Nelămuriri de telespectator

11 august 2010
Nelămuriri de telespectator jpeg

Din păcate, anul acesta nu am ajuns la Festivalul de teatru de la Avignon. De fapt, corect ar fi să spun nici anul acesta: fiindcă nu-mi dă mîna să merg acolo „pe cont propriu“, cum se zicea pe vremuri la mare despre turiştii non-sindicalizaţi, mă resemnez, de o bucată de vreme, să iau contact cu evenimentul stînd în faţa televizorului. Desigur, atunci cînd pot şi acolo unde găsesc televizor „branşat“. Nu sînt, cred, nici zece ani de cînd aproape orice canal franţuzesc prins în Elveţia mea de vacanţă făcea treaba la perfecţie, furnizînd zilnic informaţii despre festival, comentarii şi reportaje de la faţa locului, în ritm cel puţin bisăptămînal, precum şi un număr de transmisiuni directe pe deplin edificatoare; din ediţia ce s-a încheiat acum circa zece zile am prins, pe France 2, spectacolul de închidere, practic, a festivalului in – Richard al II-lea de Shakespeare –, ratînd doar o unică altă legătură directă cu Palatul Papilor, parcă pe ARTE, unde aş fi putut vedea spectacolul inaugural al selecţiei oficiale (cu un titlu prea lung ca să-l ţin minte şi pe care, neavînd momentan acces la Internet, trebuie să-l las deoparte), o montare cu cîntec în toate sensurile cuvîntului, semnată de elveţianul Christoph Marthaler, unul dintre „artiştii asociaţi“ la Avignon 2010. Aici, trebuie să ofer cîteva detalii organizatorice despre acest festival – cel mai mare din lume, spun francezii, unul dintre cele mai mari, admite lumea –, cu o istorie deopotrivă simplă şi complicată, cu o fizionomie dublă (deoarece zonei tradiţional dedicate teatrului de repertoriu i s-a adăugat o zonă „liberă“ unde bulevardul coexistă în linişte cu underground-ul), cu un renume, în sfîrşit, datorat în egală măsură cantităţii şi calităţii producţiilor participante, aspectului de burg medieval al oraşului şi numelor sonore ale artiştilor care ajung pe marea scenă din Curtea de onoare. În ultimii cinci ani, în fruntea acestei uriaşe maşinării teatrale s-au aflat nu unul (cum e obiceiul), ci doi conducători – Hortense Archambault şi Vincent Baudriller – ambii de meserie operatori culturali şi care, în chip de inovaţie a mandatului lor (încheiat chiar în 2010), şi-au asociat, la fiecare ediţie, unul sau doi creatori (desemnaţi drept „artist asociat“), cărora le revine atît gloria de a-şi etala un număr de opere proprii pe parcursul festivalului, cît şi mizeria de a gira – nu e prea clar dacă şi a efectua concret – întreaga selecţie a acestuia. Este vorba, repet, despre festivalul originar, festivalul in, întrucît „celălalt“, festivalul off, aproximativ simultan ca interval de desfăşurare, nu impune restricţii de nici un fel. Şi amintesc din nou că, din păcate, teatrul românesc nu a ajuns, cel puţin în ultimii douăzeci de ani, decît de două sau trei ori la Avignon in, toate celelalte mult-trîmbiţate, în presa autohtonă, preze-nţe la „eveniment“ constînd în turnee (generalmente, improvizate) la Avignon off. Nu spun că această situaţie este imputabilă (numai) teatrelor noastre şi artiştilor noştri; festivalul francez – „programatorii“ săi, mai bine zis – sînt de blamat în egală măsură. Dacă nu mai mult.

Scriind anul trecut (în aceleaşi condiţii) despre Avignon, observam, de exemplu, că spectacolul Kasimir şi Karoline de Ödön von Horváth, al unui teatru flamand şi al unui regizor olandez ale căror nume nu mi le mai amintesc, nu ar fi avut absolut nimic de datorat unui spectacol cu aceeaşi piesă, produs, tot anul trecut, de compania maghiară a Teatrului de Stat din Oradea şi de regizoarea Anca Bradu. Şi mai observam că articolele ziariştilor prezenţi în persoană la festival, articole conspectate pe Internet, exprimau faţă de reprezentaţia în chestiune aceleaşi rezerve ca şi ale mele, care o văzusem la televizor. Am încercat acelaşi exerciţiu şi acum. 

Surpriza a fost că situl festivalului nu inclusese, pînă la data ultimei consultări (acum două zile), nici-un „ecou“ publicistic. Drept este că o „căutare avansată“ întreprinsă prin cuvintele-cheie Avignon 2010-spectacole-presă a dat, la rîndul ei, un număr neaşteptat de mic de rezultate. Cît despre spectacolul „meu“ – La tragédie du roi Richard II d’Angleterre (Tragedia regelui Richard al II-lea al Angliei) de Shakespeare, în regia lui Jean-Baptiste Sastre, producţie a festivalului –, opiniile erau împărţite între „superb“ şi „dezamăgitor“ (ultimele precumpăneau), mai toţi colegii cronicari povestind pe larg piesa, retradusă pentru ocazie (într-un limbaj modern, oarecum sec, dar pregnant), descriind în două vorbe decorul şi extaziindu-se la unison în faţa interpretului rolului titular, Denis Podalydès; dintre ceilalţi actori – mulţi şi, majoritatea, foarte buni – erau amintiţi numai doi sau trei, caracterizaţi fie prin „provenienţă“ („de la Comedia Franceză“), fie prin vreun detaliu „picant“ ca, de pildă, faptul că omul respectiv e (şi) scriitor sau că a înlocuit în ultima clipă pe altcineva. Personal, aş fi vrut să aflu despre acest spectacol – pe care l-am urmărit cu interes enorm la început pentru ca să adorm spre final – dacă stilul de joc (violent, abrupt, cumva expresionist) este tipic mizanscenelor regizorului; sau cine este (şi, ca să zic aşa, de ce) interpreta, în travesti, a rolului Mowbray, interpretă care mi s-a părut excelentă; sau care e rostul păpuşii în mărime naturală din decor. N-am reuşit.

După cum nu am reuşit – dar asta e altă poveste – să găsesc nicăieri vreo semnalare a evenimentului despre care unele ziare ale noastre şi comunicatele Institutului Cultural Român de la Paris vorbeau pe larg: „celebrarea“ României (a teatrului românesc adică) la Avignon. Oare numai fiindcă n-am fost la faţa locului...?  

Alice Georgescu este critic de teatru.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.