„La revedere, prinţul meu“

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
„La revedere, prinţul meu“ jpeg

Festivalul Internaţional Shakespeare, avînd ca generic şi temă, la actuala ediţie, o unică piesă – Hamlet –, s-a încheiat, duminica trecută, la Bucureşti, după ce trăsese cortina (o cortină intermediară), cu patru zile în urmă, şi la Craiova, oraşul său de baştină. Am scris, în ultimele două săptămîni, numai despre acest eveniment – sau numai despre Shakespeare. O fac şi în numărul de faţă, pentru ultima oară (în acest an!), simţind de pe acum amărăciunea despărţirii.

Despărţire de cine? În primul rînd, de spectacole adevărate. Acesta şi este avantajul şi farmecul unui festival: în afară de cazurile clinice (care există...), cel ce alcătuieşte afişul unei reuniuni teatrale are grijă, înainte de orice, ca spectacolele invitate să placă, să intereseze ori, cel puţin, să provoace. Asta înseamnă că un nivel calitativ ridicat devine, automat şi indiscutabil, singurul criteriu de selecţie. Gusturile, se ştie, sînt diferite şi, adeseori, ireconciliabile; totuşi, un produs artistic bine făcut nu poate suscita reacţii de respingere violentă decît din partea unor receptori obtuzi. E posibil ca un spectacol care îi entuziasmează pe unii să-i enerveze pe alţii; dar, dacă el este lucrat profesionist, dacă are coerenţă şi stil, dacă are un adevăr al său, nervoşii (oneşti) nu vor contesta niciodată dreptul acelui spectacol de a figura într-o selecţie cu pretenţii la excelenţă. Este ceea ce se întîmplă în orice festival – bun – şi este ceea ce s-a întîmplat şi la Festivalul Shakespeare.

Cel mai puţin agreate (de mine, dar, din cît mi-am putut da seama discutînd cu unii şi alţii, nu numai de mine) montări ale reuniunii – Hamlet regizat, la Teatr Polski din Wroclaw, de Monika Pecikiewicz, respectiv Hamlet propus de The Wooster Group din New York, în regia lui Elizabeth LeCompte (să fie o simplă coincidenţă că e vorba, în ambele situaţii, de regizori-femei?), – au fost spectacole de o impecabilă condiţie tehnică, de o evidentă bună-credinţă a demersului ideologic, de o ireproşabilă, în fine, ţinută interpretativă. Că primul încerca să şocheze, prin hiper-contemporaneizare, mai mult decît i-ar fi garantat oricum deplasarea centrului de greutate asupra personajelor feminine, de pildă prin preluarea celebrului monolog hamletian („A fi sau a nu fi“) de către Ofelia, şi că al doilea căuta să se înscrie în actualitate prin utilizarea proiecţiilor video nu numai în chip de condiment, ci pe post de ingredient de bază al „lecturii“ (pe ecranul din fundal rula un Hamlet din 1964, al lui John Gielgud, cu Richard Burton în rolul titular, în timp ce, pe scenă, actorii „vii“ reproduceau milimetric gesturile, atitudinile, tipul de frazare etc. al umbrelor din spatele lor) este, desigur, o chestiune importantă şi pe marginea căreia s-ar putea dezbate la nesfîrşit – cu mult folos, de-altminteri. Că, însă, ambele erau spectacole serioase, solide, performante – pe scurt, spectacole de festival – este mai presus de orice controversă.


Ne despărţim, în al doilea rînd, de Shakespeare (care poate fi regăsit, fireşte, prin alte texte, dar...) şi, mai ales, de Hamlet. De piesă şi de personaj. Suita de spectacole atît de diferite şi, nu mai puţin, feluritele abordări de pe parcursul celor două seminare de shakespearologie (al criticilor şi al universitarilor) ne-au indus obişnuinţa – de mult uitată... – de a despica firul în patru, în cel mai frumos sens al cuvîntului, de a studia şi analiza, scenă cu scenă, frază cu frază, vorbă cu vorbă, nu doar unul dintre cele mai faimoase mo(nu)mente ale literaturii universale, ci, înainte de orice, un om. Un om care, cum se spune, „are o problemă“. Un om care se teme. Un om care iubeşte şi urăşte. Un om care caută adevărul. Un om care vrea să-şi afle locul printre ceilalţi. Un om foarte curajos şi foarte laş. Un om care se întreabă ce e viaţa şi ce e moartea. Un om care are conştiinţă. Un om care-şi calcă pe conştiinţă. Un om care nu a existat şi un om care există în mii de exemplare. Un om despre care alt om a izbutit să scrie o poveste. O poveste care, fie şi reluată zilnic, tot are putere să ne surprindă, să ne mire, să ne tulbure. Am văzut, în Festivalul Shakespeare, un Hamlet japonez, stînd nemişcat la rampă, vreme de trei ore şi mai bine, am văzut un Hamlet german mişcîndu-se fără odihnă, am văzut un Hamlet negru, am văzut un Hamlet chinez, l-am auzit pe Hamlet vorbind limba autorului său (inclusiv în varianta transoceanică), limba polonă, limba coreeană, limba română – şi nu m-am plictisit nici o clipă. Şi ştiu de pe-acum că, în interminabilele minute cînd, de pe o scenă călcată cu stîngăcie ori cu falsă pricepere ori cu aroganţă, cine ştie ce confecţie literară ineptă va încerca să-mi absoarbă nemilos atenţia, energia, viaţa, mă voi gîndi nostalgic la nenumăratele chipuri şi glasuri ale prinţului Danemarcei, aşa cum mi l-a arătat, vreme de aproape douăzeci de zile, Festivalul Internaţional Shakespeare.

Ediţia viitoare a reuniunii – pe care infatigabilul Emil Boroghină a şi început să o pregătească – va avea ca motto enigmatica replică „Lumea e o scenă“. Pînă atunci, pentru actorii care sîntem, cu voie sau făr’ de, nevăzutul dramaturg ce piese noi isca-va? Ori, poate, toate-s vechi...? Aceasta-i întrebarea.

Alice Georgescu este critic de teatru.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.