasta va fi poziţia adoptată de creatorii modernităţii. Obstinaţia le permite să impună un univers, să afirme o identitate şi să facă recognoscibilă o semnătură. Giacometti sau Mondrian, ca şi atîţia alţii, odată depăşite incertitudinile debutului, opaci la orice divagaţii sau excursii altundeva, reiau aceleaşi motive, expun aceleaşi preocupări. Universul le e constituit, ei consimt la această fidelitate, dar totodată se constituie în prizonierii săi.

Obstinaţia produce o coerenţă ce rezistă şi se afirmă în timp. Dar cum să nu remarcăm epuizarea care o ameninţă în timp? Căci, concentrate asupra lor înşile, universurile astfel produse sfîrşesc prin a se epuiza, a se scleroza: le lipseşte dezinvoltura dispersiei. Cum să nu constaţi declinul lui Chagall sau al lui Miró, care, la capăt de viaţă, reiau obosiţi aceleaşi teme şi compoziţii? Pe Kantor aceleaşi pericol îl ameninţă, dar moartea i-a evitat degradarea.

Picasso a cultivat echilibrul savant între obstinaţie şi dispersie, conştient de pericolele pe care una sau alta dintre opţiuni, prin abuz, le presupune. El a trecut de la perioada albastră la cea roz, de la cubism la neo-academism, netemîndu se de eşecuri şi nevrînd să imobilizeze reuşitele. De aceea Picasso e unic. Cînd îi privim traiectoria, ca aceea a lui Stravinski, dublul său muzical, recunoaştem dialectica savantă între viteza dispersiei şi stagnarea obstinaţiei.

Radicalitatea acestei opoziţii e proprie modernităţii căci, în secolele precedente, se practica o relativizare a termenilor astfel încît să se conserve şi unitatea unui stil, şi libertatea unui artist. Tiţian sau Tintoretto, Rembrandt sau Velázquez captivează prin efectul subtil de recunoaştere ce-l produc fără a impune voluntarist un univers strict identificat, asemeni acelora propuse de artiştii moderni.

Dispersia se asociază suprafeţei, obstinaţia – profunzimii. Una e orizontală, cealaltă verticală. Yoshi Oida, marele actor japonez al lui Peter Brook, spunea: „Occidentul caută pe întindere, Orientul sapă pe un singur loc“.

Sînt dispersat pentru că nu mi-am găsit adevărul unic. Aşa i-am răspuns, cu ani în urmă, lui Peter Brook, cel care a fost fascinat de Grotowski, artistul care, în teatru, a fost singurul ce şi-a respectat obstinaţia unei alegeri pentru a o părăsi cînd a considerat-o epuizată. El a găsit şi, la momentul oportun, a părăsit ce l-a constituit. Dispersia nu l-a ameninţat şi obstinaţia l-a definit.

George Banu este critic de teatru.

Foto: 1 – George Banu şi Peter Brook, 2 – Peter Brook şi Jerzy Grotowski

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.