O anumită parte

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
O anumită parte jpeg

Recenta participare la un juriu teatral mai mărunţel mi-a înlesnit reluarea contactului (pe care, în chip cît se poate de voluntar, îl cam pierdusem în ultima vreme) cu scenele din Capitală şi din ţară şi cu – implicit – repertoriul lor, cum ar veni, normal. Adică nu acela pe care îl vizitează îndeobşte criticii şi nu acela care vizitează îndeobşte festivalurile, ci acela care îi are ca oaspeţi pe spectatorii plătitori de toată ziua (mai adesea, de toată seara), spectatori posesori de abonamente, spectatori aduşi în sală de „organizatorul de spectacole“ al teatrului sau de victoria lor personală la vreun concurs radiofonic, spectatori de vîrstă mică, de vîrstă mijlocie şi de vîrstă mare, spectatori care fac coadă la casa de bilete, spectatori care nu citesc piesa înainte (mă rog, uneori nici ăilalţi nu...), spectatori care identifică interpreţii după rolurile acelora din serialele TV, spectatori care pronunţă greşit numele dramaturgului (las’ că nici ăilalţi nu... întotdeauna...), spectatori, altfel zis, ce alcătuiesc acea abstracţiune misterioasă – publicul – despre care ştiu atîtea ăilalţi. Ce văd aceşti spectatori la teatru?

Văd, domnilor, multe comedii şi farse – în sensul specific al cuvîntului – şi văd multe spectacole unde contribuţia creatoare a regizorului este în general modică, atingînd perfecţiunea, în felul ei, atunci cînd izbuteşte să nu-i deranjeze prea tare pe actori. Adică văd, am impresia, cam ceea ce vedeau la teatru şi părinţii lor, şi bunicii lor, şi stră-stră-străbunicii lor (dacă erau de altă etnie decît cea română, care s-a apucat să facă spectacole în sală abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea) şi ceea ce vor vedea, probabil, şi nepoţii, şi stră-stră-strănepoţii lor (dacă nu luăm în serios calendarele maya şi alte surse de nelinişte cosmică). Este bun acest lucru? Este rău? Nu-i nicicum. Este.

De pildă, spectatorii Teatrului German de Stat din Timişoara văd, sub titlul Comedie pe întuneric (inscripţiile în nemţeşte sînt traduse atent, în toate materialele publicitare, şi în română, căci publicul instituţiei şi-a pierdut de mult omogenitatea lingvistică), un spectacol în care ingeniosul text al lui Peter Shaffer – centrat asupra unei pene de curent ce luminează neaşteptat părţile întunecate ale unor caractere şi relaţii, hazul poveştii venind din inversarea raportului văzut-nevăzut – a fost descifrat de regizorul vienez Zeno Stanek la primul nivel. La nivelul intrigii, mai exact. Oricum, dată fiind precaritatea dotărilor tehnice şi, mai ales, a pregătirii celor ce mînuiesc aceste dotări în teatrele de pe întreg teritoriul naţional, curgerea fără accidente a reprezentaţiei este, prin ea însăşi, un succes. Altminteri, am rîs de se zguduia scaunul sub mine, pentru că eu, la comediile englezeşti (chiar şi la cele mai amărui), rîd întotdeauna, indiferent de cum le tratează autorii de spectacole. Sau aproape indiferent.

Aş fi dorit să rîd tot aşa de mult şi la spectacolul intitulat Fantoma, dragostea mea, inspirat (nu am înţeles prea bine în ce fel anume, neavînd program de sală) dintr-o piesă a lui Noel Coward, celebrisim comediograf şi farsograf britanic, şi jucat, sub direcţia de scenă a lui Şerban Puiu, la Teatrul Metropolis. Fiind teatru de proiecte, acesta din urmă are avantajul că poate aduce laolaltă, în producţiile sale, actori din toate celelalte teatre, bucureştene sau „provinciale“, ceea ce simplifică mult complicaţiile presupuse, adeseori, de întocmirea unei distribuţii mulţumitoare. Nu distribuţia este problema aici, aşadar, deşi, de la nume precum Gabriela Popescu sau Marius Florea Vizante aştepţi ceva în plus pe lîngă complicitatea cu auditoriul – tradusă aici în tot soiul de „măi“ şi „băăă“, probabil ca să ne simţim mai în largul nostru dîmboviţean.


Problema este regia, care a îngroşat cît a putut liniile cînd mai fine, cînd mai fragile ale textului (o povestioară cu fantome simpatice). Cel mai aproape de stilul ideal al comediei bulevardiere – gen cît se poate de stimabil şi de atrăgător, cînd e bine făcut – s-a situat Monica Davidescu. Frumoasa Alexandra Velniciuc a părut tot timpul foarte (prea) conştientă de farmecul personal – şi ocupată să-şi arate picioarele. O comedie lirică pot vedea, dacă merg la Sala Studio a străvechiului lor teatru în permanentă refacere, spectatorii ieşeni: Quartet de Ronald Harwood, o istorie tandră şi amuzantă cu patru cîntăreţi de operă retraşi într-un azil de bătrîni, la final de carieră. Piesa e construită solid, are replici bune (nu chiar impecabil aduse pe româneşte), iar distribuţia întruneşte patru adevăraţi piloni ai trupei ieşene: Mihaela Arsenescu-Werner, Violeta Popescu, Florin Mircea şi Sergiu Tudose (în ordine galantă şi alfabetică). Excelenţi, toţi patru. Ce-i mai rămînea de făcut regizorului Vitalie Lupaşcu? Mai nimic, desigur – şi bine a făcut că, în speţă, nu şi-a depăşit competenţele.

Interesele „profesionale“ ale juriului despre care vorbeam au fost circumscrise destul de strict; ele au desenat, totuşi, o hartă grăitoare a realităţii teatrale – sau, măcar, a unei părţi din ea. Pars pro toto? Aceasta-i întrebarea.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.