Neverosimila ninsoare

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Un adjectiv complicat jpeg

Atît pentru cei ce lucrează în lumea scenei cît şi pentru spectatorii „obişnuiţi“, Teatrul „Bulandra“ este – am mai spus-o şi cu alte ocazii – un fel de Liebling, de favorit necondiţionat. Deşi istoria sa atestată depăşeşte binişor jumătatea de secol, mica fabrică de spectacole de lîngă Podul Izvor (mărită, mai tîrziu, cu sala situată lîngă Grădina Icoanei) ocupă în inima oricărui iubitor de teatru din România locul special al mezinului, un loc ţinut mereu cald de amintirea misterios perpetuată a fabuloasei personalităţi a Luciei Sturdza (Doamna Bulandra, cum e numită şi azi, la aproape cinci decenii de la ieşirea definitivă de sub reflectoare), dar şi de amintirea atîtor şi atîtor actori, regizori şi spectacole care au configurat fizionomia cîndva inconfundabilă a scenei naţionale. Şi astăzi încă, în nebănuite străfunduri de ţară sau în neaşteptate locuri de pe mapamond, întîlneşti oameni care oftează nostalgic evocînd timpurile cînd călătoreau cu trenul pînă la Bucureşti sau, în rarele turnee „afară“ ale teatrului, se înghesuiau cu prieteni şi cunoştinţe în maşini, ca să ajungă la cutare sau cutare spectacol al „Bulandrei“. Cum vă place, Nepotul lui Rameau, Proştii sub clar de lună, Livada de vişini, Leonce şi Lena, Revizorul, D’ale carnavalului, O scrisoare pierdută, Azilul de noapte, Elisabeta I, A douăsprezecea noapte, Cabala bigoţilor, Hamlet, Dimineaţa pierdută, Furtuna... Din această înşiruire de titluri iscată, la întîmplare, de capriciul memoriei se desenează nu doar epoca de aur a teatrului românesc, ci şi o întreagă lume unde, chiar dacă obstacolele ridicate de frică şi prostie nu lipseau (unele dintre spectacole au fost interzise de cenzură după numai cîteva reprezentaţii), adevăratele cuvinte de ordine erau excelenţa, seriozitatea, profesionalismul, disciplina, fantezia, libertatea – şi, mai ales, iubirea. 

„Bulandra“ de azi, cu sălile ei renovate şi modernizate (în care găsirea locului înscris pe bilet e o aventură palpitantă...), trage deopotrivă foloasele şi ponoasele renumelui trecut. Căci comparaţia – de neevitat – nu dă întotdeauna cîştig de cauză prezentului; uneori, o asemenea formulare devine chiar eufemism de complezenţă. Şi totuşi, puterea amintirii e redutabilă; îi vine în ajutor prezenţa în continuare pe scenă a unora dintre cei mai buni artişti pe care i-a avut vreodată România. Şi, indiferent cît de tare se iubesc, în particular, membrii ansamblului, pe scenă se instaurează aproape fără greş un spirit de echipă care comunică sălii un mesaj deopotrivă simplu şi profund: la „Bulandra“, teatrul e respectat. 

Sînt, toate acestea, motive pentru care orice regizor vrea – ba chiar visează – să monteze aici. Asta nu înseamnă şi că orice regizor ajunge să o facă. 

Yuri Kordonsky, rus stabilit în America, se află acum la a cincea colaborare cu Teatrul „Bulandra“, după Unchiul Vanea de Cehov, Căsătoria de Gogol, Crimă şi pedeapsă după Dostoievski şi Sorry de Aleksandr Galin. Numai autori ruşi, după cum se vede – şi tot un autor rus, Pavel Sanaev, a produs textul celei mai recente premiere de la sala Izvor: Îngroapă-mă pe după plintă, titlu un pic bizar, dar căruia numele traducătoarei Maşa Dinescu îi dă garanţia exactităţii şi, totodată, a plasticităţii. (Paranteză: mi-ar fi plăcut să par mai instruită decît sînt; cum, însă, nu am dobîndit un caiet-program al spectacolului – am scris şi în numărul trecut despre aceste neştiute ajutoare ale cronicarului – şi cum ghinionul face să am o relaţie imprevizibilă cu Internetul şi genialul său Google, tot ce ştiu despre montarea de la „Bulandra“ este ce am văzut cu ochii. Nu pot, prin urmare, să spun dacă este vorba despre o piesă propriu-zisă ori despre o proză dramatizată şi nu pot să spun nici cum, unde şi cînd s-a mai manifestat, în materie de literatură, Pavel Sanaev. Oare cum se descurcau criticii pe vremea cînd nu existau calculatoare şi – vai! – nici programe de sală?...) În spatele acestui titlu deconcertant se ascunde o poveste „de viaţă“ oarecum banală: un copil de vreo opt-nouă ani este crescut de bunici (şi mai ales de bunică) pentru că ei – bunicii – nu sînt de acord cu felul de trai al mamei copilului, care are voie să-l vadă doar cîteva minute, la intervale mari de timp; practic, băiatul e sechestrat – din dragoste. „O telenovelă!“, a calificat cineva, cu dispreţ, montarea. Da, poate că, dacă ar fi durat o oră şi jumătate, spectacolul asta ar fi fost. Dar, în cele patru ore cît durează, sumara istorie este astfel detaliată, studiată, luminată, analizată (deloc comentată, însă) încît ea capătă amploarea şi semnificaţiile unei tragedii clasice. Personajele au timp să se desfăşoare, să se (auto)descrie, să-şi trăiască adevărul pînă în nuanţe infinitezimale, să ne indigneze şi să ne emoţioneze – şi încremenirea unei săli arhipline a stat dovadă pentru ştiinţa înaltă cu care acest timp e folosit. Nimic „artistic“ nu pare să se petreacă în spectacol – regizorul nu pare să regizeze, actorii nu par să joace. Interpreţii doar există şi povestesc o întîmplare; dar toţi, de la extraordinara Mariana Mihuţ (bunica), al cărei monolog de aproape douăzeci de minute, la final, este o mostră neverosimilă de Artă a Actorului, la Marian Râlea (băieţelul), la Claudiu Stănescu (bunicul), la Andreea Bibiri (mama), la Marius Florea Vizante (iubitul mamei) şi pînă la Profira Serafim (infirmiera, un rol minuscul) realizează performanţa unică de a părea că există doar pentru a (ne) povesti acea întîmplare. Peste necredinţa noastră se aşterne la sfîrşit, purificatoare, ninsoarea.

Alice Georgescu este critic de teatru.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.