O anumită parte

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
O anumită parte jpeg

Recenta participare la un juriu teatral mai mărunţel mi-a înlesnit reluarea contactului (pe care, în chip cît se poate de voluntar, îl cam pierdusem în ultima vreme) cu scenele din Capitală şi din ţară şi cu – implicit – repertoriul lor, cum ar veni, normal. Adică nu acela pe care îl vizitează îndeobşte criticii şi nu acela care vizitează îndeobşte festivalurile, ci acela care îi are ca oaspeţi pe spectatorii plătitori de toată ziua (mai adesea, de toată seara), spectatori posesori de abonamente, spectatori aduşi în sală de „organizatorul de spectacole“ al teatrului sau de victoria lor personală la vreun concurs radiofonic, spectatori de vîrstă mică, de vîrstă mijlocie şi de vîrstă mare, spectatori care fac coadă la casa de bilete, spectatori care nu citesc piesa înainte (mă rog, uneori nici ăilalţi nu...), spectatori care identifică interpreţii după rolurile acelora din serialele TV, spectatori care pronunţă greşit numele dramaturgului (las’ că nici ăilalţi nu... întotdeauna...), spectatori, altfel zis, ce alcătuiesc acea abstracţiune misterioasă – publicul – despre care ştiu atîtea ăilalţi. Ce văd aceşti spectatori la teatru?

Văd, domnilor, multe comedii şi farse – în sensul specific al cuvîntului – şi văd multe spectacole unde contribuţia creatoare a regizorului este în general modică, atingînd perfecţiunea, în felul ei, atunci cînd izbuteşte să nu-i deranjeze prea tare pe actori. Adică văd, am impresia, cam ceea ce vedeau la teatru şi părinţii lor, şi bunicii lor, şi stră-stră-străbunicii lor (dacă erau de altă etnie decît cea română, care s-a apucat să facă spectacole în sală abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea) şi ceea ce vor vedea, probabil, şi nepoţii, şi stră-stră-strănepoţii lor (dacă nu luăm în serios calendarele maya şi alte surse de nelinişte cosmică). Este bun acest lucru? Este rău? Nu-i nicicum. Este.

De pildă, spectatorii Teatrului German de Stat din Timişoara văd, sub titlul Comedie pe întuneric (inscripţiile în nemţeşte sînt traduse atent, în toate materialele publicitare, şi în română, căci publicul instituţiei şi-a pierdut de mult omogenitatea lingvistică), un spectacol în care ingeniosul text al lui Peter Shaffer – centrat asupra unei pene de curent ce luminează neaşteptat părţile întunecate ale unor caractere şi relaţii, hazul poveştii venind din inversarea raportului văzut-nevăzut – a fost descifrat de regizorul vienez Zeno Stanek la primul nivel. La nivelul intrigii, mai exact. Oricum, dată fiind precaritatea dotărilor tehnice şi, mai ales, a pregătirii celor ce mînuiesc aceste dotări în teatrele de pe întreg teritoriul naţional, curgerea fără accidente a reprezentaţiei este, prin ea însăşi, un succes. Altminteri, am rîs de se zguduia scaunul sub mine, pentru că eu, la comediile englezeşti (chiar şi la cele mai amărui), rîd întotdeauna, indiferent de cum le tratează autorii de spectacole. Sau aproape indiferent.

Aş fi dorit să rîd tot aşa de mult şi la spectacolul intitulat Fantoma, dragostea mea, inspirat (nu am înţeles prea bine în ce fel anume, neavînd program de sală) dintr-o piesă a lui Noel Coward, celebrisim comediograf şi farsograf britanic, şi jucat, sub direcţia de scenă a lui Şerban Puiu, la Teatrul Metropolis. Fiind teatru de proiecte, acesta din urmă are avantajul că poate aduce laolaltă, în producţiile sale, actori din toate celelalte teatre, bucureştene sau „provinciale“, ceea ce simplifică mult complicaţiile presupuse, adeseori, de întocmirea unei distribuţii mulţumitoare. Nu distribuţia este problema aici, aşadar, deşi, de la nume precum Gabriela Popescu sau Marius Florea Vizante aştepţi ceva în plus pe lîngă complicitatea cu auditoriul – tradusă aici în tot soiul de „măi“ şi „băăă“, probabil ca să ne simţim mai în largul nostru dîmboviţean.


Problema este regia, care a îngroşat cît a putut liniile cînd mai fine, cînd mai fragile ale textului (o povestioară cu fantome simpatice). Cel mai aproape de stilul ideal al comediei bulevardiere – gen cît se poate de stimabil şi de atrăgător, cînd e bine făcut – s-a situat Monica Davidescu. Frumoasa Alexandra Velniciuc a părut tot timpul foarte (prea) conştientă de farmecul personal – şi ocupată să-şi arate picioarele. O comedie lirică pot vedea, dacă merg la Sala Studio a străvechiului lor teatru în permanentă refacere, spectatorii ieşeni: Quartet de Ronald Harwood, o istorie tandră şi amuzantă cu patru cîntăreţi de operă retraşi într-un azil de bătrîni, la final de carieră. Piesa e construită solid, are replici bune (nu chiar impecabil aduse pe româneşte), iar distribuţia întruneşte patru adevăraţi piloni ai trupei ieşene: Mihaela Arsenescu-Werner, Violeta Popescu, Florin Mircea şi Sergiu Tudose (în ordine galantă şi alfabetică). Excelenţi, toţi patru. Ce-i mai rămînea de făcut regizorului Vitalie Lupaşcu? Mai nimic, desigur – şi bine a făcut că, în speţă, nu şi-a depăşit competenţele.

Interesele „profesionale“ ale juriului despre care vorbeam au fost circumscrise destul de strict; ele au desenat, totuşi, o hartă grăitoare a realităţii teatrale – sau, măcar, a unei părţi din ea. Pars pro toto? Aceasta-i întrebarea.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum afli când te poți pensiona: ce documente trebuie depuse. CALCULATOR pensie anticipată
Creșterea vârstei de pensionare este luată în calcul în toate statele lumii în care natalitatea a scăzut, iar îmbătrânirea populației accelerează, punând în dificultate sistemele publice de pensii.
image
Povestea dramatică a celei mai de succes dresoare de lei și tigri din România. Final tragic de carieră
Cea mai renumită dresoare de lei și tigri din România a fost brașoveanca Lidia Jiga. Ea a murit în arenă, sfâșiată de tigrul pe care-l plimba cu decapotabila prin București în anii 1960
image
Misterul morții spionilor înecați în Lacul Maggiore din Alpii Elvețieni: „A venit apocalipsa peste noi“ VIDEO
Patru persoane au murit după ce o navă care transporta 21 de pasageri, toți în legătură cu serviciile secrete italiene și israeliene, s-a răsturnat, iar speculațiile privind natura călătoriei sunt din ce în ce mai multe.

HIstoria.ro

image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.
image
Ultimele zile din viața lui Adolf Hitler
Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate. Autoritățile sovietice, singurele în măsură să afle adevărul, au făcut tot posibilul să încurce și mai mult lucrurile. Pentru Stalin, care gândea în termenii Războiului Rece încă din 1945, un Hitler probabil viu și nevătămat era mult mai folosi
image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.