"Dăm totul cînd e să fim ridicoli" - interviu cu Alexandru DABIJA

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
"O umbră de nor a pornit de la gîndul obsesiv la moarte" jpeg

Este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru din România. E suficient să vă gîndiţi la Ultima bandă a lui Krapp sau la Pyramus & Thisbe 4 You şi să-mi daţi dreptate. Anul trecut, Alexandru Dabija a debutat ca actor în scurtmetrajul O umbră de nor, în regia lui Radu Jude, care a avut premiera în mai, la Festivalul de la Cannes, în cadrul secţiunii Quinzaine des Réalisateurs. În film, Dabija joacă rolul unui preot de oraş, chemat la căpătîiul unei muribunde pentru ultima rugăciune. Sau penultima. În fine, o să vedeţi dvs. la toamnă, pe HBO. M-am întîlnit cu Alexandru Dabija în ultima dimineaţă de TIFF, la o cafea, ca să facem interviul pentru Dilema veche. Doar că ne-am apucat să vorbim despre una şi alta şi am lăsat interviul pentru mai tîrziu, pe mail. Iată ce-a ieşit:

Film

Ce v-a convins la scenariul lui Radu Jude să jucaţi într-o Umbră de nor?

M-a convins personajul Radu Jude. Am văzut Lampa cu căciulă şi Toată lumea din familia noastră – adică filme făcute de Jude – şi am citit scenariul cu ochii veniţi din filmele lui. Pe urmă, a mai fost şi ispita de a îmbrăca hainele de preot. E mai tare ca travestiul de care, trebuie să recunosc, sînt deseori ispitit.

Există un aer de familie între ceea ce vă preocupă pe dvs. în teatru şi ceea ce face Jude în film?

Răspunsul e plătit dinainte: da, există. Eu mă ocup cu Cehovul mai de mult, dar n-are importanţă. Pe amîndoi, cred, ne fascinează ce poate face omul.

V-a fost teamă de ceva, înainte să înceapă filmările la o Umbră de nor?

Da. Mi-a fost. De rezistenţa fizică. Ştiam că se stă la filmare cîte o zi întreagă, în căldură... Nu am nici un fel de respect sau preţuire pentru efortul în sine. Mor de rîs cînd aud de regizori care repetă zece, cinşpe ore, sau de artişti bătrîni care „rezistă mai abitir ca tinerii“. Mi-era teamă să nu leşin pe-acolo – la film se stă mult.

Cum aţi lucrat la o Umbră de nor? Cum s-a negociat raportul de forţe între dvs. şi Radu Jude?

Îmi place să cred că am fost un actor disciplinat, care nu are alt lucru de făcut decît să asculte atent ce îi spune regizorul. Am ascultat tot ce mi-a spus Radu şi am încercat să fac întocmai. Cred că de-aia s-a născocit regizorul, ca să te laşi – îmi vine să zic „să te abandonezi“ – pe mîna lui. E şi o stare extrem de plăcută, să faci ceva ce îţi spune altcineva. Misterele dictaturii...

Jude a declarat, într-un interviu pentru Mediafax, că „pe platou a existat un singur regizor adevărat: Sandu Dabija“. Are dreptate?

A glumit. Sună bine la gazetă. Şi lui îi plac declaraţiile, ca şi mie... În nici un caz nu am avut de-a face cu meseria mea, la filmare. Am o încredere oarbă în ce spune şi ce face Jude. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu aşa fac.

Toţi regizorii de teatru de la noi, care-au trecut la film, au făcut-o tot ca regizori, mai puţin dvs. De ce?

O fi destin. Mi-am dorit întotdeauna să joc. Probabil că abia acum am ajuns la figura asta chinuită, care exprimă ceva. Dar cred că au mai fost regizori de teatru care au jucat.

Credeţi că sînteţi un actor bun?

E o capcană... Ar fi mare tupeu să spun că da, şi mare ipocrizie să spun că nu. La teatru, la repetiţii, mă dau adeseori în stambă, maimuţărindu-mă. Cred că pot juca, nu ştiu dacă şi cu public... La film îmi place enorm, mă pot concentra numai pe ce am de făcut, sau pe o idee, nu există public.

Da, încă ceva! Am tot auzit de tracul pe care îl are actorul de film... Nu ştiu... Cînd se dă „motor“ sau cînd spune textul... Sînt tot soiul de legende. Eu nu am avut trac, îmi plăcea tot ce se întîmpla, şi gata! Oi fi făcut pentru asta, mai ştii? Păcat că sînt bătrînel!

O umbră de nor e şi povestea unei meserii care e un amestec de har şi de rutină, la fel ca meseria de regizor de teatru. E o analogie care vi se pare valabilă?

Fără pic de ironie vă spun că e o analogie perfect valabilă, doar că se poate face şi cu un chirurg sau cu domnul Andrei Pleşu. Nu e nimic special în asta.

Aţi văzut filmul de-abia la Cannes. De ce?

Nu am fost pe-aproape cînd filmul a fost gata. Dar mai e şi o reacţie de ţărancă ruşinată... Mărturisesc că nu e o plăcere să mă văd. Cam cum face orice om cînd îşi aude vocea înregistrată. Nu e o plăcere, dimpotrivă, aş zice.

Cum vi s-a părut Cannes-ul şi toată desfăşurarea de forţe de-acolo?

Necesar. Aşa cum la ocazii îţi pui cravată, cum sînt ambasadori şi parlamente. Nu excelăm în multe chestii, aşa că dăm totul cînd e să fim ridicoli. Cinema-ul se mai cheamă şi „industrie“, şi industria are nevoie de aşa ceva. Trebuie să spun, însă, că am fost uluit şi, bineînţeles, mîndru de respectul de care te bucuri acolo ca român. Ce au făcut băieţii ăştia cu filmul românesc în ultimul timp este fantastic şi pe drept recunoscut ca valoros. Apropo, de ce nu sînt şi femei prin preajma regiei de film? Ce zic feministele? Întreb, nu vreau să polemizez!

Aveţi regizori de film la care ţineţi aşa cum ţineţi, de pildă, la Cehov?

O grămadă! Şi actori, şi scenografi, şi operatori, şi scenarişti. Şi minunat e că sînt şi mulţi români printre ei. Simt ca ceva special contemporaneitatea cu atîţia cineaşti formidabili. Nu e o simplă chestie de modă, de festivaluri... Se scrie o proză foarte bună, se fac filme care sînt ale vremii pe care o trăim. E, poate, pentru prima oară de la mişcarea avangardistă de după Primul Război cînd, în cultura română, se întîlnesc fericit o formă de expresie – cinema-ul – şi lumea românească aşa cum e ea.

Ştiu că aţi acceptat să jucaţi în următorul lungmetraj al lui Radu Jude. Ce vă face să aveţi încredere în el? Aţi vrea să lucraţi şi cu alţi regizori români de film?

Îmi place Jude, pentru că merge la teatru, pentru că citeşte şi pentru că are acces la umor fără să şi-l propună. Bineînţeles că aş lucra cu regizori atît de buni! Nu îi linguşesc. Chiar pot să-i critic pentru totala lipsă de imaginaţie la distribuţii...



Şi teatru

Dacă tot aţi debutat în cinema ca actor, aveţi de gînd s-o faceţi şi în teatru?

Da, sigur că da! Dar e mai mult o dorinţă decît un plan. Poate mă maturizez... după 70 de ani, încolo, poate o să joc pe scenă.

Regizaţi pînă la şapte spectacole pe an. Cum vă alegeţi textele?

De cele mai multe ori, mă aleg ele pe mine. Sau mi le dau directorii de teatru, actorii... Sînt lăutar.

Există, în spectacolele dvs., un fir roşu care să le lege între ele, dincolo de autori, teme etc.? Căutaţi ceva anume în fiecare punere în scenă?

Nu.

Cînd consideraţi că un spectacol a avut succes? Contează asta pentru dvs.?

Sigur că aştept o reacţie, sigur că e bine să ştii că munca nu e degeaba, dar ştiu şi că succesul se poate fabrica şi că face parte dintr-un spectacol la care nu-mi place să particip. Contează să fii recunoscut, să ai succes cînd eşti tînăr. Cred că un spectacol a avut succes – mai bine zis, a însemnat ceva – dacă se mai vorbeşte despre el multă vreme după ce nu se mai joacă.

Există spectacole pe care regretaţi că le-aţi făcut, care-au început bine şi au sfîrşit prost?

Oho, multe! Unele bune, care nu s-au jucat decît de cîteva ori, altele proaste, care s-au jucat ani de zile.

Cea mai nouă premieră a dvs. e Sînziana şi Pepelea, la Teatrul Naţional din Cluj. De ce aţi ales textul acesta? Ce urmează?

Fac Alecsandri la Cluj pentru că am întîlnit o adevărată colonie de actori moldoveni şi ne place graiul. Sper să înţeleagă ardelenii ce vorbesc moldovenii. Urmează Suflete moarte de Gogol (dramatizare de Bulgakov), la Ploieşti.

Există vreo piesă pentru care să nu vă simţiţi încă „pregătit“? Sau povestea asta cu „a fi pregătit pentru o piesă“ e un basm?

Nu mai ştiu dacă e un basm sau chiar aşa e, dar sînt cîteva texte pe care tot vreau să le fac şi nu prea îndrăznesc. Cred că e urmarea unor gînduri din tinereţe... Aşa am avut spaime cu Scrisoarea pierdută, am făcut spectacolul după 30 de ani. Nu pot să fiu obraznic inutil cu textele mari. Aşa mi-e firea.

Spuneaţi, într-un interviu, că nu aşteptaţi nimic de la actorii tineri. De ce?

Pentru că sînt proşti. Proşti, pur şi simplu, nu proşti actori. Generalizările sînt stupide, nu toţi sîntem la fel, ştiu! Dar ideea de bază rămîne: sînt proşti.

Cehov sau Beckett? Caragiale sau Creangă? Alegeţi.

Creangă – îl înţeleg şi îl accept ca pe un maestru.

Dacă ar fi un lucru pe care l-aţi schimba la sistemul în care funcţionează teatrul din România azi, care ar fi acela?

Gîndesc că e vorba de teatrul de stat, teatrul de repertoriu... Unul singur: să fii plătit numai pentru ceea ce faci.

a consemnat Luiza VASILIU

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

1 tratamente cu hrean jpg jpeg
Efectele adverse ale unui condiment banal. De ce e interzis consumul excesiv de hrean, ce pericole apar
Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâile, conţine vitamin B, potasiu, calciu, fier şi fosfor. De la hrean folosim rădăcina care se poate consumă crudă, rasă, în salate sau diverse preparat.
Moisă Irod veteran din Sibiu ultimul soldat român din Garda Regală Sursă Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” jpg
Ultimul soldat din Garda Regelui Mihai, la 100 de ani: „La Peleș împușcam, nu întrebam de parolă” FOTO
Veteranul de război maior (rtr.) Moisă Irod a împlinit miercuri, 30 noiembrie, 100 de ani. A fost aniversat cu fast și onoruri militare, în avans, de oficialii Armatei Române.
horoscop jpg
Horoscopul zilei: 1 decembrie. Vești importante pentru nativii din trei zodii
Horoscopul zilnic pentru joi, 1 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, ți vine cu predicții clare pentru nativii tuturor semnelor zodiacale.

HIstoria.ro

image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ