La Avignon între in şi off

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
La Avignon între in şi off jpeg

 - zile şi nopţi non-stop... -

De peste şase decenii, cînd se lasă vara, „francezul mijlociu“ merge la Avignon ca la Mecca. Inutil să mai precizăm, la Festivalul de teatru de la Avignon. Pelerinaj obligatoriu, cel puţin o dată în viaţă, şi nu numai pentru oamenii de meserie. Spectatorul de bază rămîne „dăscălimea“, cum s-ar spune pe la noi, profesori sau învăţători, tineri sau pensionari, care vin cu un entuziasm pe care nimic nu-l poate ostoi. Neobosiţi, căci aici se joacă teatru de la 10 dimineaţa pînă după miezul nopţii... Dar cine a venit la Avignon să se odihnească? Bineînţeles, există două festivaluri: in-ul şi off-ul. In-ul e domeniul consacrat sau oficial, dar care nu are nimic „instituţional“, în sensul îngheţat al tradiţiei. Dimpotrivă, anul acesta ca şi în anii trecuţi, tot ce „mişcă“ în noul teatru european, experimente şi noi tendinţe îşi au locul aici: Simon McBurney, Christoph Marthaler, Romeo Castellucci, Josef Nadj, Thomas Ostermeier, Christophe Honoré, Katie Mitchell... De fapt, criteriul „administrativ“ care poate defini in-ul este faptul că are o direcţie (Vincent Baudriller et Hortense Archambault, care vor lăsa locul la anul regizorului Olivier Py, actualul director al Teatrului Odéon Europe) ce propune o selecţie, cu sprijinul unui „artist asociat“ (anul acesta Simon McBurney) şi mai ales dispune de subvenţii şi fonduri de mecenat importante. Dimpotrivă, mai tînărul Festival off acoperă peste o mie de reprezentaţii, e răspîndit în peste o sută de spaţii de joc. Nu există nici o preselecţie, decît cea a posibilităţilor financiare ale fiecărei trupe să închirieze o sală, deşi multe reuşesc să capete diverse finanţări publice locale sau private. Peste 80% din aceste spectacole sînt neinteresante, sau la un nivel de vulgaritate şi încropeală ce nu au decît o scuză: Festivalul off este, cum am spus, o piaţă, şi criteriile comerciale pot fi covîrşitoare. Cu toate astea, rămîn 20% de spectacole din cele peste 1000 care merită deplasarea...

Departe de strada dezlănţuită...

M-am refugiat aşadar la început în cercul „protejat“ al Festivalului in, ce sărbătorea anul acesta centenarul naşerii fondatorului său, Jean Vilar. Un spectacol de sunet şi lumină, proiecţii şi fragmente de spectacole care au marcat de altfel evenimentul în noaptea de 14 iulie în fata Palatului Papal. Cu o seară înainte, asistasem în Curtea de Onoare a palatului la spectacolul ce a inaugurat festivalul pe 7 iulie, cu Maestrul şi Margareta, după romanul lui Bulgakov, pus în scenă de Simon McBurney. Cunosc bine teatrul acestui regizor şi compania sa Théâtre de complicité, cu spectacole care m-au fascinat şi pe care nu pot să le uit (ca Mnemonic, sau ca Shun-kin după Elogiul umbrei). Cu Bulgakov însă ne situăm pe un alt plan. Romanul a atras mai ales regizori din Est, mai familiari cu atmosfera şi absurdul grotesc al experienţei comuniste; de la Iuri Liubimov la Andrei Şerban care l-a montat odinioară la Théâtre de la Ville din Paris cu Andrzej Seweryn, actor fetiş al lui Andrei Wajda în rolul Maestrului, sau de la Frank Castorf şi Krystian Lupa la Korsunavas. Simon McBurney îl citeşte mult mai detaşat (deşi atent la nuanţele politice), şi aici ar fi multe de spus, regizorul însuşi nu se îndură să ne părăsească, adăugînd mereu şi mereu alte finaluri... Detaşează mai ales o frază ce a dat curaj multor autori puşi sub zăvor odinioară: „manuscrisele nu ard niciodată“... Am regăsit aceeaşi plăcere vizuală a soluţiilor tehnice, ca de pildă, în final, siluetele uriaşe ale eroilor, proiectate pe înalta faţadă a Palatului, ce călăreau în noapte către o altă lume, neguroasă şi misterioasă.

Cîte nave, atîtea drame...

Cît despre Festivalul off şi catalogul său, multe titluri, ca de pildă Dragoste şi cîrnaţi prăjiţi, şi multe altele de acest gen, se elimină de la sine. Rămîn cîteva întîlniri, căci limitate la cîteva zile ale şederii mele aici, alese din motive subiective, dar verificate apoi de un consens general. Aşadar, în primul rînd un teatru avignonez cu o programare de o calitate constantă, La Manufacture, unde am descoperit două spectacole venite de la Teatrul Naţional al Comunităţii belgiene din Bruxelles. Mai întîi Le Signal du promeneur, propus de Raoul Collectif; titlul cere o explicaţie dincolo de simpla traducere. Este de fapt un „semnal de alarmă“, iar „cel ce se plimbă“ este un individ ce fuge din societate, în ruptură cu valorile şi codurile sociale inacceptabile. De fapt, sînt cinci tineri actori, spectacolul este rodul unor improvizaţii colective, ce propun o serie de situaţii extreme, inspirate de fapte diverse şi care încearcă să găsească un răspuns al generaţiei lor, căci „Nava spaţială Terra nu mai are pilot“, mergem drept în zid, ne anunţă ei cu voioşie. Un teatru „sărac“, fără „noi tehnologii“, unde fiecare joacă, cîntă, cu o bucurie naivă şi eliberatoare, cu o energie molipsitoare, un soi de Monty Pythons belgieni din ziua de azi. Cît despre Michel Dupont, reinventer le contraire du monde, pus în scenă de o tînără regizoare, Anne-Cécile Vandalem, sîntem îmbarcaţi într-o experienţă inedită, pentru a „reinventa o lume contrarie“. Inspirat de poveşti cu prinţese, dar şi de fapte diverse abjecte, Michel Dupont... este o imersiune totală şi angosantă în întuneric, unde sîntem prizonieri ai poveştii ce ni se susură la ureche, cu sunete ce ne înconjoară şi ne ameninţă... La Teatrul Bourgneuf, unul din cele mai active teatre permanente din Avignon, Canin Felin, propus de Compania 28, franco-română, spectacol conceput de Eugen Jebeleanu (o nouă variantă, diferită de cea jucată anul trecut la Godot Café din Bucureşti), e un coşmar cu ochii deschişi al unei condiţii umane în ce are ea de animal (liber inspirat de cîteva linii din Omul pubelă al lui Matei Vişniec, spectacolul, non-verbal, se îndepărtează repede de universul dramaturgului, ca o altă lume contrarie şi contrariantă...). Imaginea de debut surprinde prin frumuseţea ei îngheţată, în lumina cîtorva cuburi translucide, se disting şase personaje, corpuri goale ce se mişcă lent, ca o desprindere din limburile nefiinţei, revin apoi pentru a se căuta cu violenţă, cu disperare, la limita provocării, şi ne surprind într-un final de o poezie plină de zîmbet şi de speranţă, un catharsis ca un cadou neaşteptat... Nicoleta Lefter şi Yann Verburgh creează astfel un cuplu de o armonie fragilă, dublat în plan secund de Xavier Debeir-Lacaille şi Aure Rodenbour, alături de Vlad Mihu şi Codrina Pricopoaia, o echipă omogenă şi de o dăruire pînă la exces. În alt stil, amintesc două spectacole româneşti puse în scenă de Radu Dinulescu, la Teatrul de marionete din Arad, cu efecte tehnice inedite în teatru; marionete manipulate în direct în faţa unui decor virtual, proiectat în fundal şi cu efecte 3D, graţie unor ochelari speciali, să zicem, ceacîri, cu care personal nu prea m-am descurcat, dar publicul în jur era copleşit! Şi, în fine, două monologuri feminine, pe texte româneşti, o tînără actriţă, Natacha Miloşevici, cu textul Nicoletei Esinencu, Fuck you Europa! şi mai ales un spectacol venit de la Strasbourg, pus în scenă de Josiane Fritz Pantel cu Stéphanie Félix, cu Păpuşile mele au slăbit mult, ele nu înţeleg limbile străine, dar care de fapt este o adaptare după cartea Aglaei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă?. Nu am văzut spectacolul cu acelaşi titlu al lui Radu Afrim, din 2003, se pare memorabil, dar vă asigur că tînăra actriţă din Strasbourg e deosebit de convingătoare. Ar merita fără îndoială să fie văzută pe o scenă din România...

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.