FITS: pacostea şi virtuţile ploii

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
A mai trecut un tîrg jpeg

E-a treia oară cînd îmi blestem harnaşamentul profesional care nu-mi îngăduie să stau măcar cinci zile şnur la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu! Să ai tu parte de gentila invitaţie a lui Constantin Chiriac şi să nu-ţi permiţi decît o sîmbătă şi-o duminică, din aproape zece zile cu isprăvi semnate de Silviu Purcărete, Peter Stein, Mihai Măniuţiu, Alexandru Dabija, Horaţiu Mălăele, Niky Wolcz, Gigi Căciuleanu, Vlad Massaci, Gavriil Pinte, cu şocuri de genul Lumină lină (Victor Rebengiuc & Grigore Leşe) sau Cameristele în viziune japoneză şi mai ales Undeva la Palilula – apoi cum să nu suferi ca un cîine cînd trebuie să părăseşti, după numai două nopţi, feeria? O trepidaţie care adună sute şi mii de oameni – tineri, bătrîni, copii, din cele mai neaşteptate colţuri ale lumii – fie împrejurul scenei, fie pe stradă ori te miri prin ce cotloane (pardon: „spaţii neconvenţionale“) infime ori gigantice, totul într-o jubilaţie contrastînd violent cu deznădejdea noastră cea de toate zilele.

Iar cînd mai ai parte şi de-o ploaie mocănească, alungită zdrenţăros ca Muma Pădurii pe ambele zile, de-a compromis, întru exasperarea organizatorilor, multe spectacole stradale, începi să te întrebi ce păcate ale omului plăteşte spectatorul din tine. Şi totuşi, fidel devizei „decît nimic, mai bine ceva“, observ că mi-am căptuşit binişor săcoteiul cu întîmplări. Căci, dacă ploaia va fi fost, nu neg, o pacoste pentru tineretul dornic de concerte în aer liber şi occidentalii aterizaţi la noi precum o lady Chatterley dornică de sălbăticie, în schimb, pentru tombaterele printre care cu mîndrie mă prenumăr, cerul plumburiu şi burlanele excedate de şuvoaie înseamnă tot atîtea sfinte ceasuri de taclale, bîrfe şi amintiri legănate-n divine arome şi varii licori.

Mai întîi („prost să fii, noroc să ai“) aflaţi că, sîmbătă, 26 mai, am apucat Gulliver-ul lui Purcărete, despre care se vorbea cu excitaţiune ca despre revelaţia festivalului. Nici că se putea altfel. Cum să nu fi fost un regal vizual din partea celui gratulat, cel puţin de la Faust încoace, numai cu atribute din sfera capodoperei, a măreţiei, a sublimului care-ţi taie răsuflarea? Cu toate că habar n-am avut ce văd – nu l-am mai citit pe Swift dintr-a XII-a – iar Octavian Saiu s-a grăbit să-mi şoptească amabil, înainte de maiestuoasa intrare a calului în scenă, cum că-i vorba „de partea a patra, cea cu caii“ – caligrafiile şi coregrafiile halucinante, plus elixirele light design-ului & de mult ştiuta perfecţiune estetizantă a regizorului pentru care sufletul e (ni)mic, meraviglia e totul, au deghizat degrabă textul în pretext. Au exaltat, pe de o parte, frenezia autocitărilor specifice postmodernităţii lui Purcărete, iar pe de alta trimiterile, de-o suavă cruzime, la Goya şi Bosch, cu Orwell (recte Big Brother) deasupra. Sugestii crunt imbricate în viziunea lumii ca ospiciu, bolgie şi cimitir marin, a trăirii ca blestem, supliciu şi autopsiere, a naşterii-crimă, a morţii ca izbăvire. Estetism sîngeros, cu orori felliniene, voluptăţi în carnagiu şi-o dezumanizare strigătoare la cerul pustiu.

Ce mă linişteşte întotdeauna cînd plec de la marile manevre scenice lucrate înspăimîntător de perfect de trupele metafizic-militare ale lui Purcărete e faptul că-mi fecundează exclusiv mintea. Aproape niciodată sufletul. Gîndeşti fascinat mesajul-palimpsest, răsuceşti simbologia pe toate părţile, admiri sincronizările, hipnotica desfăşurare de forţe actoriceşti, dar totul cu un extaz rece, mental. Onirism cataleptic. Splendorile usucă afectele. Nu pleci vlăguit emoţional, ca la Cehov-ii lui Andrei Şerban, înfiorat de morbidul cuplu Hybris-Nemesis ce marchează implacabil fiinţa, ca la Măniuţiu, ori încruntat de umanitatea alterată, jucîndu-şi soarta cu zarurile propriei pierzanii, aşa cum mi se întîmplă mai mereu după montările lui Alexandru Dabija. De la Purcărete ieşi ca-n levitaţie din muzeul-circ al unei umanităţi în derivă, una deopotrivă infernală şi angelică, jalnică şi burlescă. Eşti vindecat prin mortificare vizuală. Calofilia, chiar cînd se aplică pe fundaluri anatomo-patologice, ca-n cazul de faţă, de Morgă ludic-grotescă, funcţionează anesteziant. Mă rog, în loc de glosele astea simandicoase, mai bine m-aş duce să recitesc Travel-urile gulliveriene.

În al doilea rînd, m-au bucurat întîlnirile.

Cu George Banu, al cărui recent album dedicat Cortinei ca „fisură a lumii“ (la Humanitas) – frumoasă pereche a eseului despre Uitare – este o baie de sugestii picturale pentru spaţiul scenic înţeles ca intermundus. Aşa cum fantasticul a fost definit de Caillois ca „breşă“ în real (ruptură, fantă, rană, crevasă, arsură), cortina figurează „vălul originar“ şi „întunericul dintîi“, în constelaţie de simboluri cu tot ce ţine de strategiile ascunderii şi dezvăluirii, ritualul prestigiului, centrul alegoric al memoriei, de la vălul lui Isis la scutul hymenal, inclusiv „rampa scenei sociale“, „cortina mentală“, legătura altar-scenă-tablou şi cîte altele. O carte plină de stimuli erudiţi pentru cei atraşi de reveriile teatral-picturale.

Cu Cristina Modreanu, pe care, nu ştiu de ce, o plasasem definitiv în SUA, deşi nu a stat acolo decît cu o bursă de un an. Acum, zice c-o găsesc în revista scena.ro. Îmi promit s-o caut. M-am bucurat apăsat bătrîneşte s-o aud pronunţînd magica formulă pentru paseiştii de teapa mea: „De ce să rămîn acolo, cînd este atîta de construit aici?!“ Corect. Fireşte că, de cînd s-a întors, Cristinei nu i se serveşte de către onor neantimea valahă decît resemnare, invidie, lehamite, sarcasm, ricanări cinice, adică diversele veninuri pentru care orice evadare geografică din circăria fatalismului nostru îţi oferă iluzia că ai găsit antidot. Mi-e teamă că nici eu nu i-am oferit o excepţie în acest sens, la cafeaua matinală de la „Împăratul Romanilor“.

Cu Mircea Morariu am făcut schimb de dedicaţii la Librăria Humanitas: abia aştept să-i cutreier Geografiile teatrale, sinteza spectacolelor pe 2011. 

Dar cel mai mult m-a tulburat reîntîlnirea cu Rodica şi Mircea Braga, prieteni devotaţi de peste treizeci de ani. Mai precis: apariţia cărţoiului de peste 800 de pagini cuprinzînd intervenţiile criticilor, teoreticienilor şi istoricilor literari la Colocviile de critică ale revistei Transilvania (1977-1986). Dincolo de plăcerea cu care am călcat din nou împreună în minunatul Muzeu din Dumbravă şi de nesaţiul cu care am devorat o sumă redutabilă de clătite cu urdă, fapt e că revenirea, fie şi doar pentru cîteva ore, în ultimul deceniu de ceauşism, prin intermediul acelor memorabile dezbateri la care luau parte teoreticieni, critici şi istorici literari de-o captivantă (uneori agasantă) diversitate (Romul Munteanu, Alexandru George, Mircea Zaciu, Smaranda Vultur şi Mihai Zamfir; Adriana Babeţi, Ion Vartic, Anton Cosma, Radu şi Dolores Toma; Ion Pop, Gelu Ionescu, Marian Papahagi şi Victor Ivanovici; Dana Dumitriu, Livius Ciocârlie, Doina Uricariu, Cornel Ungureanu, Ecaterina Ţarălungă, Mircea Tomuş, Mircea Anghelescu şi mulţi alţii) mi-a deschis gustul pentru un capitol evocativ pe măsură.

Între timp, a stat şi ploaia.  

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.