Neverosimila ninsoare

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Un adjectiv complicat jpeg

Atît pentru cei ce lucrează în lumea scenei cît şi pentru spectatorii „obişnuiţi“, Teatrul „Bulandra“ este – am mai spus-o şi cu alte ocazii – un fel de Liebling, de favorit necondiţionat. Deşi istoria sa atestată depăşeşte binişor jumătatea de secol, mica fabrică de spectacole de lîngă Podul Izvor (mărită, mai tîrziu, cu sala situată lîngă Grădina Icoanei) ocupă în inima oricărui iubitor de teatru din România locul special al mezinului, un loc ţinut mereu cald de amintirea misterios perpetuată a fabuloasei personalităţi a Luciei Sturdza (Doamna Bulandra, cum e numită şi azi, la aproape cinci decenii de la ieşirea definitivă de sub reflectoare), dar şi de amintirea atîtor şi atîtor actori, regizori şi spectacole care au configurat fizionomia cîndva inconfundabilă a scenei naţionale. Şi astăzi încă, în nebănuite străfunduri de ţară sau în neaşteptate locuri de pe mapamond, întîlneşti oameni care oftează nostalgic evocînd timpurile cînd călătoreau cu trenul pînă la Bucureşti sau, în rarele turnee „afară“ ale teatrului, se înghesuiau cu prieteni şi cunoştinţe în maşini, ca să ajungă la cutare sau cutare spectacol al „Bulandrei“. Cum vă place, Nepotul lui Rameau, Proştii sub clar de lună, Livada de vişini, Leonce şi Lena, Revizorul, D’ale carnavalului, O scrisoare pierdută, Azilul de noapte, Elisabeta I, A douăsprezecea noapte, Cabala bigoţilor, Hamlet, Dimineaţa pierdută, Furtuna... Din această înşiruire de titluri iscată, la întîmplare, de capriciul memoriei se desenează nu doar epoca de aur a teatrului românesc, ci şi o întreagă lume unde, chiar dacă obstacolele ridicate de frică şi prostie nu lipseau (unele dintre spectacole au fost interzise de cenzură după numai cîteva reprezentaţii), adevăratele cuvinte de ordine erau excelenţa, seriozitatea, profesionalismul, disciplina, fantezia, libertatea – şi, mai ales, iubirea. 

„Bulandra“ de azi, cu sălile ei renovate şi modernizate (în care găsirea locului înscris pe bilet e o aventură palpitantă...), trage deopotrivă foloasele şi ponoasele renumelui trecut. Căci comparaţia – de neevitat – nu dă întotdeauna cîştig de cauză prezentului; uneori, o asemenea formulare devine chiar eufemism de complezenţă. Şi totuşi, puterea amintirii e redutabilă; îi vine în ajutor prezenţa în continuare pe scenă a unora dintre cei mai buni artişti pe care i-a avut vreodată România. Şi, indiferent cît de tare se iubesc, în particular, membrii ansamblului, pe scenă se instaurează aproape fără greş un spirit de echipă care comunică sălii un mesaj deopotrivă simplu şi profund: la „Bulandra“, teatrul e respectat. 

Sînt, toate acestea, motive pentru care orice regizor vrea – ba chiar visează – să monteze aici. Asta nu înseamnă şi că orice regizor ajunge să o facă. 

Yuri Kordonsky, rus stabilit în America, se află acum la a cincea colaborare cu Teatrul „Bulandra“, după Unchiul Vanea de Cehov, Căsătoria de Gogol, Crimă şi pedeapsă după Dostoievski şi Sorry de Aleksandr Galin. Numai autori ruşi, după cum se vede – şi tot un autor rus, Pavel Sanaev, a produs textul celei mai recente premiere de la sala Izvor: Îngroapă-mă pe după plintă, titlu un pic bizar, dar căruia numele traducătoarei Maşa Dinescu îi dă garanţia exactităţii şi, totodată, a plasticităţii. (Paranteză: mi-ar fi plăcut să par mai instruită decît sînt; cum, însă, nu am dobîndit un caiet-program al spectacolului – am scris şi în numărul trecut despre aceste neştiute ajutoare ale cronicarului – şi cum ghinionul face să am o relaţie imprevizibilă cu Internetul şi genialul său Google, tot ce ştiu despre montarea de la „Bulandra“ este ce am văzut cu ochii. Nu pot, prin urmare, să spun dacă este vorba despre o piesă propriu-zisă ori despre o proză dramatizată şi nu pot să spun nici cum, unde şi cînd s-a mai manifestat, în materie de literatură, Pavel Sanaev. Oare cum se descurcau criticii pe vremea cînd nu existau calculatoare şi – vai! – nici programe de sală?...) În spatele acestui titlu deconcertant se ascunde o poveste „de viaţă“ oarecum banală: un copil de vreo opt-nouă ani este crescut de bunici (şi mai ales de bunică) pentru că ei – bunicii – nu sînt de acord cu felul de trai al mamei copilului, care are voie să-l vadă doar cîteva minute, la intervale mari de timp; practic, băiatul e sechestrat – din dragoste. „O telenovelă!“, a calificat cineva, cu dispreţ, montarea. Da, poate că, dacă ar fi durat o oră şi jumătate, spectacolul asta ar fi fost. Dar, în cele patru ore cît durează, sumara istorie este astfel detaliată, studiată, luminată, analizată (deloc comentată, însă) încît ea capătă amploarea şi semnificaţiile unei tragedii clasice. Personajele au timp să se desfăşoare, să se (auto)descrie, să-şi trăiască adevărul pînă în nuanţe infinitezimale, să ne indigneze şi să ne emoţioneze – şi încremenirea unei săli arhipline a stat dovadă pentru ştiinţa înaltă cu care acest timp e folosit. Nimic „artistic“ nu pare să se petreacă în spectacol – regizorul nu pare să regizeze, actorii nu par să joace. Interpreţii doar există şi povestesc o întîmplare; dar toţi, de la extraordinara Mariana Mihuţ (bunica), al cărei monolog de aproape douăzeci de minute, la final, este o mostră neverosimilă de Artă a Actorului, la Marian Râlea (băieţelul), la Claudiu Stănescu (bunicul), la Andreea Bibiri (mama), la Marius Florea Vizante (iubitul mamei) şi pînă la Profira Serafim (infirmiera, un rol minuscul) realizează performanţa unică de a părea că există doar pentru a (ne) povesti acea întîmplare. Peste necredinţa noastră se aşterne la sfîrşit, purificatoare, ninsoarea.

Alice Georgescu este critic de teatru.

Afis 14 dec Sala Radio jpg
Violonistul francez DAVID GRIMAL, invitat special la Sala Radio
Concertul va fi dedicat în exclusivitate muzicii unuia dintre mari compozitori germani: FELIX MENDELSSOHN, considerat un geniu al muzicii sec. XIX, așa cum fusese Mozart un secol mai devreme.
974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?

Adevarul.ro

image
Dieta care o ajută pe Loredana Groza să fie wow. „E o muncă foarte grea să arăți bine!”
Loredana Groza, una dintre cele mai îndrăgite artiste, are un secret atunci când vine vorba despre talie trasă ca prin inel. Vedeta ține o dietă-minune de câte ori dorește să topească din kilogramele acumulate.
image
Supraviețuitoarea tragediei de pe DN1 a murit. Familia de spanioli se afla în vizită la fiica studentă în România
Patru membri ai unei familii din Spania au murit în urma unui accident produs pe o șosea din România. Șoferul a fost arestat preventiv, iar organele victimelor au fost donate cu acceptul rudelor.
image
Tempest, avionul de luptă care citește gândurile. Trei țări colaborează pentru dezvoltarea unei arme invincibile | FOTO VIDEO
Rishi Sunak a anunțat o colaborare între Marea Britanie, Italia și Japonia pentru dezvoltarea unui nou avion de luptă care utilizează inteligența artificială.

HIstoria.ro

image
Arestarea Mariei Tănase: Reținută și anchetată de germani
Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre
image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.