"Dăm totul cînd e să fim ridicoli" - interviu cu Alexandru DABIJA

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
"O umbră de nor a pornit de la gîndul obsesiv la moarte" jpeg

Este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru din România. E suficient să vă gîndiţi la Ultima bandă a lui Krapp sau la Pyramus & Thisbe 4 You şi să-mi daţi dreptate. Anul trecut, Alexandru Dabija a debutat ca actor în scurtmetrajul O umbră de nor, în regia lui Radu Jude, care a avut premiera în mai, la Festivalul de la Cannes, în cadrul secţiunii Quinzaine des Réalisateurs. În film, Dabija joacă rolul unui preot de oraş, chemat la căpătîiul unei muribunde pentru ultima rugăciune. Sau penultima. În fine, o să vedeţi dvs. la toamnă, pe HBO. M-am întîlnit cu Alexandru Dabija în ultima dimineaţă de TIFF, la o cafea, ca să facem interviul pentru Dilema veche. Doar că ne-am apucat să vorbim despre una şi alta şi am lăsat interviul pentru mai tîrziu, pe mail. Iată ce-a ieşit:

Film

Ce v-a convins la scenariul lui Radu Jude să jucaţi într-o Umbră de nor?

M-a convins personajul Radu Jude. Am văzut Lampa cu căciulă şi Toată lumea din familia noastră – adică filme făcute de Jude – şi am citit scenariul cu ochii veniţi din filmele lui. Pe urmă, a mai fost şi ispita de a îmbrăca hainele de preot. E mai tare ca travestiul de care, trebuie să recunosc, sînt deseori ispitit.

Există un aer de familie între ceea ce vă preocupă pe dvs. în teatru şi ceea ce face Jude în film?

Răspunsul e plătit dinainte: da, există. Eu mă ocup cu Cehovul mai de mult, dar n-are importanţă. Pe amîndoi, cred, ne fascinează ce poate face omul.

V-a fost teamă de ceva, înainte să înceapă filmările la o Umbră de nor?

Da. Mi-a fost. De rezistenţa fizică. Ştiam că se stă la filmare cîte o zi întreagă, în căldură... Nu am nici un fel de respect sau preţuire pentru efortul în sine. Mor de rîs cînd aud de regizori care repetă zece, cinşpe ore, sau de artişti bătrîni care „rezistă mai abitir ca tinerii“. Mi-era teamă să nu leşin pe-acolo – la film se stă mult.

Cum aţi lucrat la o Umbră de nor? Cum s-a negociat raportul de forţe între dvs. şi Radu Jude?

Îmi place să cred că am fost un actor disciplinat, care nu are alt lucru de făcut decît să asculte atent ce îi spune regizorul. Am ascultat tot ce mi-a spus Radu şi am încercat să fac întocmai. Cred că de-aia s-a născocit regizorul, ca să te laşi – îmi vine să zic „să te abandonezi“ – pe mîna lui. E şi o stare extrem de plăcută, să faci ceva ce îţi spune altcineva. Misterele dictaturii...

Jude a declarat, într-un interviu pentru Mediafax, că „pe platou a existat un singur regizor adevărat: Sandu Dabija“. Are dreptate?

A glumit. Sună bine la gazetă. Şi lui îi plac declaraţiile, ca şi mie... În nici un caz nu am avut de-a face cu meseria mea, la filmare. Am o încredere oarbă în ce spune şi ce face Jude. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu aşa fac.

Toţi regizorii de teatru de la noi, care-au trecut la film, au făcut-o tot ca regizori, mai puţin dvs. De ce?

O fi destin. Mi-am dorit întotdeauna să joc. Probabil că abia acum am ajuns la figura asta chinuită, care exprimă ceva. Dar cred că au mai fost regizori de teatru care au jucat.

Credeţi că sînteţi un actor bun?

E o capcană... Ar fi mare tupeu să spun că da, şi mare ipocrizie să spun că nu. La teatru, la repetiţii, mă dau adeseori în stambă, maimuţărindu-mă. Cred că pot juca, nu ştiu dacă şi cu public... La film îmi place enorm, mă pot concentra numai pe ce am de făcut, sau pe o idee, nu există public.

Da, încă ceva! Am tot auzit de tracul pe care îl are actorul de film... Nu ştiu... Cînd se dă „motor“ sau cînd spune textul... Sînt tot soiul de legende. Eu nu am avut trac, îmi plăcea tot ce se întîmpla, şi gata! Oi fi făcut pentru asta, mai ştii? Păcat că sînt bătrînel!

O umbră de nor e şi povestea unei meserii care e un amestec de har şi de rutină, la fel ca meseria de regizor de teatru. E o analogie care vi se pare valabilă?

Fără pic de ironie vă spun că e o analogie perfect valabilă, doar că se poate face şi cu un chirurg sau cu domnul Andrei Pleşu. Nu e nimic special în asta.

Aţi văzut filmul de-abia la Cannes. De ce?

Nu am fost pe-aproape cînd filmul a fost gata. Dar mai e şi o reacţie de ţărancă ruşinată... Mărturisesc că nu e o plăcere să mă văd. Cam cum face orice om cînd îşi aude vocea înregistrată. Nu e o plăcere, dimpotrivă, aş zice.

Cum vi s-a părut Cannes-ul şi toată desfăşurarea de forţe de-acolo?

Necesar. Aşa cum la ocazii îţi pui cravată, cum sînt ambasadori şi parlamente. Nu excelăm în multe chestii, aşa că dăm totul cînd e să fim ridicoli. Cinema-ul se mai cheamă şi „industrie“, şi industria are nevoie de aşa ceva. Trebuie să spun, însă, că am fost uluit şi, bineînţeles, mîndru de respectul de care te bucuri acolo ca român. Ce au făcut băieţii ăştia cu filmul românesc în ultimul timp este fantastic şi pe drept recunoscut ca valoros. Apropo, de ce nu sînt şi femei prin preajma regiei de film? Ce zic feministele? Întreb, nu vreau să polemizez!

Aveţi regizori de film la care ţineţi aşa cum ţineţi, de pildă, la Cehov?

O grămadă! Şi actori, şi scenografi, şi operatori, şi scenarişti. Şi minunat e că sînt şi mulţi români printre ei. Simt ca ceva special contemporaneitatea cu atîţia cineaşti formidabili. Nu e o simplă chestie de modă, de festivaluri... Se scrie o proză foarte bună, se fac filme care sînt ale vremii pe care o trăim. E, poate, pentru prima oară de la mişcarea avangardistă de după Primul Război cînd, în cultura română, se întîlnesc fericit o formă de expresie – cinema-ul – şi lumea românească aşa cum e ea.

Ştiu că aţi acceptat să jucaţi în următorul lungmetraj al lui Radu Jude. Ce vă face să aveţi încredere în el? Aţi vrea să lucraţi şi cu alţi regizori români de film?

Îmi place Jude, pentru că merge la teatru, pentru că citeşte şi pentru că are acces la umor fără să şi-l propună. Bineînţeles că aş lucra cu regizori atît de buni! Nu îi linguşesc. Chiar pot să-i critic pentru totala lipsă de imaginaţie la distribuţii...



Şi teatru

Dacă tot aţi debutat în cinema ca actor, aveţi de gînd s-o faceţi şi în teatru?

Da, sigur că da! Dar e mai mult o dorinţă decît un plan. Poate mă maturizez... după 70 de ani, încolo, poate o să joc pe scenă.

Regizaţi pînă la şapte spectacole pe an. Cum vă alegeţi textele?

De cele mai multe ori, mă aleg ele pe mine. Sau mi le dau directorii de teatru, actorii... Sînt lăutar.

Există, în spectacolele dvs., un fir roşu care să le lege între ele, dincolo de autori, teme etc.? Căutaţi ceva anume în fiecare punere în scenă?

Nu.

Cînd consideraţi că un spectacol a avut succes? Contează asta pentru dvs.?

Sigur că aştept o reacţie, sigur că e bine să ştii că munca nu e degeaba, dar ştiu şi că succesul se poate fabrica şi că face parte dintr-un spectacol la care nu-mi place să particip. Contează să fii recunoscut, să ai succes cînd eşti tînăr. Cred că un spectacol a avut succes – mai bine zis, a însemnat ceva – dacă se mai vorbeşte despre el multă vreme după ce nu se mai joacă.

Există spectacole pe care regretaţi că le-aţi făcut, care-au început bine şi au sfîrşit prost?

Oho, multe! Unele bune, care nu s-au jucat decît de cîteva ori, altele proaste, care s-au jucat ani de zile.

Cea mai nouă premieră a dvs. e Sînziana şi Pepelea, la Teatrul Naţional din Cluj. De ce aţi ales textul acesta? Ce urmează?

Fac Alecsandri la Cluj pentru că am întîlnit o adevărată colonie de actori moldoveni şi ne place graiul. Sper să înţeleagă ardelenii ce vorbesc moldovenii. Urmează Suflete moarte de Gogol (dramatizare de Bulgakov), la Ploieşti.

Există vreo piesă pentru care să nu vă simţiţi încă „pregătit“? Sau povestea asta cu „a fi pregătit pentru o piesă“ e un basm?

Nu mai ştiu dacă e un basm sau chiar aşa e, dar sînt cîteva texte pe care tot vreau să le fac şi nu prea îndrăznesc. Cred că e urmarea unor gînduri din tinereţe... Aşa am avut spaime cu Scrisoarea pierdută, am făcut spectacolul după 30 de ani. Nu pot să fiu obraznic inutil cu textele mari. Aşa mi-e firea.

Spuneaţi, într-un interviu, că nu aşteptaţi nimic de la actorii tineri. De ce?

Pentru că sînt proşti. Proşti, pur şi simplu, nu proşti actori. Generalizările sînt stupide, nu toţi sîntem la fel, ştiu! Dar ideea de bază rămîne: sînt proşti.

Cehov sau Beckett? Caragiale sau Creangă? Alegeţi.

Creangă – îl înţeleg şi îl accept ca pe un maestru.

Dacă ar fi un lucru pe care l-aţi schimba la sistemul în care funcţionează teatrul din România azi, care ar fi acela?

Gîndesc că e vorba de teatrul de stat, teatrul de repertoriu... Unul singur: să fii plătit numai pentru ceea ce faci.

a consemnat Luiza VASILIU

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.