La Avignon între in şi off

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
La Avignon între in şi off jpeg

 - zile şi nopţi non-stop... -

De peste şase decenii, cînd se lasă vara, „francezul mijlociu“ merge la Avignon ca la Mecca. Inutil să mai precizăm, la Festivalul de teatru de la Avignon. Pelerinaj obligatoriu, cel puţin o dată în viaţă, şi nu numai pentru oamenii de meserie. Spectatorul de bază rămîne „dăscălimea“, cum s-ar spune pe la noi, profesori sau învăţători, tineri sau pensionari, care vin cu un entuziasm pe care nimic nu-l poate ostoi. Neobosiţi, căci aici se joacă teatru de la 10 dimineaţa pînă după miezul nopţii... Dar cine a venit la Avignon să se odihnească? Bineînţeles, există două festivaluri: in-ul şi off-ul. In-ul e domeniul consacrat sau oficial, dar care nu are nimic „instituţional“, în sensul îngheţat al tradiţiei. Dimpotrivă, anul acesta ca şi în anii trecuţi, tot ce „mişcă“ în noul teatru european, experimente şi noi tendinţe îşi au locul aici: Simon McBurney, Christoph Marthaler, Romeo Castellucci, Josef Nadj, Thomas Ostermeier, Christophe Honoré, Katie Mitchell... De fapt, criteriul „administrativ“ care poate defini in-ul este faptul că are o direcţie (Vincent Baudriller et Hortense Archambault, care vor lăsa locul la anul regizorului Olivier Py, actualul director al Teatrului Odéon Europe) ce propune o selecţie, cu sprijinul unui „artist asociat“ (anul acesta Simon McBurney) şi mai ales dispune de subvenţii şi fonduri de mecenat importante. Dimpotrivă, mai tînărul Festival off acoperă peste o mie de reprezentaţii, e răspîndit în peste o sută de spaţii de joc. Nu există nici o preselecţie, decît cea a posibilităţilor financiare ale fiecărei trupe să închirieze o sală, deşi multe reuşesc să capete diverse finanţări publice locale sau private. Peste 80% din aceste spectacole sînt neinteresante, sau la un nivel de vulgaritate şi încropeală ce nu au decît o scuză: Festivalul off este, cum am spus, o piaţă, şi criteriile comerciale pot fi covîrşitoare. Cu toate astea, rămîn 20% de spectacole din cele peste 1000 care merită deplasarea...

Departe de strada dezlănţuită...

M-am refugiat aşadar la început în cercul „protejat“ al Festivalului in, ce sărbătorea anul acesta centenarul naşerii fondatorului său, Jean Vilar. Un spectacol de sunet şi lumină, proiecţii şi fragmente de spectacole care au marcat de altfel evenimentul în noaptea de 14 iulie în fata Palatului Papal. Cu o seară înainte, asistasem în Curtea de Onoare a palatului la spectacolul ce a inaugurat festivalul pe 7 iulie, cu Maestrul şi Margareta, după romanul lui Bulgakov, pus în scenă de Simon McBurney. Cunosc bine teatrul acestui regizor şi compania sa Théâtre de complicité, cu spectacole care m-au fascinat şi pe care nu pot să le uit (ca Mnemonic, sau ca Shun-kin după Elogiul umbrei). Cu Bulgakov însă ne situăm pe un alt plan. Romanul a atras mai ales regizori din Est, mai familiari cu atmosfera şi absurdul grotesc al experienţei comuniste; de la Iuri Liubimov la Andrei Şerban care l-a montat odinioară la Théâtre de la Ville din Paris cu Andrzej Seweryn, actor fetiş al lui Andrei Wajda în rolul Maestrului, sau de la Frank Castorf şi Krystian Lupa la Korsunavas. Simon McBurney îl citeşte mult mai detaşat (deşi atent la nuanţele politice), şi aici ar fi multe de spus, regizorul însuşi nu se îndură să ne părăsească, adăugînd mereu şi mereu alte finaluri... Detaşează mai ales o frază ce a dat curaj multor autori puşi sub zăvor odinioară: „manuscrisele nu ard niciodată“... Am regăsit aceeaşi plăcere vizuală a soluţiilor tehnice, ca de pildă, în final, siluetele uriaşe ale eroilor, proiectate pe înalta faţadă a Palatului, ce călăreau în noapte către o altă lume, neguroasă şi misterioasă.

Cîte nave, atîtea drame...

Cît despre Festivalul off şi catalogul său, multe titluri, ca de pildă Dragoste şi cîrnaţi prăjiţi, şi multe altele de acest gen, se elimină de la sine. Rămîn cîteva întîlniri, căci limitate la cîteva zile ale şederii mele aici, alese din motive subiective, dar verificate apoi de un consens general. Aşadar, în primul rînd un teatru avignonez cu o programare de o calitate constantă, La Manufacture, unde am descoperit două spectacole venite de la Teatrul Naţional al Comunităţii belgiene din Bruxelles. Mai întîi Le Signal du promeneur, propus de Raoul Collectif; titlul cere o explicaţie dincolo de simpla traducere. Este de fapt un „semnal de alarmă“, iar „cel ce se plimbă“ este un individ ce fuge din societate, în ruptură cu valorile şi codurile sociale inacceptabile. De fapt, sînt cinci tineri actori, spectacolul este rodul unor improvizaţii colective, ce propun o serie de situaţii extreme, inspirate de fapte diverse şi care încearcă să găsească un răspuns al generaţiei lor, căci „Nava spaţială Terra nu mai are pilot“, mergem drept în zid, ne anunţă ei cu voioşie. Un teatru „sărac“, fără „noi tehnologii“, unde fiecare joacă, cîntă, cu o bucurie naivă şi eliberatoare, cu o energie molipsitoare, un soi de Monty Pythons belgieni din ziua de azi. Cît despre Michel Dupont, reinventer le contraire du monde, pus în scenă de o tînără regizoare, Anne-Cécile Vandalem, sîntem îmbarcaţi într-o experienţă inedită, pentru a „reinventa o lume contrarie“. Inspirat de poveşti cu prinţese, dar şi de fapte diverse abjecte, Michel Dupont... este o imersiune totală şi angosantă în întuneric, unde sîntem prizonieri ai poveştii ce ni se susură la ureche, cu sunete ce ne înconjoară şi ne ameninţă... La Teatrul Bourgneuf, unul din cele mai active teatre permanente din Avignon, Canin Felin, propus de Compania 28, franco-română, spectacol conceput de Eugen Jebeleanu (o nouă variantă, diferită de cea jucată anul trecut la Godot Café din Bucureşti), e un coşmar cu ochii deschişi al unei condiţii umane în ce are ea de animal (liber inspirat de cîteva linii din Omul pubelă al lui Matei Vişniec, spectacolul, non-verbal, se îndepărtează repede de universul dramaturgului, ca o altă lume contrarie şi contrariantă...). Imaginea de debut surprinde prin frumuseţea ei îngheţată, în lumina cîtorva cuburi translucide, se disting şase personaje, corpuri goale ce se mişcă lent, ca o desprindere din limburile nefiinţei, revin apoi pentru a se căuta cu violenţă, cu disperare, la limita provocării, şi ne surprind într-un final de o poezie plină de zîmbet şi de speranţă, un catharsis ca un cadou neaşteptat... Nicoleta Lefter şi Yann Verburgh creează astfel un cuplu de o armonie fragilă, dublat în plan secund de Xavier Debeir-Lacaille şi Aure Rodenbour, alături de Vlad Mihu şi Codrina Pricopoaia, o echipă omogenă şi de o dăruire pînă la exces. În alt stil, amintesc două spectacole româneşti puse în scenă de Radu Dinulescu, la Teatrul de marionete din Arad, cu efecte tehnice inedite în teatru; marionete manipulate în direct în faţa unui decor virtual, proiectat în fundal şi cu efecte 3D, graţie unor ochelari speciali, să zicem, ceacîri, cu care personal nu prea m-am descurcat, dar publicul în jur era copleşit! Şi, în fine, două monologuri feminine, pe texte româneşti, o tînără actriţă, Natacha Miloşevici, cu textul Nicoletei Esinencu, Fuck you Europa! şi mai ales un spectacol venit de la Strasbourg, pus în scenă de Josiane Fritz Pantel cu Stéphanie Félix, cu Păpuşile mele au slăbit mult, ele nu înţeleg limbile străine, dar care de fapt este o adaptare după cartea Aglaei Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă?. Nu am văzut spectacolul cu acelaşi titlu al lui Radu Afrim, din 2003, se pare memorabil, dar vă asigur că tînăra actriţă din Strasbourg e deosebit de convingătoare. Ar merita fără îndoială să fie văzută pe o scenă din România...

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de recherche sur l’intermédialité et les arts du spectacle, CNRS, Paris.

974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.