Genealogie

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Un adjectiv complicat jpeg

Cred că unul dintre cele mai interesante subiecte de posibilă dezbatere – atît cît mai este posibilă dezbaterea astăzi, în România, fără batere, adică fără bătaie – de cap, de joc, de cîmpi, de apă în piuă, de pumni în piept, sau chiar, în maxilar (în maxilarul altora, fireşte) – ar fi acela al generaţiilor de regizori. Ori, mai bine, al promoţiilor de regizori, căci aceşti autori necontestaţi ai spectacolului, care, după diplomă, se numără, la noi, cu sutele, pot fi încadraţi, sub raport estetic, în doar şase sau şapte „clase“ cuprinzînd, fiecare, în jur de zece ani. Dacă începem numărătoarea cu anii 1950, vom observa că „pielea“ teatrului autohton s-a înnoit, grosso modo, în ritm decenal: între Sică Alexandrescu şi Alexandru Măzgăreanu s-au perindat pe scenele noastre numai şase „valuri“ de creatori de viaţă dramatică. Unele dintre aceste valuri sînt ample şi puternice, capabile să disloce stînci şi să modifice reliefuri; altele sînt valuri de suprafaţă, care spală nisipul şi mută doar, de colo-colo, coloniile de alge; unele sînt compacte, solidare şi înaintează către ţărm cu majestate; altele se sparg înainte de a atinge malul şi mişcările de du-te-vino din chiar inima lor produc fierbere şi spumă, dar le anihilează din interior forţa şi, într-un fel, caracterul însuşi: nu mai sînt talazuri, sînt deplasări de apă. Şi unele, şi altele sînt însă marea, sînt (ca să preiau titlul lui Amos Oz şi al spectacolului adus la festivalul clujean Interferenţe de teatrul israelian Habima) aceeaşi mare. Marea noastră. 

În acest arbore genealogic pe care, părăsind imageria marină, aş încerca să-l alcătuiesc regiei româneşti, Gábor Tompa şi Victor Ioan Frunză s-ar situa pe o ramură mediană, alături şi opunîndu-se unul celuilalt, foarte asemănători şi profund diferiţi. Nu numai pentru că au fost colegi de clasă în institutul de teatru (seria 1981), elevi ai aceluiaşi profesor, Mihai Dimiu, excelent pedagog şi regizor discret, nu numai pentru că, în 1990, au devenit simultan (pentru scurt timp, Frunză renunţînd repede) directori ai unor teatre importante şi... aflate în acelaşi oraş (Frunză, la Teatrul Naţional, Tompa, la Teatrul Maghiar din Cluj, unde cel din urmă a rămas pînă azi „cîrmaci“), nu numai, în sfîrşit, pentru că îi despart, biologic, doar cîteva luni, ci pentru că sînt, amîndoi, generatori ai unui program regizoral şi, totodată, ai unui concept de trupă cu multe puncte comune. Am văzut de curînd, la interval de nici o săptămînă, spectacole făcute de ei şi m-a izbit aerul de familie care, în ciuda imenselor deosebiri dintre montări, părea că trece, subtil, prin vîna creaţiilor lor, de la „lectura“ textului la lucrul cu actorii. 

Gábor Tompa a produs, la teatrul pe care îl conduce, Leonce şi Lena de Georg Büchner, piesă cu destin bizar pe scena românească, pentru că deloc puţinele mizanscene care au urmat inconturnabilului spectacol realizat de Liviu Ciulei la „Bulandra“, la începutul anilor ’70, nu au izbutit să concureze în memoria spectatorilor împătimiţi acel moment de graţie al artei cu două muze; miracolul s-a petrecut acum la Cluj. Suavităţii luminoase a mizanscenei lui Ciulei Tompa îi opune o contemplaţie melancolică, încărcată de ironie tristă, a impotenţei omului în faţa istoriei, la urma urmei în faţa propriului său spirit încremenit în capcana tradiţiilor, a rutinei care ne simplifică viaţa, sufocînd-o. Frumosul decor al Carmencitei Brojboiu (scenografă al cărei nume se impune tot mai hotărît atenţiei) şi muzica lui Vasile Şirli desenează un spaţiu concret/abstract de suprem rafinament, în care actorii celei mai bune trupe din ţară – Balázs Bodolai (Leonce), Enikö Györgyjakab (Lena), Gábor Viola (Valerio), Loránd Váta (regele), Csilla Varga, Attila Orbán, József Biró – „spun“ cu eleganţă povestea a doi tineri care, fugind de soartă, ajung să i se predea necondiţionat, precum păpuşile ce pretind, în final, a fi. Comparat cu Hamlet, Romeo şi Julieta şi alte piese shakespeariene, cărora le face ecou sardonic, textul tînărului Büchner (mort la 24 de ani, în 1837) îşi dezvăluie, în spectacolul clujean, atît farmecul, cît şi profunzimea, cu o muzicalitate ce îi modulează în permanenţă desfăşurarea. 

Este, probabil, o simplă coincidenţă (sau...?) faptul că un alt spectacol-totem al lui Liviu Ciulei („Bulandra“, sfîrşitul anilor ’70) – Furtuna de Shakespeare –, care nu şi-a găsit pînă acum echivalent valoric pe scena naţională, revine în memorie odată cu producţia realizată de Victor Ioan Frunză sub egida Centrului Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu“, măreaţă titulatură sub care se ascunde minuscula sală a fostei Case de Cultură a sectorului 4 din Bucureşti. Aici, pe un careu de parchet avînd mărimea unei camere de bloc şi cu numai patru tineri actori – George Costin, Ioana Barbu, Alexandru Ion şi Sorin Miron –, Frunză reface fascinanta alegorie shakespeariană despre viaţă şi artă, realitate şi ficţiune, cu o vigoare şi o precizie ce ţin, parcă, de magia lui Prospero. Totul, începînd cu scenografia – luxuriantă în esenţializarea ei extremă – concepută de Adriana Grand şi sfîrşind cu trecerea interpreţilor dintr-un rol în altul, există la vedere, cu o materialitate cumva dezarmantă, inocentă şi descumpănitoare, şi totul are un plan secund ascuns privirii, care nelinişteşte şi tulbură. Stau „goale“ în faţa noastră viaţa şi arta, întrepătrunse într-un mister a cărui cheie poartă un nume simplu şi veşnic indescifrabil: teatrul. „Oare să construim un teatru?“ este ultima replică a spectacolului Leonce şi Lena de la Cluj.  

Alice Georgescu este critic de teatru.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.